Raport informal de la Congresul Avocatilor

Remarc de pe data de 2, punctualitatea. Tot e bine ca breasla mai respecta cateva principii de buna educatie. Vocea presedintelui Uniunii este ascultata, intram in sala lasand cafelele de pe terasa, stam disciplinati si asultam oficialii. Care pe rand insira… Aplauzele sunt ca de dimineata, usor anemice. Numai prezenta exceptionala, clara, erudita, scandata in latina, orata in franceza, a Maestrului Visinescu starneste insufletirea salii, admiratia unanima si respectul tuturor. Ne dorim da, sa ajungem si noi la etatea Decanului de varsta, sa avem aceeasi minte limpede, aceeasi memorie remarcabila, acelasi sarm indelung exersat la scoala vietii. Ramane dealtfel cuvantul Maestrului Visinescu aproape singurul moment memorabil al zilei de 2.

Si revin, cu regret, la lipsa de coeziune a grupului bucurestean. Nu ne cunoastem decat in grupuri restranse. Sunt cativa mai tineri care au mai fost la congrese si care stau si acum impreuna, sunt cativa in varsta, care merg demult la congrese si care iarasi stau impreuna, sunt consilierii care fac (aparent macar) un front comun. Oficialii breslei nu ne cunosc. Surprinzator sa fii intrebat, dar dumneavoastra din ce barou sunteti? Ei da, chiar din Baroul Bucuresti, maestre.

Ziua trece astfel, cu intrebari scurte in pauza, cu luari de cuvant ale colegilor din tara. Ajungem la ora 6 dupa-amiaza, lucrarile se incheie, votam majoritar, si cand spun asta ma refer la 1 maxim 2 voturi impotriva. Se va tine totusi cont si de amendamente. Speram.

In rest, ne-am mai descretit fruntile la cuvantul doamnei avocat Bernic, Decanul Baroului Iasi, care, desi prin captatio ne previne ca va vorbi molcom moldoveneste, are un debit care o pune cot la cot cu orice oltean. Vorbeste cu drag despre profesie, despre dificultatea de a fi avocat pledant, decan, mentor pentru stagiari, femeie care depaseste criza… Este aplaudata, la scena deschisa, e dulce graiul moldovenesc, e prietenoasa, joviala, admirabila. Va multumim, doamna Decan.

Seara de 2 este a petrecerii, tragem cu ochiul la tinute, aici un papion, dincolo slapi (sac!) aici un spate gol, dincolo un T-shirt. De gustibus.

Concluzia zilei si ce mi-a lipsit: Valentina Dumitrache. Doamna care ne-a fost alaturi cu toate comunicarile pentru programul congresului ar fi trebuit sa fie cu noi. Daca doamna Munteanu este elementul de reper pentru consilierii Uniunii, ei bine, un reprezentant din administrativul Baroului Bucuresti ne-ar fi dat un centru de gravitatie care mie personal mi-a lipsit si care sa polarizeze modest si temperat, in timpii intermediari, intreaga echipa a delegatilor Baroului Bucuresti. Sa afli din vorba in vorba ca ar fi materiale de impartit sau badge-uri si sa ramai in final fara, ori sa aiba cineva initiativa sa fim chemati la o masa de seara, unde sa ne cunoastem si sa ne punem de acord, ne-ar fi fost extrem de util. Nu s-a intamplat asa.

Ziua de 3 primeste din nou cu maini ridicate si de-a stanga si de-a dreapta, propunerile de modificari, plus ceva discutii in contradictoriu, tinute in frau de la prezidiu. Casa fu marul discordiei.

Iar pentru cei confrati care vor sa studieze in amanuntime materialele votate, ii invit cu draga inima sa urmareasca vestile pe site-ul Uniunii.

Multumeste de 829 de ori, cu salutari colegiale,

av. Raluca Amza