Admisibilitatea recursului impotriva hotararilor prin care a fost judecat apelul, cand recursul e singura cale de atac

Prin sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, transmisa Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, se precizeaza ca s-au conturat doua opinii :

1. Potrivit unei orientari jurisprudentiale, instantele au apreciat ca un recurs declarat impotriva unei hotarari prin care a fost solutionata calea de atac a apelului, in conditiile in care recursul era singura cale de atac ce se putea exercita impotriva hotararii instantei de fond, este inadmisibil, nefiind prevazut de lege.

Ratiunea acestei solutii consta in aceea ca sentinta instantei de fond, susceptibila de a fi atacata numai cu recurs, a fost supusa controlului judiciar, iar hotararea pronuntata de instanta de control a ramas definitiva, potrivit art.417 din Codul de procedura penala, chiar in conditiile in care calea de atac a fost gresit calificata drept apel.

2. Cu privire la acelasi aspect, alte instante au apreciat ca recursul este admisibil, fiind incidente cazurile de casare prevazute de art.385⁹ alin.1 pct.1, 3 si 11 din Codul de procedura penala, cu consecinta casarii deciziei prin care, in mod gresit, a fost solutionat apelul, in loc de recurs, si trimiterii cauzei la instanta competenta pentru solutionarea recursului in complet legal constituit si potrivit dispozitiilor care reglementeaza aceasta cale de atac.

S-a procedat la verificarea practicii judiciare la nivelul intregii tari, iar din examinarea hotararilor judecatoresti transmise s-a constatat ca practica instantelor este unitara in sensul admiterii recursului, conform art.385¹⁵ pct.2 lit.c cu referire la art.385 ⁹ alin.1 punctele 2, 3, 11 din Codul de procedura penala, dispunandu-se casarea hotararilor pronuntate in apel si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta a carei hotarare a fost casata pentru a judeca in complet legal constituit .

Prin urmare, punctul de vedere contrar a fost exprimat intr-un numar de 2 hotarari judecatoresti, respectiv decizia penala nr.1652 din 18 decembrie 2008 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I-a penala, pronuntata in dosarul penal nr.6276/236/2007/2667/2008 si decizia nr.5372 din 9 noiembrie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penala pronuntata in dosarul penal nr.3994/3/2007.

Din analiza jurisprudentei invocate a rezultat faptul ca materiile care au facut obiectul fondului acestor cauze fac parte dintre acelea care au intrat sub incidenta modificarilor legislative privind caile de atac, intervenite prin Legea nr.356/2006 (Monitorul Oficial nr.677 din 7 august 2006) in vigoare la 30 de zile de la publicare. Este vorba de cauze ce au avut ca obiect infractiuni pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, respectiv materia executarii hotararilor penale care, potrivit art.3851 alin.1 lit.d si f din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.356/2006, sunt supuse numai recursului ca si cale ordinara de atac.

Din aceasta perspectiva este de observat faptul ca cele doua hotarari care par a determina caracterul neunitar al jurisprudentei sunt pronuntate in 2007, respectiv 2008.

Celelalte hotarari verificate si care au solutionat unitar problema pusa in discutie sunt pronuntate in perioada 2007 – 2009.

In raport cu aceste constatari se poate concluziona ca, pana in prezent, practica s-a stabilizat si a dobandit un caracter unitar, context in care nu sunt indeplinite conditiile art.414² alin.1 din Codul de procedura penala.

In masura in care acest fine de neprimire nu va fi considerat ca intemeiat, apreciez ca solutia legala este aceea a admisibilitatii recursului; instanta va admite recursul, va casa hotararea atacata si va dispune rejudecarea cauzei de catre instanta competenta in complet legal constituit.

Cazurile de casare incidente intr-o astfel de situatie sunt cele prevazute de art.385⁹ pct.2 (instanta nu a fost legal sesizata), pct.3 (instanta nu a fost compusa potrivit legii) si pct.11 (instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege) din Codul de procedura penala.

Sesizarea instantei de control se realizeaza prin exercitarea unei cai de atac de catre titularul dreptului, in conditiile si termenele prevazute de lege. Atunci cand calea de atac nu este prevazuta de lege iar instanta o admite (in sensul ca procedeaza la judecarea sa pe fond, indiferent de solutia de admitere sau respingere) are loc o sesizare nelegala a instantei de control; incalcarea dispozitiilor relative la sesizarea instantei de control este sanctionata cu nulitatea absoluta.

Pe de alta parte, judecand calea de atac ca apel, desi era vorba de un recurs, compunerea instantei cu 2 judecatori (desi legal se impunea o compunere cu 3 judecatori) constituie o compunere nelegala a instantei, dispozitiile legale referitoare la compunere, in masura in care sunt incalcate, sunt, de asemenea, sanctionate cu nulitatea absoluta.

Intr-un asemenea cadru normativ nu se poate sustine ca, apreciind recursul admisibil cu consecinta admiterii sale, a casarii hotararii criticate si trimiterea cauzei spre rejudecare s-ar ajunge la remedierea unei hotarari nelegale printr-o alta hotarare nelegala.

Hotararea instantei care considera admisibil un asemenea recurs este perfect legala si isi gaseste temeiurile de drept in dispozitiile procedurale anterior mentionate.