Incompatibilitatea in cazul redeschiderii urmaririi penale

Practica neunitara a instantelor

In recursul in interesul legii, inaintat ICCJ, Procurorul general al Romaniei a constatat ca jurisprudenta in materia penala evidentiaza doua orientari:

1) Unele instante au considerat ca, in ipoteza trimiterii cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale prevazuta de art.278¹ alin.8 lit.b din Codul de procedura penala, persoana care initial a efectuat urmarirea penala, ca organ de cercetare penala sau ca procuror, devine incompatibila in acea cauza.

Prin urmare, in astfel de situatii instantele au retinut incidenta prevederilor art.49 alin.4 din Codul de procedura penala si, in consecinta, in temeiul art.278¹ alin.8 lit.b din acelasi cod, au admis plangerea impotriva solutiei de netrimitere in judecata si au trimis cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale.

Adeptii acestui punct de vedere au considerat ca redeschiderea urmaririi penale (art.278¹ alin.8 lit.b) si restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale (art.332) nu constituie institutii juridice distincte, ambele fiind cazuri de reluare a urmaririi penale dispuse de catre instanta si, ca atare, au extins prin analogie aria de aplicare a dispozitiilor art.49 alin.4 din Codul de procedura penala si la aceasta prima ipoteza.

2) Intr-o alta orientare, instantele au apreciat ca, in situatia mentionata, persoana care a efectuat initial urmarirea penala nu devine incompatibila

In motivarea acestei solutii s-a argumentat ca prevederile art.49 alin.4 se limiteaza numai la situatia in care instanta a dispus refacerea urmaririi penale, care presupune „intocmirea din nou a actelor de urmarire penala”.

Opinia Procurorului general

In recursul inaintat ICCJ, Procurorul general a sustinut ca a doua orientare este cea legala.

Argumentele Procurorului general:

"Conform doctrinei, incompatibilitatea nu reprezinta, in esenta ei, o incompetenta, ci se infatiseaza ca o situatie de inadecvare in care se afla unul dintre subiectii procesuali oficiali fata de o cauza penala concreta si care constituie un impediment in ceea ce priveste participarea acestuia la rezolvarea acelei cauze, fiind menita sa asigure increderea in buna administrare a justitiei.

Aceasta situatie se iveste atunci cand un subiect procesual care a avut o anumita pozitie procesuala intr-o cauza penala este chemat sa participe in aceeasi cauza intr-o alta pozitie procesuala care este inconciliabila cu cea dintai. Pozitiile procesuale sunt inconciliabile atunci cand ocuparea lor de catre acelasi subiect procesual in aceeasi cauza penala genereaza suspiciuni asupra impartialitatii sale subiective si/sau obiective.

Potrivit art.49 alin.4 din Codul de procedura penala, persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia, cand refacerea este dispusa de instanta. Prin aceste dispozitii legiuitorul a urmarit sa asigure eliminarea oricaror indoieli cu privire la obiectivitatea organului judiciar in rezolvarea cauzelor.

Conform art.201 din acelasi cod, urmarirea penala este realizata de procuror si organele de cercetare penala.

Prin urmare, situatia de incompatibilitate mentionata vizeaza persoana care a efectuat urmarirea penala fie ca procuror, fie ca organ de cercetare penala, in ipoteza in care refacerea urmaririi penale s-a dispus de catre instanta de judecata.

Pe de alta parte, ipoteza prevazuta de art.278¹ alin.8 lit.b cu referire la art.273 alin.1¹ din Codul de procedura penala are in vedere reluarea urmaririi penale in cazul in care judecatorul admite plangerea impotriva ordonantei sau, dupa caz, a rezolutiei procurorului de scoatere de sub urmarire penala, incetare a urmaririi penale ori de clasare si trimite cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale.

Activitatea procesuala, desi in mod obisnuit progresiva, nu este conceputa ca o activitate ireversibila, existand posibilitatea reintoarcerii cauzei la etapele prin care a trecut.

Astfel, daca s-a dispus trimiterea in judecata, instanta are posibilitatea, in conditiile legii, sa hotarasca reluarea ciclului procesual restituind cauza procurorului si determinand o noua activitate de urmarire penala. De asemenea, solutiile de neurmarire penala au si ele un caracter relativ, neconstituind piedici definitive in redeschiderea unor urmariri in care anterior s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale.

Reluarea urmaririi penale este deci institutia procesuala cu ajutorul careia se asigura desfasurarea procesului penal prin reactivarea cursului urmaririi penale in cazurile prevazute de lege.

