Functionarii publici nu pot pretinde suplimentul postului si cel al treptei de salarizare

Recursul in interesul legii, inaintat ICCJ saptamana aceasta, vizeaza pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 31 alin.(1) lit .c) si d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

Procurorul general, Laura Codruta Kövesi, a solicitat admiterea recursului in interesul legii, sustinand ca actiunile formulate de functionarii publici pentru acordarea si cuantificarea drepturilor salariale constand in suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare nu sunt intemeiate.


Practica neunitara a instantelor de judecata

Potrivit recursului in interesul legii, in practica instantelor de judecata s-a constatat ca nu exista  un punct de vedere unitar in legatura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.31 alin.1 lit. c) si d) din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, referitor la posibilitatea acordarii si cuantificarii drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
 
I. Astfel, unele instante de judecata au respins actiunile reclamantilor, functionari publici prin care solicitau obligarea angajatorilor la plata sumelor de bani reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare in cuantum de 25 % fiecare, din salariul de baza, incepand cu data de 1 ianuarie 2004.

In motivarea acestor solutii, s-au retinut urmatoarele considerente:
I.a) Conform dispozitiilor art. 31 alin.(1) din Legea nr. 188/1999 privind Statului functionarilor publici, republicata, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

Art.31 alin.(3) din acelasi act normativ statueaza in mod expres ca salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea  sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.

Intrucat nu a fost adoptata o lege de salarizare a functionarilor publici, anual, prin Ordonante ale Guvernului, au fost reglementate drepturile salariale si alte drepturi ale acestei categorii profesionale.

Astfel, pentru anul 2005, a fost adoptata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.92/2004, pentru anul 2006, Ordonanta de  Guvern nr. 2/2006, iar pentru anul 2007, Ordonanta de  Guvern nr. 6/2007.

In cadrul acestor acte normative au fost enumerate sporurile, premiile, primele si alte drepturi de natura salariala ce se acorda functionarilor publici, precum si cuantumul acestora, prin stabilirea unui procent  din salariul de baza.

Procentul celor doua suplimente salariale nu a fost stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 si nici prin actele normative subsecvente, astfel incat orice cuantificare a acestor drepturi este arbitrara.

Pentru a fi posibila cuantificarea suplimentului postului si a suplimentului  corespunzator treptei de salarizare, ca parti componente ale salariului functionarilor publici, este necesara existenta unor dispozitii date in aplicarea (executarea) art.31 alin.1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 republicata, atributie ce revine, fie legiuitorului, prin promovarea unui act normativ cu forta juridica de lege, fie Guvernului, prin adoptarea unei hotarari, date in executarea prevederilor cuprinse in Legea nr. 188/1999.
In conditiile in care modalitatea de calculare a suplimentului postului si a suplimentului  corespunzator treptei de salarizare, nu este reglementata printr-un act infralegislativ, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu este certa, fiind si imposibil de calculat, iar pe de alta parte, eventuala cuantificare de catre instanta, in raport cu diverse criterii, reprezinta o nesocotire a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 820 din 3 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008.

Or, instantele de judecata nu au  competenta de a se substitui legiuitorului ori executivului in privinta acordarii efective a unui drept prevazut de lege.

S-a aratat si ca dreptul la cele doua suplimente salariale nu poate fi apreciat ca fiind un „bun”, in sensul art. 1 din Protocolul nr.1, aditional la Conventia pentru Apararea drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, intrucat, in absenta prevederilor legale referitoare la modul de stabilire a cuantumului dreptului de creanta pe care cele doua suplimente salariale il presupun, „bunul”, nu este definit si deci nu poate naste, in privinta reclamantilor, nici o speranta legitima de a-l obtine.

De asemenea, este lipsita de eficienta solutia de a se dispune plata  celor doua suplimente salariale in mod generic, deoarece, fata de lipsa  unor criterii minime de cuantificare, in conditiile in care autoritatea publica parata persista intr-o atitudine de pasivitate, hotararile pronuntate ar fi imposibil de executat.

In recursul in interesul legii se arata ca acest punct de vedere este "in litera si spiritul legii". 

 I.b).Alte instante de judecata, respingand actiunile reclamantilor, au retinut ca suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare sunt componente ale salariilor de baza cuvenite functionarilor publici si isi gasesc corespondent in categoriile, clasele, gradele profesionale si treptele de salarizare.

Astfel, s-a aratat ca in perioada 2004-2008, salarizarea functionarilor publici a fost reglementata  succesiv, prin mai multe acte normative, respectiv: Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 92/2004, aprobata cu modificari prin Legea nr. 76/2005, Ordonanta de  Guvern nr. 2/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 417/2006, Ordonanta de  Guvern nr. 6/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 232/2007 si Ordonanta de  Guvern nr. 9/2008, mentionandu-se expres ca salariul de baza se stabileste in functie de categorie si clasa, care reflecta nivelul studiilor necesare exercitarii functiei publice si, dupa caz, de gradul profesional al functiei publice, precum si in raport cu nivelul la care se presteaza activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele  normative susmentionate.

