Calitatea procesuala pasiva a caselor de asigurari de sanatate, in litigiile salariale dintre medici si spitale

Decizia ICCJ nr. 41/2008 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 313, din 12 mai 2009.

Prin decizia nr. 41/2008, ICCJ a stabilit ca, in litigiile dintre personalul medical si unitatile sanitare avand ca obiect plata unor sume de bani reprezentand drepturi salariale, casele de asigurari sociale de sanatate nu au calitate procesuala pasiva.

Practica neunitara a instantelor
ICCJ a constatat ca in practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar cu privire la calitatea procesuala pasiva a caselor de asigurari de sanatate in litigiile dintre personalul medical si unitatile sanitare, avand ca obiect plata unor sume de bani reprezentand drepturi salariale.

I. Astfel, unele instante au admis actiunile avand ca obiect plata unor drepturi salariale, formulate de personalul medical, in contradictoriu cu unitatea angajatoare si casa de asigurari de sanatate, apreciind ca si aceasta din urma are calitate procesuala pasiva in litigiul de munca dedus judecatii.

In motivarea punctului de vedere mentionat s-a relevat ca intre unitatile sanitare, in calitate de furnizori de servicii medicale, si casa de asigurari de sanatate s-au incheiat contracte-cadru, prin care s-au stabilit conditiile de finantare, fapt ce creeaza obligatia caselor de asigurari de sanatate de a plati sumele de bani cuvenite cu titlu de drepturi salariale.

II. Alte instante, dimpotriva, au considerat ca in litigiile dintre salariati si unitatile sanitare angajatoare casele de asigurari de sanatate nu au calitate procesuala pasiva.

In sprijinul acestui punct de vedere s-a invederat ca printre atributiile caselor de asigurari de sanatate nu se regaseste si aceea privitoare la plata drepturilor salariale ale personalului medical din unitatile sanitare, neexistand raporturi de drept civil intre acestea si casele de asigurari de sanatate, care sa dea nastere la drepturi in favoarea personalului medical, respectiv la obligatii in sarcina caselor de asigurari de sanatate.

S-a mai argumentat ca intre unitatea spitaliceasca si casa de asigurari de sanatate exista numai raporturi contractuale, nascute prin incheierea contractului de furnizare de servicii medicale.

Ca urmare, unitatea sanitara este cea care isi organizeaza propria activitate, inclusiv in privinta salarizarii personalului, pe baza veniturilor proprii provenite din sumele incasate pentru serviciile medicale prestate si, respectiv, pe baza cheltuielilor.

Prin decizia nr. 41/2008, ICCJ a confirmat ca aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

Argumentele ICCJ:
"Prestarea muncii si salarizarea ei sunt obligatiile principale ce rezulta pentru salariat si, respectiv, pentru angajator din incheierea contractului individual de munca sau din existenta raportului de serviciu (in cazul functionarilor publici, persoanelor care detin demnitati publice etc.).

Munca prestata se caracterizeaza si prin faptul ca are caracter patrimonial, putandu-se evalua economic.
Salariul reprezinta contraprestatia angajatorului platita pentru munca prestata de salariat in baza contractului individual de munca (art. 154 din Codul muncii).

Potrivit acestui concept, reglementarile legale stabilesc principiul conform caruia pentru munca prestata fiecare persoana are dreptul la un salariu in bani, convenit la incheierea contractului respectiv.

Cu alte cuvinte, drepturile salariale se acorda in urma incheierii si executarii unui contract individual de munca, adica a acelui contract in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga la prestarea, cu continuitate in timp, a unei munci in folosul si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, iar acesta este obligat la randul sau sa ii plateasca o remuneratie, denumita salariu, si sa ii asigure conditii adecvate de munca (art. 10 din Codul muncii si art. 69 alin. 1 din contractul colectiv de munca unic la nivel national).

Ori de cate ori reglementarile legale se refera generic la contractul individual de munca sau la salariat (angajat) trebuie sa se inteleaga oricare dintre formele contractului individual de munca reglementate de Codul muncii.

