OUG nr. 28/2009 privind reglementarea unor masuri de protectie sociala - precizari si comentarii

Autori: Ionel Petrea, drd. Ana Cioriciu Stefanescu
 
Prevederile art. 1 nu nasc probleme de interpretare.

In continuare vom face precizari si comentarii referitoare, in esenta, la prevederile art. 2 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2009 privind reglementarea unor masuri de protectie sociala¹ pe care le redam:
“Art. 2. - (1) Pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului prevazuta la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, dar nu mai mult de 3 luni, angajatorul si salariatii sunt scutiti de la plata contributiilor de asigurari sociale datorate atat de angajatori, cat si de salariatii care beneficiaza de indemnizatia de minimum 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat.
(2) Indemnizatiile de care beneficiaza salariatii, de minimum 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, platite din fondul de salarii, pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului prevazuta la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, pentru o perioada de cel mult 3 luni in anul 2009, in intelesul impozitului pe venit prevazut de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.”

Precizari si comentarii
 
1. Se impune sa precizam, in primul rand, ceea ce trebuie sa se inteleaga prin “intreruperea temporara a activitatii angajatorului”. Potrivit art. 52 alin. (1) lit. d) din Codul muncii², contractul individual de munca poate fi suspendat “in cazul intreruperii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, in special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare”.

Asadar, pentru a interveni acest caz de suspendare, angajatorul trebuie sa-si intrerupa temporar activitatea. Nu este vorba de o oprire definitiva, de intrare in situatie de insolventa, de faliment. Se poate pune intrebarea daca activitatea trebuie oprita la nivelul intregii unitati (se pune lacatul) sau dispozitiile legale la care ne referim sunt aplicabile si in cazul intreruperii unor activitati, a opririi unor utilaje, instalati, sectoare, sectii, nave sau a reducerii activitatii prin oprirea unui agregat din trei, a unui sector din doua, a unei nave din cinci etc.

Opinia noastra este ca dispozitia art. 52 alin. (1) lit. d) din Codul muncii si, implicit, prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2009 sunt aplicabile si in situatia in care se intrerupe activitatea pe o anumita perioada secvential, partial prin oprirea functionarii unor echipamente de munca numai din anumite locuri de munca, si mai mult decat atat, consideram ca prevederile actelor normative la care ne referim  se aplica si in cazul reducerii temporare a activitatii, deoarece:
- Motivele pentru care s-a ajuns intr-o situatie de acest fel sunt in principal  motive economice constand in restrangerea productiei datorita diminuarii numarului de contracte, scaderii comenzilor cu efect in reducerea desfacerii produselor finite sau prestarilor de servicii;
- Activitatea unei unitati cu „foc continuu” nu poate fi oprita in totalitate din motive tehnice si de siguranta ori din alte motive;
- Nu se poate inchide o unitate in totalitate pentru ca este nevoie, de exemplu, de paza, de lucratori care trebuie sa rezolve problemele legate de intocmirea formalitatilor privind suspendarea contractelor individuale de munca si de reluare a activitatii;
- Asa cum prin cresterea temporara a activitatii se intelege ca angajatorul incheie contracte noi, primeste comenzi suplimentare si poate angaja pe durata determinata personal³, tot la fel, in situatia reducerii sau intreruperii temporare a activitatii, angajatorul poate avea initiativa suspendarii contractelor sau chiar al concedierii salariatilor;
- Fiecare loc de munca (sector, utilaj, agregat, nava) este incadrat cu un numar de lucratori; daca activitatea se opreste, lucratorii raman fara obiectul muncii, ceea ce impune adoptarea unor masuri de catre angajator. In situatia in care activitatea se opreste, nu ar mai exista posibilitatea acordarii indemnizatie de cel putin 75% din salariul de baza.
 
2. Perioada suspendarii contractelor individuale de munca pentru intreruperea temporara a activitatii nu este limitata in timp de Codul muncii; ea va dura pana la incetarea cauzei care a determinat-o⁴.
 
3. Perioada pentru care angajatorii si salariatii sunt scutiti de la plata contributiilor de asigurari sociale este de cel mult trei luni in anul 2009. Cele trei luni pot fi compuse din perioade mai scurte sau poate fi o perioada continua. Pentru aceste perioade trebuie intocmite documente de plata indemnizatiei.
 
