CJCE aproba restrictiile nationale asupra jocurilor de noroc prin internet

Potrivit CJCE, avand in vedere particularitatile oferirii de jocuri de noroc prin internet, o asemenea reglementare poate fi justificata prin obiectivul luptei impotriva fraudei si a criminalitatii

Cauza C-42/07

Pentru a preveni exploatarea de jocuri de noroc prin internet in scopuri frauduloase sau infractionale, legislatia din Portugalia prevede ca Santa Casa da Misericórdia de Lisboa, un organism multisecular cu scop nelucrativ care functioneaza in stricta dependenta de guvernul portughez, are dreptul exclusiv de a organiza si de a exploata loteriile, jocurile loto si pariurile sportive prin internet. Aceasta reglementare prevede, de asemenea, sanctiuni sub forma de amenzi impotriva celor care organizeaza asemenea jocuri cu incalcarea dreptului exclusiv mentionat si care fac publicitate pentru aceste jocuri.

Bwin (fosta Baw International Ltd), o intreprindere privata de jocuri on-line stabilita in Gibraltar si Liga Portuguesa de Futebol Profissional au fost amendate cu 74.500 de euro si, respectiv, cu 75.000 de euro pentru propunerea de jocuri de noroc prin internet si pentru publicitatea facuta acestor jocuri.

Tribunalul de Pequena Instancia Criminal do Porto, in fata caruia Bwin si Liga au contestat aceste amenzi, a ridicat problema compatibilitatii reglementarii portugheze cu libertatea de stabilire, cu libera circulatie a capitalurilor si cu libera circulatie a serviciilor.


Solutia CJCE

Cu titlu preliminar, CJCE a considerat ca libertatea de stabilire si libera circulatie a capitalurilor nu sunt aplicabile in litigiul in cauza.

In aceste conditii, CJCE a examinat problema daca libera prestare a serviciilor se opune reglementarii portugheze prin faptul ca interzice unor operatori precum Bwin, stabiliti in alte state membre in care furnizeaza in mod legal servicii similare, sa propuna jocuri de noroc pe internet pe teritoriul Portugaliei.

In cadrul acestei analize, Curtea a considerat, in primul rand, ca reglementarea portugheza constituie o restrictie privind libera prestare a serviciilor.

Cu toate acestea, Curtea a amintit ca restrictiile privind libera prestare a serviciilor pot fi justificate prin motive imperative de interes general. Astfel, in lipsa unei armonizari comunitare in materie de jocuri de noroc, statele membre sunt libere sa stabileasca obiectivele politicii lor in acest domeniu si, eventual, sa defineasca in mod precis nivelul de protectie urmarit.
Totusi, Curtea a amintit ca restrictiile pe care le pot impune statele membre trebuie sa indeplineasca anumite conditii: acestea trebuie sa fie de natura sa asigure realizarea obiectivelor invocate de statul membru in cauza si nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru a le atinge. In sfarsit, aceste restrictii trebuie aplicate in mod nediscriminatoriu.

In ceea ce priveste justificarea reglementarii portugheze, Curtea a amintit ca obiectivul luptei impotriva criminalitatii invocat de Portugalia poate constitui un motiv imperativ de interes general de natura sa justifice restrictii privind operatorii autorizati sa propuna servicii in sectorul jocurilor de noroc. Astfel, avand in vedere importanta sumelor care pot fi colectate si a castigurilor pe care le pot oferi jucatorilor, aceste jocuri implica riscuri ridicate de infractionalitate si de frauda.

In ceea ce priveste aptitudinea reglementarii in cauza de a atinge acest obiectiv, Curtea a apreciat ca acordarea unor drepturi exclusive pentru exploatarea jocurilor de noroc prin internet unui operator precum Santa Casa, care este supus unui control strict din partea puterilor publice, poate sa permita canalizarea exploatarii acestor jocuri intr-un circuit controlat si sa fie considerata adecvata pentru a proteja consumatorii impotriva fraudelor savarsite de operatori.

Referitor la examinarea necesitatii regimului in litigiu, Curtea a apreciat ca un stat membru este indreptatit sa considere ca simplul fapt ca un operator privat precum Bwin propune in mod legal servicii din acest sector prin internet intr-un alt stat membru in care este stabilit si in care este in principiu supus deja unor conditii legale si unor controale nu poate fi considerat drept o garantie suficienta de protectie a consumatorilor nationali impotriva riscurilor de frauda si de criminalitate. Astfel, intr-un asemenea context, autoritatile statului membru de stabilire pot intampina dificultati in evaluarea calitatilor si a probitatii profesionale a operatorilor.

In plus, ca urmare a lipsei contactului direct intre consumator si operator, Curtea a considerat ca jocurile de noroc accesibile prin internet implica riscuri de natura diferita si de o importanta sporita in raport cu pietele traditionale ale unor asemenea jocuri in ceea ce priveste eventualele fraude. Pe de alta parte, Curtea nu a exclus riscul ca un operator care sponsorizeaza anumite competitii sportive cu privire la care accepta pariuri si anumite echipe care participa la aceste competitii sa se gaseasca intr-o situatie care sa ii permita sa influenteze direct sau indirect rezultatul acestora si sa isi sporeasca astfel profiturile.

In consecinta, avand in vedere particularitatile oferirii de jocuri de noroc prin internet, Curtea a apreciat ca interdictia ca operatori precum Bwin sa propuna jocuri de noroc prin internet poate fi considerata drept justificata prin obiectivul luptei impotriva fraudei si criminalitatii si, asadar, compatibila cu principiul liberei prestari a serviciilor.

Textul integral al Hotararii CJCE poate fi consultat AICI.