Rezolvarea problemei de drept ce constituie obiectul prezentului demers impune o analiza comparativa a cazurilor de reluare a urmaririi penale in ipotezele restituirii cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, respectiv redeschiderea urmaririi penale.

Potrivit art.272 cu referire la art.332 alin.2 din Codul de procedura penala, restituirea in vederea refacerii urmaririi penale se dispune doar de catre instanta de fond – dupa ce procurorul, prin rechizitoriu, s-a dezinvestit si a sesizat instanta cu judecarea conflictului de drept penal, in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator.

Prin urmare, motivul restituirii il reprezinta nesocotirea prevederilor legale ce atrag nulitatea absoluta a tuturor actelor de urmarire penala (art.332 si art.197 alin.2 din Codul de procedura penala), iar temeiul juridic il constituie hotararea instantei de fond.

Pe de alta parte, conform art.273 din acelasi cod, redeschiderea urmaririi penale - desi reprezinta tot o modalitate de reluare a urmaririi penale, are ca situatie premisa o solutie de neurmarire, cu privire la care se constata ulterior ca nu se justifica fie pentru ca a fost gresit adoptata initial, fie pentru ca a disparut imprejurarea pe care s-a intemeiat solutia in momentul in care a fost luata.

Aceasta masura se dispune dupa terminarea urmaririi penale fie de catre acelasi procuror sau de catre prim-procurorul parchetului (in cadrul exercitarii controlului ierarhic), din oficiu ori, dupa caz, la plangerea persoanei ale carei interese legitime au fost vatamate, conform art.278 din Codul de procedura penala, fie de catre judecator la plangerea persoanei nemultumite, potrivit art.278¹ alin.8 lit.b din acelasi cod.

Procedura prevazuta de art.278¹ are natura juridica a unei garantii procesuale de respectare a legalitatii in aceasta prima faza a procesului penal.

Totodata, conform art.273 alin.2 din Codul de procedura penala, temeiul juridic al redeschiderii urmaririi penale il constituie, in toate cazurile, ordonanta procurorului.

Rezulta ca redeschiderea urmaririi penale – desi constituie tot o modalitate de reluare a urmaririi penale, este total diferita de restituirea cauzei pentru refacerea urmaririi penale, prima reprezentand un remediu procesual, iar cea de-a doua, o sanctiune procesuala.

Mai mult, refacerea urmaririi penale presupune intocmirea din nou a actelor de urmarire penala atunci cand instanta de judecata a constatat nulitatea totala sau partiala a acestora, fiind deci firesc ca in acest caz urmarirea penala sa nu mai poata fi refacuta de catre aceeasi persoana (procuror sau organul de cercetare penala) care a efectuat actele anterior masurii de restituire dispusa de instanta.

Chiar si in acest caz de reluare a urmaririi penale exista situatii care nu atrag incidenta prevederilor art.49 alin.4 din Codul de procedura penala.

Astfel, instanta suprema a statuat ca procurorul este incompatibil numai daca a efectuat personal acte de cercetare penala, nu si atunci cand a condus si controlat activitatea organului de cercetare penala care a efectuat aceste acte.

In acest sens s-a avut in vedere ca, potrivit art.209 alin.1 si art.216 din Codul de procedura penala, procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmarire penala – in cadrul careia, conform art.262 pct.1, dispune si asupra solutiilor ce se dau in cauza, inclusiv rechizitoriul, situatie care, evident, este diferita de efectuarea a insasi activitatii de urmarire penala, la care se refera prevederile art.49 alin.ultim din Codul de procedura penala.

In schimb, spre deosebire de refacerea urmaririi penale, in cazul redeschiderii urmaririi penale in ipoteza prevazuta de art.278¹ alin.8 lit.b cu referire la art.273 alin.1¹ din Codul de procedura penala, instanta de judecata, admitand plangerea impotriva solutiei, nu va desfiinta actele de urmarire penala ci numai ultimul act procedural al urmaririi penale, respectiv rezolutia sau ordonanta de netrimitere in judecata, procurorul avand obligatia de a clarifica, in continuare, faptele si imprejurarile si de a administra mijloacele de proba indicate de judecator.

Asadar, cu atat mai mult in aceasta ipoteza, cand nu sunt desfiintate actele de urmarire penala existente, persoana care a instrumentat cauza initial nu devine incompatibila sa completeze urmarirea penala.

In concluzie, situatia de incompatibilitate prevazuta de art.49 alin.4 din Codul de procedura penala vizeaza persoana care a efectuat urmarirea penala, fie ca organ de cercetare penala, fie ca procuror, numai in ipoteza restituirii cauzei pentru refacerea urmaririi penale, prevazuta de art.332 din Codul de procedura penala."

Sursa: www.mpublic.ro