Incidenta cazului de incompatibilitate, in ipoteza trimiterii cauzei la procuror pentru redeschiderea urmaririi penale

Decizia ICCJ nr. 11/2009 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 691 din 14 octombrie.

Prin aceasta decizie, ICCJ a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ privind incidenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala in ipoteza trimiterii cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale, prevazuta de art. 278 ¹ alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1 ¹ din Codul de procedura penala.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul ca in situatia mentionata persoana care a efectuat initial urmarirea penala nu devine incompatibila. Precizeaza ca situatia de incompatibilitate prevazuta de art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala vizeaza persoana care a efectuat urmarirea penala numai in ipoteza restituirii cauzei pentru refacerea urmaririi penale, prevazuta de art. 332 din Codul de procedura penala.

Practica neunitara a instantelor de judecata

Prin Decizia nr. 11/2009, ICCJ a constatat ca in activitatea de judecata a instantelor s-a ivit diversitate de practica in aplicarea dispozitiilor art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala privind incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmarirea penala de a proceda la refacerea acesteia, cand refacerea este dispusa de instanta, in cazul solutiei intemeiate pe dispozitiile art. 278 ¹ alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1 ¹ din Codul de procedura penala, de trimitere avcauzei de catre judecator la procuror, in vederea redeschideri urmaririi penale.

1.  Astfel, unele instante au considerat ca in cazul admiterii plangerii, de catre judecator, impotriva solutiei de netrimitere in judecata si a trimiterii cauzei procurorului, in vederea redeschiderii urmaririi penale, persoana care a efectuat urmarirea penala, in calitate de procuror sau de organ de cercetare penala, devine incompatibila de a prelua acea cauza pentru a efectua acte de urmarire in vederea redeschiderii urmaririi penale.

In argumentarea acestui punct de vedere s-a relevat ca redeschiderea urmaririi penale la care se refera prevederile art. 278 ¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala si restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, reglementata in art. 332 din acelasi cod, sunt institutii juridice cu trasaturi si efecte ce nu difera esential, ele fiind cazuri de reluare a urmaririi penale dispuse de instanta, astfel ca prevederile art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt aplicabile, in egala masura, in ambele situatii.

2. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca solutia judecatorului de trimitere a cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale, intemeiata pe dispozitiile art. 278 1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala, nu atrage incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmarirea penala pana in acel moment procesual.

Prin decizia sa, ICCJ a confirmat ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Argumentele ICCJ:

"In cadrul reglementarii cazurilor de incompatibilitate a procurorului si a organului de cercetare penala, in art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala s-a prevazut ca „persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia cand refacerea este dispusa de instanta”.

Din modul in care aceasta incompatibilitate este formulata in textul de lege mentionat rezulta ca ea priveste doar situatia cand refacerea urmaririi penale este dispusa de instanta.

Or, cazurile de refacere a urmaririi penale sunt prevazute explicit in cuprinsul art. 332 din Codul de procedura penala, prin care este reglementata institutia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.

In adevar, in art. 332 alin. 1 din Codul de procedura penala se prevede ca atunci „cand se constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin. 1”, in sensul ca „ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent”.

Tot astfel, in cadrul alin. 2 din acelasi articol s-a reglementat ca „instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator”.

Or, cat timp refacerea urmaririi penale poate fi dispusa de instanta numai in situatiile reglementate in art. 332 din Codul de procedura penala, iar dispozitiile acestui articol, avand caracter procedural, sunt de stricta interpretare, se impune sa se considere ca in alte situatii, cum este ipoteza trimiterii cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale, prevazuta in art. 278 ¹ alin. 8 lit. b) cu referire la art. 273 alin. 1 ¹ din Codul de procedura penala, nu opereaza incompatibilitatea si fata de persoana care a efectuat urmarirea penala ce face obiectul plangerii admise de judecator.

Instituirea unui regim juridic de incompatibilitate a procurorului sau a organului de cercetare penala restrans doar
la aceste cazuri de implicare in efectuarea urmaririi penale isi gaseste ratiunea in natura juridica specifica a institutiei restituirii cauzei pentru refacerea urmaririi penale, care este aplicabila numai daca au fost incalcate normele ce se refera la competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, la prezenta invinuitului sau a inculpatului si la asistarea sa de catre aparator.

Spre deosebire de aceasta institutie juridica, redeschiderea urmaririi penale in conditiile reglementate in art. 273 din Codul de procedura penala, desi constituie tot o modalitate de reluare a urmaririi penale, este bazata pe alte temeiuri juridice, vizand solutii de neurmarire infirmate pe motiv ca solutia a fost gresit adoptata sau datorita disparitiei imprejurarii pe care s-a intemeiat solutia de neurmarire.

O atare masura dispusa dupa terminarea urmaririi penale, fie in temeiul art. 278 din Codul de procedura penala, de catre insusi procurorul care a efectuat urmarirea sau de procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plangerea persoanei ale carei interese au fost vatamate, fie in baza art. 278 ¹ din acelasi cod, de catre judecatorul sesizat cu plangerea impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitarii atributiilor de urmarire penala cu stricta respectare a legalitatii.

De aceea, in timp ce refacerea urmaririi penale nu se poate realiza decat prin efectuarea din nou a actelor de urmarire
penala, datorita constatarii nulitatii totale sau partiale a acestora de catre instanta, ceea ce atrage incompatibilitatea fireasca a persoanei care le-a indeplinit in prima etapa, anterioara desfiintarii lor, procedura redeschiderii urmaririi penale de catre procuror sau procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plangerea persoanei indreptatite, ori ca urmare a trimiterii dosarului la procuror de catre judecator, in temeiul art. 278 ¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala, apare doar ca un remediu procesual ce nu impune incompatibilitatea procurorului sau organului de cercetare penala, ale carui acte de urmarire penala nu trebuie refacute, ci doar completate sau continuate.

De altfel, in cazul trimiterii cauzei la procuror in temeiul art. 278 ¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala, in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, judecatorul nici nu desfiinteaza actele de urmarire propriu-zise ce s-au efectuat, ci numai ultimul act, respectiv numai rezolutia sau ordonanta de netrimitere in judecata, astfel ca persoanei care a efectuat urmarirea penala pana la acest moment procesual ii revine doar obligatia sa administreze in continuare probele apreciate ca necesare clarificarii aspectelor nelamurite, in cadrul unui segment restrans de cadrul limitelor stabilite prin solutia de admitere a plangerii.

Ca atare, procurorul si, respectiv, organul de cercetare penala care a efectuat acte de urmarire penala nu se afla in
cazul de incompatibilitate prevazut in art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala, decat daca s-a dispus restituirea cauzei de catre instanta, in temeiul art. 332 din Codul de procedura penala, in vederea refacerii urmaririi penale.