Pluralitatea de subiecte este exclusa (activa sau pasiva), ceea ce presupune ca nu pot exista in/si prin acelasi contract individual de munca mai multe persoane care sa aiba impreuna calitatea de salariat si, de regula, nici mai multe persoane avand laolalta calitatea de angajator.

Una dintre trasaturile specifice ale contractului individual de munca este aceea ca angajatorul are competenta exclusiva de a organiza activitatea prin stabilirea unei structuri organizatorice rationale, de a repartiza toti salariatii pe locuri de munca, cu precizarea atributiilor si raspunderilor lor, precum si de a exercita controlul asupra modului de executare a obligatiilor de serviciu.
Intre personalul medical din unitatile sanitare si casele de asigurari de sanatate nu sunt incheiate contracte cu trasaturile specifice aratate mai sus, astfel ca, in litigiile dintre personalul medical si unitatile sanitare avand ca obiect plata unor sume de bani reprezentand drepturi salariale, casele de asigurari de sanatate nu pot avea calitate procesuala pasiva.

Pe de alta parte, nici dispozitiile Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, act normativ retinut de instante, nu conduc la concluzia existentei calitatii procesuale pasive a caselor de asigurari sociale de sanatate in astfel de litigii.
Potrivit art. 217 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 asiguratii au dreptul la un pachet de servicii de baza in conditiile prezentei legi.
Serviciile medicale sunt acele servicii nominalizate in pachetele de servicii, furnizate de catre persoanele fizice si juridice autorizate de Ministerul Sanatatii [art. 210 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 95/2006].

Pachetul de servicii de baza se acorda asiguratilor si cuprinde serviciile medicale, serviciile de ingrijire a sanatatii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale si alte servicii la care au dreptul asiguratii si se suporta din fond, in conditiile contractului-cadru [art. 210 alin. (1) lit. c)].
#PAGEBREAK#
Dispozitiile art. 210 alin. (1) lit. d) si e) din Legea nr. 95/2006 definesc si notiunile de pachet de servicii (pentru persoanele care se asigura facultativ) si pachetul minimal de servicii (pentru persoanele care nu fac dovada calitatii de asigurat), ambele pachete acordandu-se in conditiile contractului-cadru.

Contractul-cadru pentru pachetul de servicii de baza se elaboreaza de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate pe baza consultarii colegiului medicilor, colegiului farmacistilor, colegiului medicilor dentisti etc., precum si a organizatiilor patronale si sindicale reprezentative din domeniul medical, se avizeaza de Ministerul Sanatatii si se aproba prin hotarare a Guvernului [art. 217 alin. (2)].

Acest contract reglementeaza, in principal, conditiile acordarii asistentei medicale cu privire la pachetul de servicii de baza la care au dreptul persoanele asigurate, lista serviciilor medicale, a serviciilor de ingrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale si a altor servicii pentru asigurati, alocarea resurselor si controlul costurilor sistemului de asigurari sociale de sanatate, tarifele utilizate in contractarea pachetului de servicii de baza, modul de decontare, internarea si externarea bolnavilor, prescrierea si eliberarea medicamentelor, coplata pentru unele servicii medicale etc. [art. 217 alin. (3)].

Conform art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, relatiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale si casele de asigurari de sanatate sunt de natura civila, reprezinta actiuni multianuale si se stabilesc si se desfasoara pe baza de contract. In situatia in care este necesara modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate si stipulate in acte aditionale.

Totodata, potrivit art. 247 din acelasi act normativ, furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale incheie cu casele de asigurari de sanatate contracte pe baza modelelor de contracte prevazute in normele metodologice de aplicare a contractului-cadru elaborate de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si aprobate prin ordin al ministrului sanatatii publice si al presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in cuprinsul carora pot fi prevazute si alte clauze suplimentare, negociate, in limita prevederilor legale in vigoare.

Incheierea acestor contracte are drept scop reglementarea relatiilor dintre casele de asigurari de sanatate si furnizori, in vederea asigurarii drepturilor pentru persoanele asigurate in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate, drepturi prevazute in art. 217 si 218 din Legea nr. 95/2006.

