Hotararea CEDO in Cauza Voiculescu impotriva Romaniei

(Cererea nr. 5.325/03) in Cauza Voiculescu impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall,
presedinte, Corneliu Birsan, Boštjan M. Zupanèiè, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecatori, si din
Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 13 ianuarie 2009,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

Procedura

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 5.325/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Anca Carmen Voiculescu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 28 ianuarie 2003, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamanta sustine in special ca ancheta cu privire la circumstantele decesului mamei sale, lovita de un camion militar prost intretinut in timp ce traversa strada conform codului rutier, nu a fost efectiva.
4. La data de 24 noiembrie 2005, presedintele Sectiei a treia a decis sa ii comunice Guvernului cererea. In baza art. 29 § 3 din Conventie, presedintele sectiei a hotarat ca admisibilitatea si temeinicia cauzei sa fie analizate in acelasi timp.

In Fapt

5. Reclamanta s-a nascut in anul 1968 si locuieste in Brasov.
6. La data de 25 martie 1998, mama reclamantei a fost lovita de un camion in timp ce traversa o intersectie, iar semaforul era verde pentru pietoni. Camionul apartinea unei unitati militare si era condus de sergentul D.D., care se deplasa de la o unitate militara la alta. Victima a decedat.
7. Procesele-verbale intocmite de politie la datele de 25, 26 si 27 martie 1998, in urma accidentului, mentionau un viciu de functionare la nivelul sistemului de franare, precum si la nivelul farurilor, al luminilor de semnalizare a directiei si al claxonului.
8. La data de 30 martie 1998, politia a audiat mai multi martori.
9. La data de 12 aprilie 1998, reclamanta a adresat o plangere Ministerului Justitiei cu privire la lentoarea cu care se desfasura ancheta.
10. La data de 15 aprilie 1998, politia a transmis dosarul la Parchetul Militar Brasov, competent sa continue cercetarea penala in speta.
11. La data de 27 aprilie 1998, reclamanta s-a constituit parte civila si a solicitat audierea a 2 martori.
12. O expertiza din data de 16 septembrie 1998 a constatat ca defectiunea sistemului de franare era anterioara accidentului, ca la data de 25 martie 1998, inainte de plecarea camionului de la unitatea militara, nu se procedase la verificarea sistemului de franare si ca, din cauza starii de deteriorare a autovehiculului, verificarea sistemului de franare si a claxonului era imperios necesara la reviziile tehnice ale camionului. Expertul a estimat ca acel camion intrase in intersectie in momentul in care semaforul trecea de la culoarea galbena la culoarea rosie si ca rula cu 36 de kilometri la ora. Avand in vedere ca sistemul de semnalizare acustica nu functiona, D.D. scosese capul pe fereastra camionului pentru a-i avertiza pe pietonii care traversau la culoarea verde a semaforului ca nu putea frana. Expertul a concluzionat ca, in masura in care sistemul de franare si claxonul nu functionau, accidentul nu ar fi putut fi evitat.
13. La data de 27 noiembrie 1998, procurorul insarcinat cu ancheta a admis obiectiunile formulate de invinuiti cu privire la raportul de expertiza si a solicitat un nou raport, care a fost prezentat la data de 10 august 1999.
Cel de-al doilea expert a considerat ca era posibil ca sistemul de franare sa fi functionat intr-o anumita masura, imposibil insa de determinat cu exactitate, inainte de intrarea camionului in intersectie si ca activarea subita si puternica a franei sa fi dus la o proasta functionare a acestuia. De asemenea, expertul a apreciat ca accidentul ar fi putut fi evitat daca sistemul de franare ar fi fost verificat la reviziile tehnice ale autovehiculului.
14. In perioada 15 aprilie 1998—12 mai 2000, parchetul l-a audiat pe D.D. de 5 ori, procedand totodata la audierea unor martori si a unor salariati din aceeasi unitate militara ca si invinuitul.
15. La data de 12 mai 2000, Parchetul Militar Brasov a dispus trimiterea in judecata pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa a numitilor D.D. si P.D., sergentul care, conform jurnalului de bord al camionului, procedase la revizia tehnica a acestuia la data de 23 ianuarie 1998, fara a verifica sistemul de franare.
16. La data de 8 iunie 2000, reclamanta a confirmat in fata instantei constituirea sa in parte civila.
