Art. 385^9 din C. proc. pen. - Cazurile de casare in recurs cu privire la latura civila a procesului

Decizia ICCJ nr. 28/2008 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 423, din 22 iunie 2009.

Prin decizia nr. 28/2008, ICCJ a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Astfel, in aplicarea dispozitiilor art. 385^9 din Codul de procedura penala, dupa abrogarea pct. 17^1 prin Legea nr. 356/2006, ICCJ a stabilit urmatoarele:
"Judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civila impotriva deciziilor pronuntate in apel se va face in conformitate cu dispozitiile art. 385^9 alin. 2 din Codul de procedura penala, cazurile de casare urmand a fi analizate in concret, in functie de modul de rezolvare a laturii civile."


Practica neunitara a instantelor de judecata

ICCJ a constatat ca in practica instantelor judecatoresti s-a ivit diversitate de solutii cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 385^9 din Codul de procedura penala dupa abrogarea pct. 17^1 din alin. 1 al acestui articol prin Legea nr. 356/2006, referitor la cazurile de casare in recurs cu privire la latura civila a procesului.

1. Astfel, unele instante au considerat ca, atunci cand recursul vizeaza doar modul de rezolvare a laturii civile a cauzei penale, calea de atac trebuie respinsa ca inadmisibila, deoarece motivul invocat nu se mai regaseste in prevederile art. 385^9 alin. 1 din Codul de procedura penala.

2. In fine, alte instante au considerat ca recursurile trebuie solutionate pe fond chiar si dupa abrogarea pct. 17^1 din alin. 1 al art. 385^9 din Codul de procedura penala, in temeiul alin. 2 si 3 ale aceluiasi articol.

Prin Decizia sa, ICCJ a confirmat ca aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.


Argumentele ICCJ:

"In adevar, in urma abrogarii pct. 17^1 din alin. 1 al art. 385^9 din Codul de procedura penala, potrivit caruia hotararea contrara legii sau prin care s-a facut o gresita aplicare a legii era supusa casarii, a avut loc o restrangere a cazurilor de casare ce se pot invoca in recurs, atat cu privire la latura penala, cat si cu privire la latura civila.

Aceasta restrangere a cazurilor de casare nu poate justifica insa aprecierea ca recursurile formulate numai cu privire la latura civila ar fi devenit inadmisibile datorita abrogarii dispozitiei prin care era reglementat un motiv esential intr-o atare cale de atac pentru aceasta latura a procesului.

Daca legiuitorul ar fi voit sa inlature posibilitatea atacarii cu recurs a deciziilor pronuntate in apel cu privire la latura civila, nu ar fi mentinut reglementarea de la alin. 2 al art. 385^9 din Codul de procedura penala, in cuprinsul caruia se precizeaza urmatoarele: "Cazurile de casare prevazute in alin. 1 pot fi invocate atat cu privire la solutionarea laturii penale, cat si a laturii civile a cauzei".

Or, aceasta reglementare, lipsita de echivoc, exclude posibilitatea de a se aprecia ca inlaturarea unui motiv de casare, prin art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, ar avea drept consecinta atribuirea caracterului de "inadmisibil" recursului indreptat numai impotriva laturii civile a cauzei.

De aceea, atat timp cat prin art. 385^9 alin. 2 din Codul de procedura penala se prevede ca, in ansamblul lor, cazurile de casare prevazute in alin. 1 din acest articol pot fi invocate si in latura civila a cauzei, nu ar fi posibil ca, pe calea unei interpretari judecatoresti excesive, sa se considere ca inlaturarea cazului de casare reglementat la pct. 17^1 din alin. 1 al acelui articol ar echivala cu desfiintarea recursului asupra unei laturi importante a procesului pe motiv ca lipsa acelui caz de casare ar duce la ineficienta caii de atac.

Este adevarat ca motivele de casare ce se pot invoca in baza temeiurilor enumerate in cuprinsul alin. 1 al art. 385^9 din Codul de procedura penala se refera, in esenta lor, la aspecte privind latura penala a procesului, dar unele dintre aceste temeiuri, cum sunt cele mentionate la pct. 9, 10, 12, 16, 17 si 18 din alineatul respectiv, sunt susceptibile de a prezenta relevanta vadita in ceea ce priveste interesele de fond ale partii civile, iar altele vizeaza aspecte procedurale de natura a garanta drepturile sale legitime.

De altfel, in raport cu reglementarea cuprinsa in art. 721 din Codul de procedura civila, potrivit careia dispozitiile acestui cod se aplica si in materiile prevazute de alte legi, in masura in care acestea nu cuprind dispozitii potrivnice, trebuie observat ca, in masura in care motivele de nelegalitate specifice procesului civil, mentionate in art. 304 din acel cod, nu sunt potrivnice sau nu se suprapun celor prevazute in art. 3859 alin. 1 din Codul de procedura penala, ar putea fi luate in considerare, in mod conjugat cu cele indicate in acest din urma text de lege, ca temeiuri ale criteriilor susceptibile a fi invocate impotriva modului de solutionare a laturii civile."