In baza acestor contracte casele de asigurari de sanatate sunt obligate sa deconteze furnizorilor de servicii medicale contravaloarea serviciilor medicale contractate si prestate asiguratilor in conditiile si la termenele prevazute in contractul-cadru, in caz contrar urmand sa suporte penalitatile prevazute in contract [art. 271 lit. h)].

Prin art. 292 din Legea nr. 95/2006 sunt reglementate in mod expres si limitativ obligatiile caselor de asigurari de sanatate, text care nu face niciun fel de referire la plata drepturilor salariale ale personalului angajat in baza unor contracte individuale de munca la furnizorii de servicii medicale.

Pe de alta parte, potrivit art. 188 alin. (1) din acelasi act normativ, spitalele publice sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii si functioneaza pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile medicale, alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse, conform legii.
Spitalele publice isi organizeaza activitatea pe baza bugetului de venituri si cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unitatii si cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior.

Elaborarea bugetului propriu se face pe baza evaluarii veniturilor proprii din anul bugetar si a repartizarii cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale sectiilor si compartimentelor din structura spitalului.

De asemenea, spitalele publice au obligatia de a asigura realizarea veniturilor si de a fundamenta cheltuielile in raport cu actiunile si obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole si alineate, conform clasificatiei bugetare [art. 188 alin. (2) si (3) din acelasi act normativ].
#PAGEBREAK#
Prin urmare, in litigiile dintre salariati si unitatile sanitare, care sunt conflicte de munca, casa de asigurari de sanatate nu poate fi obligata la plata unor drepturi salariale ce iau nastere ca urmare a incheierii si executarii unui contract individual de munca intre personalul medical si unitatea in care isi desfasoara activitatea, intrucat nu exista niciun raport juridic intre casa de asigurari de sanatate si personalul unitatii sanitare care sa creeze drepturi in favoarea acestuia si obligatii in sarcina casei de asigurari.
O actiune directa a personalului unitatilor sanitare pentru plata drepturilor salariale nu se poate introduce impotriva caselor de asigurari de sanatate intrucat Legea nr. 95/2006 care instituie obligatia incheierii unor contracte civile intre furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale si casele de asigurari de sanatate nu reglementeaza o asemenea posibilitate, cum este cazul art. 1488 din Codul civil (in situatia contractului de antrepriza cand lucratorii folositi de antreprenor pot actiona direct pe beneficiarul constructiei pentru plata sumelor ce li se cuvin in masura in care n-au fost platite antreprenorului) si art. 1542 alineatul final din Codul civil (cand mandantului i se recunoaste o actiune directa fata de submandatar, desi este tert fata de contractul prin care s-a produs substituirea).

In litigiile dintre personalul medical si unitatile sanitare avand ca obiect plata unor sume de bani reprezentand drepturi salariale, actiunea introdusa impotriva casei de asigurari sociale de sanatate nu poate fi considerata o actiune oblica (indirecta sau subrogatorie) intrucat nu sunt intrunite conditiile cerute de art. 974 din Codul civil, adica actiunea sa fie exercitata de creditor in locul debitorului sau insolvabil.

De altfel, actiunile introduse de personalul medical al unitatilor sanitare impotriva caselor de asigurari de sanatate sunt litigii civile care nu sunt de competenta instantelor care solutioneaza conflicte de munca potrivit art. 284 din Codul muncii si art. 2 pct. 1 lit. c) din Codul de procedura civila.

Intrucat politica manageriala privind acordarea drepturilor salariale ale personalului medical angajat cu contract individual de munca intra in competenta exclusiva a conducerilor unitatilor sanitare, in conformitate cu bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, casele de asigurari de sanatate nu pot avea calitate procesuala pasiva in litigiile puse in discutie de recursul in interesul legii, deoarece nu pot interveni in aceasta activitate.

Raspunderea caselor de asigurari de sanatate nu poate fi angajata decat in limita atributiilor si pentru neexecutarea obligatiilor mentionate in Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile ulterioare."