Contractul de tranzactie

Intrebarea userului:

“Am calitatea de creditor si merg la o conciliere. Avocatii debitoarei au propus incheierea unui contract de tranzactie. Eu stiu ca acest tip de contract se incheie pentru a pune capat unui proces existent.

Ce parere aveti? Trebuie sa inchei un astfel de contract in faza concilierii?”


Raspunsurile in forumul Avocatnet.ro:

Un user defineste contractul de tranzactie ca fiind contractul prin care partile termina un proces inceput ori preintampina un proces ce poate sa se nasca, facandu-si concesii reciproce.

Acesta arata ca tranzactia este un act de dispozitie, implicand deci capacitatea de exercitiu deplina, iar in cazul celor lipsiti de capacitate, autorizatia prevazuta de lege.

Tranzactia trebuie sa aiba un caracter licit, instantele judecatoresti fiind obligate sa verifice legalitatea ei. De exemplu, este inadmisibila tranzactia care are ca obiect drepturile persoanei incadrate in munca, tranzactia intre institutii etc. Potrivit legii, tranzactia trebuie sa fie constatata prin act scris. Daca intervine in cursul unui proces, continutul ei este inserat in hotararea judecatoreasca. In toate cazurile, tranzactia produce efectele unei hotarari definitive. Ca orice alt contract, tranzactia poate fi anulata pentru vicii de consimtamant, eroare, dol, violenta. Reciprocitatea concesiilor deosebeste tranzactia de achiesare, care constituie recunoasterea neconditionata de catre o parte a drepturilor ori pretentiilor celeilalte parti.

Un alt user da o noua defintie contractului de tranzactie, aratand ca acesta reprezinta un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste, prin concesii reciproce, constand in renuntari reciproce la pretentii sau in prestatii noi savarsite ori promise de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul care este litigios sau indoielnic.

Acelasi user subliniaza ca tranzactia presupune:
-existenta unui drept litigios si/sau indoielnic;
-intentia partilor de a pune capat litigiului existent sau a preintampina nasterea unui litigiu;
-existenta unor concesii reciproce.

Acesta recomanda ca, in calitate de creditor, userul care a initiat discutia sa nu semneze deocamdata un astfel de contract, ci concilierea sa fie axata pe un angajament de plata, ceea ce ar presupune o reesalonare a platilor debitorului pe o anumita perioada stabilita de comun acord.

Un alt user adauga faptul ca, in cazul in care debitorul refuza semnarea angajamentului de plata, solutia este formularea unei actiuni in instanta, la care sa se anexeze si procesul verbal cu rezultatul concilierii.


Asteptam si opinia ta in Forumul Avocatnet.ro.