Dobanda creditului vs. consumator. O perspectiva asupra modificarilor aduse legislatiei specifice

Articol de Av. Gabriela Tanase - Associate Voicu & Filipescu


Consideratii generale

Precizam ca forma actuala a Ordonantei, asa cum aceasta a fost aprobata de Guvern si este in vigoare incepand cu data de 27 decembrie 2008, respecta in mare parte propunerile initiale ale Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), ajustate insa in urma presiunilor exercitate de sectorul bancar in cadrul negocierilor purtate de ANPC cu Asociatia Romana a Bancilor (ARB) si Ministerul Economiei si Finantelor.

Urmare a acestor negocieri, o parte dintre prevederile respective au fost modificate sau chiar eliminate, fara ca acest fapt sa aduca intotdeauna un plus de valoare sau de acuratete juridica, efectul final fiind in unele cazuri opus celui scontat. Speram totusi ca, pana la definitivarea textului Ordonantei in cadrul procedurii de aprobare parlamentara, elementele neclare sau care in perioada imediat urmatoare vor ridica probleme de aplicare si punere in practica sa-si gaseasca rezolvarea, astfel incat forma finala a reglementarii sa-si atinga scopul initial, si anume asigurarea unui instrument eficient de protectie a consumatorilor vizati.

Dobanda

Noile reglementari aduc clarificari importante in ceea ce priveste dobanda creditului, prin identificarea unor criterii clare de stabilire, calcul si variatie a acesteia, in functie de indicatori prestabiliti independenti.

Astfel, fiecare contract de credit va trebui sa indice in mod expres tipul de dobanda, variabila si/sau fixa, iar daca dobanda este fixa numai pentru o anumita perioada, aceasta va fi precizata cu exactitate.


Variatia dobanzii

In ceea ce priveste dobanda variabila, care constituia pana in prezent un domeniu putin reglementat si, pe cale de consecinta, deschis interpretarilor si abuzurilor, s-au instituit urmatoarele reguli:
  a) variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa finantatorului, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract, sau la modificarile legislative care impun respectiva variatie; de asemenea, dobanda poate varia si in functie de dobanda de referinta a finantatorului respectiv;
b) formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii si/sau conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii, atat in sensul majorarii, cat si in cel al reducerii acesteia.

In practica, rata dobanzii efective a creditului se calculeaza ca suma intre valoarea dobanzii de referinta alese, la care se adauga marja de risc, adica costul provizioanelor si costul riscului de tara, precum si marja de profit, respectiv castigul bancii. In unele cazuri, marja de risc este inclusa in marja proprie a finantatorului, fluctuatiile acesteia influentand automat profitul.

Tipuri de referinte

In ceea ce priveste indicii de referinta verificabili, alegerea bancilor este oarecum previzibila, acestea orientandu-se spre indicatori transparenti ai pietelor financiare, recunoscuti international, astfel incat piata de profil la inceputul anului 2009 este oarecum stationara, majoritatea finantatorilor mentinand indicatorii utilizati si pana in prezent pentru calcularea dobanzii, respectiv EURIBOR pentru euro (rata dobanzii minime sau de baza comunicata de Banca Centrala Europeana pentru creditele acordate in euro de catre o banca de prim rang unei alte banci de prim rang, in prezent cotatia EURIBOR la 3 luni/6 luni fiind de aprox. 3%) si LIBOR pentru dolarul american sau pentru alte valute majore (rata dobanzii practicata de bancile de pe piata interbancara londoneza).

In cazul creditelor in lei, bancile au ales indici de referinta interni, respectiv ROBOR pentru leu (rata medie a dobanzii stabilita de BNR pentru creditele in lei acordate pe piata interbancara, in prezent cotatia ROBOR la 3luni/6luni fiind de aprox. 15%), dar si dobanda de politica monetara practicata de BNR, respectiv dobanda acordata de banca centrala la depozitele bancilor comerciale, in prezent in valoare de 10,25%.

Prin urmare, dobanzile inceputului de an 2009, calculate dupa aceasta formula, ar trebui sa oscileze pe o plaja cuprinsa intre 8% - 15% pe an la euro, respectiv intre 20% - 27% pe an la creditele in lei, in functie de marjele practicate de fiecare finantator in parte cat si de tipul produsului oferit (credit de consum, credit imobiliar sau ipotecar).

Situatia nu este insa la fel de clara in cazul stabilirii dobanzii creditului in functie de dobanda de referinta a fiecarei banci, notiunea de „dobanda de referinta a furnizorului de servicii financiare” nefiind reglementata in nici un fel in cadrul Ordonantei, dand practic posibilitatea aparitiei de speculatii cu privire la intelesul avut in vedere de legiuitor. In fapt, aceasta sintagma pare a fi traducerea pe care ANPC a inteles s-o dea conceptului de “prime rate” propus initial de reprezentantii ARB.

Acest concept, utilizat in practica locala si internationala, cel putin pentru segmentul corporate, cu sensul de dobanda preferentiala in relatiile contractuale cu clientii fidelizati si prezentand un grad inalt de solvabilitate si credibilitate, ar acoperi in concret costurile de finantare ale bancii, urmand a fi stabilit de catre fiecare banca pe baza unor criterii proprii, in functie de politica interna si abilitatea acesteia in atragerea fondurilor, dar in toate cazurile cu respectarea limitelor impuse de Ordonanta, respectiv:
a) dobanda de referinta a bancii trebuie sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale bancii respective;
b) dobanda de referinta a bancii nu poate fi majorata peste un anumit nivel, stabilit in contract.