Interpretand in mod sistematic aceste acte normative, instantele au constatat ca pe calea ordonantelor de guvern s-au prevazut masuri de reglementare a drepturilor salariale si altor drepturi  ale functionarilor publici, iar aceste reglementari au un caracter special, fata de legea generala, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Asadar, prin mentionarea in componenta salariului functionarilor publici, a suplimentului postului si suplimentului corespunzator treptei de salarizare, legiuitorul nu a intentionat crearea unor sporuri ce se acorda distinct de salariul de baza (ca de exemplu: sporul pentru conditii vatamatoare, sporul de confidentialitate, etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de baza, gasindu-si corespondent in categoriile, clasele, gradele profesionale si treptele de salarizare ale gradelor profesionale, iar simpla necorelare a termenilor folositi nu este de natura sa confere functionarilor publici noi drepturi salariale.

Aceasta concluzie a fost desprinsa de instantele de judecata si din interpretarea literala a dispozitiilor art. 4 si art. 5 din Ordonanta de  Guvern nr. 6/2007  in care se arata ca salariul de baza se stabileste  in raport de gradul profesional al functiei publice, iar pentru gradul profesional al functiei publice de executie se stabilesc trei trepte de salarizare, precum si a dispozitiilor art. 33 din acelasi act normativ in care se mentioneaza ca avansarea in treapta de salarizare imediat superioara se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care indeplinesc conditiile de avansare.

In raport de aceste dispozitii legale, s-a stabilit ca majorarea salariului se poate obtine doar prin avansarea intr-o treapta de salarizare superioara, iar nu prin acordarea unui spor reprezentand suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Pe de alta parte, prin „suplimentul postului”, se intelege diferentierea salariala  intre functionarii publici, in raport  de functia publica detinuta, de conducere sau de executie, in conditiile in care, potrivit dispozitiilor legale, functionarii publici care ocupa o functie publica  de conducere beneficiaza de salariul de baza prevazut pentru functia de executie detinuta anterior, la care se adauga indemnizatia de conducere.
 
II.a.  Alte instante de judecata au admis cererile reclamantilor  si au obligat autoritatile parate la plata drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare, doar pentru trecut,incepand cu data de 1 ianuarie 2004, iar in unele cazuri si pentru viitor,  fara a le cuantifica, retinand in esenta ca  cele doua drepturi au fost expres prevazute in favoarea functionarilor publici prin art. 31  (fost art. 29), alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999,  republicata,  ale carui prevederi au fost suspendate pana la data de 31 decembrie 2006, potrivit dispozitiilor art. 44 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 92/2004 si art. 48 din Ordonanta de  Guvern nr. 2/2006.
#PAGEBREAK#
S-a considerat ca prin suspendarea aplicarii dispozitiilor legale care instituie acest drept, se aduce o atingere nejustificata exercitiului dreptului insusi, contrar prevederilor art. 53 din Constitutie si normelor de tehnica legislativa, instituite  prin art. 4 din Legea nr. 24/2000.

In privinta cuantificarii celor doua suplimente, s-a aratat ca nu exista nicio dispozitie legala care sa individualizeze continutul dreptului pretins, astfel incat, acordarea unui anumit procent, prin analogie cu alte drepturi salariale cuvenite functionarilor publici, apare ca nejustificata, in raport de principiul legalitatii si al separatiei puterilor in stat.  

II.b. Alte instante de judecata, admitand actiunile reclamantilor, au stabilit un cuantum al celor doua suplimente salariale, respectiv un procent  de cate 25% din salariul de baza, pentru fiecare si au obligat autoritatile parate la plata acestor drepturi, fie de la data de 1 ianuarie 2004, pana la data pronuntarii, fie si pentru viitor.

S-a aratat ca este de principiu ca o norma legala, odata instituita, sa-si produca efectele, fiind contrara oricaror reguli de drept, existenta unor legi cu caracter formal.

Dreptul reclamantilor la cele doua suplimente salariale reprezinta un drept de creanta, deci un „bun”, in sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, iar refuzul de a acorda sumele de bani aferente acestora constituie o privare de proprietate, contrara dispozitiilor art. 1, paragraful 1 teza a II-a din acelasi Protocol.

Totodata, s-a aratat ca, in conformitate cu prevederile art. 3 din Codul civil, judecatorul nu poate refuza sa judece pe motiv  ca legea nu prevede sau ca este neindestulatoare, astfel incat actiunile formulate de functionarii publici nu pot fi respinse pentru simplul motiv ca dreptul consacrat  prin lege nu a capatat ulterior o reglementare suficient de clara.

Instantele care au adoptat aceste solutii, au evocat, pentru identitate de ratiune si considerentele deciziei nr. XII din 5 februarie 2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 733 din 30 octombrie 2007, mentionand ca respectarea principiului increderii in statul de drept care implica asigurarea aplicarii legilor adoptate, in litera si spiritul lor, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sa se bucure efectiv de acestea pentru perioada in care sunt prevazute de lege, iar faptul ca in Legea nr. 188/1999 sau in alte acte normative nu este prevazut cuantumul celor doua suplimente, nu poate duce la pierderea acestor drepturi.

In cuantificarea fiecarui supliment, instantele s-au raportat la modul de  stabilire a altor sporuri sau suplimente de aceeasi natura, prevazute in mod  expres de legiuitor.

__________

Recursul in interesul legii poate fi vizualizat integral aici.