4. Suspendare contractelor individuale de munca trebuie dispusa printr-un act emis de persoana desemnata de angajator – decizie – care trebuie sa contina cele putin urmatoarele elemente:
- antetul unitatii;
- numarul si data emiterii;
- numele si prenumele reprezentantului legal;
- motivarea suspendarii contractului;
- temeiul legal atat din Codul muncii cat si din ordonanta mentionata mai sus;
- data la care se dispune masura;
- perioada pentru care se dispune;
- numele si prenumele salariatului si locul sau de munca;
- modul in care se comunica reluarea activitatii;
- termenul in care trebuie sa se prezinte salariatului pentru inceperea lucrului;
- instanta la care poate fi atacata decizia.

Decizia de suspendare a contractelor individuale de munca trebuie sa fie individuala, sa fie comunicata in cel mult 5 zile de la emitere prin una din modalitatile stabilite prin regulamentul intern.
 
5. Dreptul angajatorului de a dispune suspendarea contractelor individuale de munca nu se negociaza cu sindicatele ori cu reprezentantii salariatilor. Acestia trebuie informati in legatura cu situatia economica, cu rezultatele obtinute. Pot avea loc consultari sau negocieri doar in ce priveste modalitatea concreta de programare a lucratorilor la masura suspendarii sau referitoare la convocare in vederea reluarii activitatii.
 #PAGEBREAK#
6. Pe durata suspendarii contractelor nu se presteaza munca si nu se primeste salariul ci o indemnizatie care nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat. Exista posibilitatea ca prin contractele colective de munca sa fie negociate alte procente. In practica sunt tendinte de a se acorda procente mai mari, sindicatele solicitand sa se acorde 100% din salariul de baza. Se naste intrebarea daca in cazul in care se acorda 100% din salariul de baza mai sunt aplicabile dispozitiile ordonantei mentionate. Opinam ca nu pot fi aplicate aceste prevederi in ultima varianta pentru ca in aceasta situatie nu putem vorbi de intreruperea activitatii, de o situatie de criza.
 
7. Este foarte posibil ca unii angajatori cu „spirit de initiativa” sa dispuna suspendarea contractelor pentru a beneficia de prevederile ordonantei analizate, dar sa continue activitatea cu salariatii, sau cu o parte dintre ei. Acest lucru constituie o incalcare a dispozitiilor Codului muncii, o forma de „munca la negru”, situatie fata de care poate interveni Inspectia muncii.
 
8. Art. 2 alin. (4) din aceeasi ordonanta prevede ca „salariatii isi pastreaza calitatea de asigurat”. Din acest text intelegem ca perioada in care contractele sunt suspendate (nu mai mare de 3 luni) constituie stagiu de cotizare. Nu trebuie sa intelegem ca daca suspendarea se dispune pentru o perioada mai mare, aceasta nu ar constitui stagiu de cotizare. Opinam ca toata perioada in care contractele se suspenda datorita intreruperii temporare a activitatii este stagiu de cotizare, pentru ca la indemnizatia de cel putin 75% din salariu trebuie platite toate contributiile. In art. alin. (2) din ordonanta se face expres aceasta precizare pentru ca ne referim la o perioada de trei luni in care nu se plateste nici o contributie.
 
 
9. Art. 2 alin. (5) din ordonanta prevede ca „pentru stabilirea si calculul drepturilor prevazute de Legea nr. 76/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, se utilizeaza salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata”.

Aceasta inseamna ca in declaratiile nominale pe care angajatorul le depune la Casa Judeteana de Pensii si Asigurari Sociale, respectiv la Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, la Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca, respectiv la Agentia pentru Ocuparea Fortei de Munca a Municipiului Bucuresti,  la Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate, respectiv la Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti trebuie sa fie inscrisi salariatii cu un venit egal cu salariul minim brut pe tara.

In alta perioada decat cea de trei luni de suspendare, conform art. 52 alin. (1) lit. d) din Codul muncii si prevederilor ordonantei, in declaratii se inscriu sumele rezultate din calcul – cel putin 75% din salariul de baza.   
 
In esenta trebuie sa retinem ca masura dispunerii suspendarii contractelor individuale de munca pe durata intreruperii temporare a activitatii este o prerogativa angajatorului, care nu poate fi limitat de sindicat sau de salariati in decizia sa. Dar, asa cum se arata in literatura juridica⁵ totul este ca “intreruperea temporara a activitatii angajatorului sa intervina in urma unei decizii neechivoce a acestuia, pentru a nu da nastere arbitrariului si pentru ca o astfel de masura sa poata fi cenzurata de instanta judecatoreasca competenta”.

_________

¹Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 186 din 25.03.2009.
²Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
³A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 459.
⁴A. Ticlea, op. cit., p. 520.
⁵A. Athanasiu, M. Volonciu, L. Dima, O. Cazan, Codul muncii. Comentariu pe articole, Vol. I, Articolele 1-107, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 383.