Marja finantatorului

In ceea ce priveste marja aplicata de fiecare finantator peste dobanda de referinta aleasa conform variantelor analizate anterior, de remarcat este faptul ca textul in vigoare al Ordonantei nu preia concluziile discutiilor purtate inainte de aprobare conform carora marja ar trebui sa ramana fixa pe toata durata creditului, putand fi modificata doar dobanda de referinta.

In lipsa unei dispozitii contrare in acest sens, consideram ca inclusiv marja poate fi variabila, atata vreme cat variatia acesteia va fi raportata la un indice de referinta verificabil si in formula de calcul a dobanzii se vor specifica in mod clar conditiile in care poate surveni majorarea sau reducerea acesteia.


Modificarea dobanzii

Conform Ordonantei, dobanzile, ca si orice comisioane, taxe, tarife, speze bancare sau alte costuri aferente acordarii si derularii contractului, vor fi mentionate in mod expres in contractul de credit, fara a se face trimiteri la conditiile generale de afaceri ale finantatorului, lista de tarife si comisioane sau orice alt inscris. Mai mult, sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare sa modifice unilateral clauzele contractuale fara incheierea unui act aditional, acceptat de consumator.

Prin urmare, in toate cazurile in care finantatorul doreste modificarea costului creditului (deci inclusiv a dobanzii) va trebui sa notifice consumatorul cu cel putin 30 zile inainte de intrarea in vigoare a respectivei modificari. Consumatorul are la dispozitie un termen de 15 zile de la primirea notificarii pentru a comunica optiunea sa de acceptare sau neacceptare a noii dobanzi.

Ordonanta prevede in mod expres ca neprimirea raspunsului din partea consumatorului in termenul mentionat nu este considerata acceptare tacita, insa nu mai pastreaza propunerea initiala a ANPC conform careia “in cazul in care consumatorul nu este de acord cu modificãrile propuse de furnizorul de servicii financiare, acesta are dreptul de a rezilia contractul, inclusiv prin refinantare, fara plata comisionului de rambursare anticipata sau a altor costuri aferente creditului, cu exceptia sumelor datorate conform contractului pana in ziua platii efective”.

In concluzie, in absenta altor prevederi, finantatorul are urmatoarele variante:
a) trimite notificarea si primeste raspunsul de acceptare al consumatorului, solutia fiind incheierea actului aditional de majorare a dobanzii;
b) trimite notificarea si primeste raspunsul de refuz al consumatorului, situatie in care consumatorul poate rezilia contractul, insa cu respectarea conditiilor contractuale (deci, inclusiv cu plata comisionului de rambursare anticipata, daca acest lucru este prevazut in contract);
c) trimite notificarea, nu primeste raspuns sau consumatorul continua sa plateasca in continuare rata nemajorata, fara a solicita rezilierea. In acest caz, este discutabil daca finantatorul are dreptul sa ceara rezilierea contractului, avand in vedere ca nu se poate vorbi de o culpa a clientului in cazul in care nu este de acord cu majorarea impusa; de asemenea, consumatorul nu poate fi obligat sa denunte unilateral contractul. In concluzie, in lipsa de stipulatie contrara, rezulta ca atat in acest caz, cat si in cazul prevazut la litera b) de mai sus, consumatorul va putea opta – si finantatorul va trebui sa accepte – pastrarea dobanzii la valorea nemajorata, cu mentinerea relatiei contractuale in parametrii initiali;
d) trimite notificarea, nu primeste raspuns, dar consumatorul plateste totusi rata majorata. In acest caz, interpretand ad litteram dispozitiile Ordonantei conform carora neprimirea raspunsului din partea consumatorului nu este considerata acceptare tacita, ar insemna ca s-ar impune si in aceasta situatie incheierea unui act aditional (document scris), desi acordul de vointa a fost realizat.


Dobanda la dobanda

O alta prevedere a propunerii legislative initiale, referitoare la interzicerea „dobanzii la dobanda” in caz de intarziere la plata, conform careia "in cazul in care consumatorul intarzie la plata ratelor scadente mai putin de 90 zile, furnizorul de servicii financiare va putea aplica dobanzi penalizatoare doar pentru partea de credit restanta", nu a fost preluata in Ordonanta.

Astfel, practica bancilor din prezent, prin care unele aplica dobanzi penalizatoare de pana la 40% la intreaga suma restanta (inclusiv dobanzile aferente) nu va fi eliminata, ramanand astfel aplicabil in continuare dreptul comun in materie comerciala[2].

____

NOTE:

[1] publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 795 din 27.11.2008

[2] Spre deosebire de dreptul comun in materie civila, conform caruia clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine prevederilor legii.

________________

Despre Voicu & Filipescu:

2001 : Infiintarea Voicu & Filipescu, prin achizitia de catre Daniel Voicu si Mugur Filipescu a biroului local al firmei americane Arent Fox Kitner Plotkin & Kahn L.L.P, cei doi ramanand pana astazi singurii avocati romani care au cumparat biroul unei firme straine

2001 : Incheierea unei asocieri cu firma internationala Squire, Sanders & Dempsey L.L.P., fondata in SUA in urma cu 100 de ani si avand peste 850 de avocati in 32 de birouri din intreaga lume

2006 : Numirea a doi parteneri asociati – Marta E. Popa si Daniel Costea

2008 : Numirea a patru noi parteneri asociati – Raul Mihu, Cristian Gavrila, Roxana Negutu si Dumitru Rusu

2008 : Preluarea unei parti din Stefanica, Dutu & Partners – 13 avocati s-au alaturat echipei Voicu & Filipescu