17. Prin Sentinta din data de 9 ianuarie 2001, Tribunalul Militar Cluj a dispus restituirea cauzei la parchet in vederea completarii urmaririi penale. Instanta a apreciat ca organele de cercetare trebuiau sa identifice persoana care, conform jurnalului de bord, efectuase la data de 5 martie 1998 ultima
revizie tehnica si persoana care ar fi trebuit sa verifice starea tehnica a camionului in dimineata zilei de 25 martie 1998, inainte de plecarea sa din unitatea militara. Avand in vedere faptul ca sergentul P.D. nega ca ar fi efectuat efectiv revizia tehnica din 23 ianuarie 1998, instanta a dispus si administrarea de probe pentru stabilirea veridicitatii informatiilor ce figurau in jurnalul de bord cu privire la aceasta revizie.
Prin Decizia din data de 8 martie 2001, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a respins recursul parchetului militar impotriva Sentintei din data de 9 ianuarie 2001.
18. Procurorul a reluat urmarirea penala, a reaudiat inculpatii si martorii si a dispus o noua expertiza a camionului.
19. Aceasta a treia expertiza, efectuata la data de 28 septembrie 2001, a confirmat in totalitate dinamica accidentului, asa cum a fost stabilita prin expertiza din 16 septembrie 1998. Conform expertului, camionul intrase in intersectie in momentul in care semaforul a trecut de la verde la galben. Dupa ce a analizat jurnalul de bord al camionului, expertul a constatat, ca si ceilalti 2 dinaintea sa, ca sistemul de franare nu mai fusese verificat din data de 12 noiembrie 1993, cu incalcarea unui ordin al Ministerului de Interne care impunea o verificare amanuntita a sistemului de franare la fiecare 2 ani.
Ca si colegii sai, el a considerat ca aceasta operatiune ar fi trebuit realizata cu ocazia reviziei tehnice din 23 ianuarie 1998 si ca o simpla inspectie vizuala nu permitea detectarea defectiunilor la sistemul de franare.
20. La data de 3 aprilie 2002, Parchetul Militar Brasov a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatilor fata de faptul ca revizia tehnica din 23 ianuarie 1998 nu ar fi permis detectarea proastei functionari a sistemului de franare si ca in jurnalul de bord al camionului ar fi inscrise informatii false cu privire la revizia din data de 5 martie 1998, fara rea intentie, de catre un tert, P.M.
21. La data de 11 iulie 2002, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a admis plangerea reclamantei si a trimis cauza la Parchetul Militar Brasov pentru completarea cercetarilor.
22. La data de 10 aprilie 2003, dupa ce a audiat din nou inculpatii si 11 martori, Parchetul Militar Brasov a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatilor. Parchetul a apreciat ca, in cauza, ar fi putut fi obtinute despagubiri de catre reclamanta in temeiul raspunderii civile delictuale.
23. La data de 14 august 2003, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a admis inca o data plangerea reclamantei si a trimis cauza la Parchetul Militar Brasov pentru completarea urmaririi penale.
24. La data de 27 octombrie 2003, Parchetul Militar Brasov a dispus din nou scoaterea de sub urmarire penala a inculpatilor, apreciind ca faptele acestora nu intruneau elementele constitutive ale unor infractiuni.
La data de 27 septembrie 2004, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Brasov a informat-o pe reclamanta, printr-o simpla adresa nemotivata, ca plangerea sa a fost respinsa.
25. Reclamanta a introdus la Tribunalul Militar Cluj o plangere impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala.
La data de 31 martie 2005, plangerea sa a fost respinsa ca inadmisibila printr-o sentinta ce a fost ulterior confirmata definitiv, la data de 13 octombrie 2005, in urma apelului reclamantei, de catre Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti.

In Drept

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 2 din Conventie
26. Reclamanta sustine ca ancheta cu privire la circumstantele decesului mamei sale nu a fost efectiva. Ea invoca in esenta art. 2 din Conventie, care prevede urmatoarele:
„Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin
lege. (...)”

A. Asupra admisibilitatii
27. Curtea constata ca cererea nu este vadit neintemeiata in sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea constata ca cererea nu este afectata de niciun alt motiv de inadmisibilitate, trebuind, in consecinta, declarata admisibila.

B. Asupra fondului
1. Argumentele partilor
28. Guvernul evidentiaza faptul ca ancheta a fost inceputa la initiativa autoritatilor imediat dupa accident si ca au fost culese si analizate toate probele ce s-ar fi putut dovedi utile pentru solutionarea cauzei. De asemenea, Guvernul arata ca ancheta a fost condusa in mod obiectiv si fara ca desfasurarea ei sa fi fost influentata in vreun fel de calitatea partilor.
29. Reclamanta contesta pozitia Guvernului, aratand ca ancheta nu s-a desfasurat cu celeritate, din cauza, in special, a faptului ca martorii au fost reaudiati de mai multe ori si ca au fost efectuate 3 expertize cu acelasi obiect. Ea sustine ca, din cauza carentelor anchetei, instantele au fost nevoite sa dispuna restituirea cauzei la parchet, care i-a refuzat in permanenta accesul la dosar. De asemenea, reclamanta arata ca a fost nevoita sa atace de mai multe ori solutiile de scoatere de sub urmarire penala si subliniaza ca, desi parchetul ierarhic superior i-a dat castig de cauza, parchetul care a instrumentat cauza a mentinut de fiecare data solutia initiala.

2. Aprecierea Curtii
30. Curtea reaminteste ca art. 2 § 1 impune statului obligatia de a asigura dreptul la viata prin implementarea unei legislatii penale concrete, care sa descurajeze comiterea de infractiuni contra persoanei si care sa se sprijine pe un mecanism de aplicare conceput pentru a preveni, impiedica si pedepsi
incalcarile sale. Aceasta obligatie presupune, implicit, inceperea unei anchete oficiale efective atunci cand o persoana isi pierde viata. Scopul esential al unei astfel de anchete este sa asigure punerea in aplicare efectiva a legislatiei interne ce protejeaza acest drept. Ancheta trebuie sa permita stabilirea cauzei decesului si identificarea persoanelor vinovate. Este vorba nu de o obligatie de rezultat, ci de o obligatie de mijloace; asadar, autoritatile trebuie sa fi luat masuri rezonabile pentru culegerea probelor referitoare la incident.
31. Orice deficienta a anchetei care ii reduce capacitatea de a stabili cauza decesului sau persoanele responsabile risca sa duca la concluzia ca ea nu corespunde acestei norme. In acest context, cerinta de promptitudine si diligenta rezonabila este implicita [a se vedea, in special, Havva Dudu Esen impotriva Turciei, nr. 45.626/99, §§ 46—48, 20 iunie 2006, Pereira Henriques impotriva Luxemburgului, nr. 60.255/00, §§ 56—60, 9 mai 2006, Hugh Jordan impotriva Regatului Unit, nr. 24.746/94, §§ 108, 136—140, CEDO 2001-III (extrase) si Mahmut Kaya impotriva Turciei, nr. 22.535/93, §§ 106—107, CEDO 2000-III].
32. Or, in speta, ancheta judiciara a inceput la data de 25 martie 1998 si s-a incheiat abia la data de 13 octombrie 2005, adica dupa 7 ani si 7 luni. Pe deasupra, ea s-a incheiat cu o solutie de scoatere de sub urmarire penala care a pus capat constituirii in parte civila a reclamantei, fara ca problema raspunderii pentru accidentul care a dus la decesul mamei sale sa fi fost elucidata, inclusiv sub aspectul raspunderii obiective a autoritatilor militare, ceea ce arunca o indoiala asupra posibilitatii acesteia de a obtine o despagubire pentru prejudiciul suferit [Moldovan impotriva Romaniei (nr. 2), nr. 41.138/98 si 64.320/01, §§ 119—120, CEDO 2005-VII (extrase)].
33. Curtea apreciaza ca durata anchetei si solutiile repetate de restituire a cauzei in vederea completarii urmaririi penale datorate modului in care aceasta s-a desfasurat sunt imputabile autoritatilor.
Mai mult, in circumstante cum sunt cele in speta, in care nu se contesta ca accidentul a fost produs de un camion militar condus de un militar aflat in exercitiul functiilor sale, este de asteptat o rigoare mai mare din partea autoritatilor in ancheta desfasurata cu privire la cauzele incidentului si identificarea vinovatilor.
34. In ceea ce o priveste pe reclamanta, ea a dat dovada de diligenta fara a abuza de caile de atac puse la dispozitia sa, iar plangerile sale repetate impotriva solutiilor de scoatere de sub urmarire penala au fost toate admise. Pe deasupra, desi caracterul efectiv al anchetei trebuie sa fie asigurat de autoritati, si nu sa se bazeze pe vigilenta partii civile, Curtea observa ca reclamanta a mers pana acolo incat a contestat in fata instantelor solutia de scoatere de sub urmarire penala imediat ce calea de atac impotriva acestei solutii a devenit efectiva, la data de 1 ianuarie 2004 [Dumitru Popescu impotriva Romaniei (nr. 1), nr. 49.234/99, §§ 43—45, 26 aprilie 2007].
35. In fine, Curtea constata ca, la data evenimentelor, procurorii militari erau, la fel ca si inculpatii, militari activi si ca, in aceste conditii, faceau parte dintr-o structura militara intemeiata pe principiul subordonarii ierarhice. Or, tinand cont mai ales de faptul ca persoana care conducea camionul se afla in exercitiul functiilor sale, aceasta legatura de tip institutional reprezinta, in speta, o lipsa de independenta si de impartialitate
a procurorului militar in instrumentarea anchetei (a se vedea, mutatis mutandis, Barbu Anghelescu impotriva Romaniei, nr. 46.430/99, § 67, 5 octombrie 2004; Bursuc impotriva Romaniei, nr. 42.066/98, § 107, 12 octombrie 2004; si Mantog impotriva Romaniei, nr. 2.893/02, § 69—70, 11 octombrie 2007).
36. Aceste elemente ii sunt suficiente Curtii pentru a constata ca ancheta judiciara condusa in speta nu poate fi considerata efectiva.
Prin urmare, in speta a avut loc incalcarea art. 2 din Conventie, sub aspectul laturii sale procedurale.

II. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
37. Conform art. 41 din Conventie:
„In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

A. Prejudiciu
38. Reclamanta solicita, cu titlu de daune materiale, suma de 1.500 euro (EUR) cu titlu de cheltuieli de inmormantare, precum si suma de 50.000 EUR cu titlu de daune morale.
39. Guvernul se opune rambursarii sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de inmormantare si arata ca familia victimei a primit dupa accident un ajutor in valoare de 8.600.000 lei romanesti (ROL) din partea statului, precum si suma de 8.000.000 ROL din partea lui D.D., pentru a acoperi costul inmormantarii. Pe de alta parte, Guvernul considera ca pretentiile reclamantei cu titlu de daune morale sunt excesive si face trimitere la jurisprudenta Curtii in materie.
40. Curtea nu distinge nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material pretins si, in consecinta, respinge aceasta cerere (Pereira Henriques, § 94, si Hugh Jordan, § 170, hotarari mentionate mai sus). In schimb, ea considera ca este cazul sa ii acorde reclamantei suma de 15.000 EUR cu titlu de daune morale.

B. Cheltuieli de judecata
41. De asemenea, reclamanta solicita suma de 3.000 EUR pentru onorariile avocatilor care au asistat-o in fata Curtii si 1.800 EUR pentru cheltuielile suportate cu ocazia vizitelor la Strasbourg. Ea mai solicita 1.500 EUR pentru cheltuielile aferente procedurii interne. In dovedirea pretentiilor sale, reclamanta a depus la dosar chitante ce atesta plata sumei de 9.300.000 ROL catre avocat in perioada 1998—2002 si documente justificative legate de taxele postale in valoare de 1.049.529 ROL.
42. Guvernul considera ca valoarea onorariilor de avocat demonstrata de reclamanta se ridica la 342 EUR si roaga Curtea sa nu acorde decat cheltuielile dovedite, necesare si rezonabile.
43. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, tinand cont de elementele aflate in posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabil sa ii acorde reclamantei suma de 500 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata.

C. Majorari de intarziere
44. Curtea considera potrivit ca valoarea majorarilor de intarziere sa fie stabilita in raport cu rata dobanzii pentru facilitatea de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu 3 puncte procentuale.

P E N T R U A C E S T E M O T I V E,
In unanimitate,
C U RT E A:
1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 2 din Conventie, pe latura sa procedurala;
3. hotaraste:
a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantei, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 § 2 din Conventie, sumele de mai jos, care vor fi convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii:
(i) 15.000 EUR (cincisprezece mii euro), cu titlu de daune morale, plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit; si
(ii) 500 EUR (cinci sute euro), cu titlu de cheltuieli de judecata, plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit de catre reclamanta;
b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma va fi majorata cu o dobanda simpla egala cu rata dobanzii pentru facilitatea de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene aplicabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparatie echitabila pentru rest.

Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 3 februarie 2009, in aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.


Josep Casadevall,
presedinte

Santiago Quesada,
grefier