De la banii publici la buzunare private. Un exercitiu de practica bugetara

Antreprenoriatul are la baza cunoasterea si inovatia. Este normal ca acestea sa devina sursa unei profitabilitati. Intr-un mediu concurential corect, dobandirea de avantaje competitive de catre o firma reflecta calitatea activitatii antreprenoriale.

Pe de alta parte, economia unei tari este pusa in miscare de agenti individuali, astfel incat bunul simt ne-ar indemna sa credem ca si o strategie de dezvoltare economica ar trebui sa aiba la baza masuri de stimulare a actiunii individuale.

Rolul statului

Din aceasta perspectiva, practicarea economiei de piata ar putea parea chiar simpla. Situatia se complica atunci cand luam in calcul si rolul, de altfel deosebit de important, pe care statul il are in toata aceasta ecuatie.

Antreprenorul are nevoie de instrumentele necesare pentru a se misca liber pe piata. Nu intamplator, World Bank Group realizeaza anual un studiu global care stabileste gradul de accesibilitate a mediului de afaceri. “Doing business” foloseste in acest sens indicatori precum numarul de proceduri pentru inregistrarea unei afaceri, numarul de taxe pe care agentii le platesc statului, regimul exporturilor, procedurile de insolventa si faliment. Cu alte cuvinte, este analizat cat de "prietenos" este statul cu agentii economici.

Sugestia ar fi ca o economie emergenta are nevoie tocmai de acele politici care sa asigure in mod echitabil accesul la piata pentru toti agentii. In alte conditii, intr-o piata care inceteaza a mai fi libera si echitabila, avantajul competitiv este redus la o pozitie competitiva privilegiata.

Cu alte cuvinte, cu cat o piata este mai libera iar reglementarile nu fac obiectul privilegiilor destinate unor grupuri restranse de agenti, sansele ca dezvoltarea economica sa se produca sunt foarte mari.

Exista insa doua modalitati de abordare a cresterii economice: cresterea efectiva a volumului de bogatie si redistribuirea. Provocarea pentru o economie precum cea a Romaniei, este identificarea si diferentierea acelor actiuni care determina crestere economica de cele care nu fac decat sa transfere avutia din domeniul public in cel privat, necontribuind astfel la cresterea efectiva a bogatiei unei tari.

In Romania, cand Guvernul doreste implementarea unor politici pentru stimularea cresterii economice, acesta adopta de cele mai multe ori masuri care vizeaza acordarea de privilegii, fie prin acordarea unor ajutoare, stergerea datoriilor de la stat, fie prin reglementari care restrictioneaza activitatea in anumite sectoare.

Incepand de la arierate, ajutoare de stat, esalonari, scutiri fiscale, concesiuni, ce au un cadru legislativ lipsit de transparenta, pana la elaboratele politici fiscale, printre care scutirea impozitului pe  profitul reinvestit, amanarea la plata obligatiilor fiscale sau acordarea garantiilor de stat, Guvernul nu face decat sa submineze capacitatea antreprenoriala a agentilor economici, in cel mai bun caz. In cel mai rau caz, sunt creati favorizatii si perdantii jocului.

Monopolurile creaza costuri la nivel social

Statul este cel mai mare agent economic, care spre deosebire de muritorii de rand ai pietei, creaza regulile jocului. Statul gestioneaza resurse practic nelimitate din domeniul public. Si tocmai de aceea este atat de simplu pentru orice guvern, ca prin tratament preferential, sa transfere din propriul avantaj competitiv unor agenti economici preferati.

Aceste masuri dau de fapt nastere comportamentului numit “ rent seeking”, sau mai simplu “cautarea de renta”.
Aceasta inseamna de fapt ca statul creaza prin politicile sale, privilegii si monopoluri pentru care anumite firme incep sa concureze. Obtinerea de avantaje competitive inceteaza a mai fi rezultatul obiectiv al calitatilor antreprenoriale, sursa acestora deplasandu-se la nivelul mecanismelor legislative si administrative ce permit manipularea abuziva a unui intreg sistem de facilitati, subventii, scutiri, discriminari, masuri de protectie impotriva concurentei.
Astfel, se creaza situatia bizara in care agentii economici favorizati vor obtine profit fara o investitie majora, costurile fiind suportate de fapt la nivel social.

O data distorsionat, mecanismul concurential al pietei creaza precedentul, astfel incat eforturile antreprenorilor vor fi orientate catre obtinerea de privilegii, deci “cautarea rentelor” si nu cresterea economica pe baze competitive reale. Interese izolate ajung astfel sa fie finantate din bugetul de stat, societatea, dar mai ales mediul de afaceri per ansamblu avand de pierdut .

Sectorul concesiuniulor sensibil la acordarea privilegiilor

Sa luam exemplul sectorului de concesiuni publice, a carui natura determina implicatii ce se resimt atat la nivel social, cat si la nivelul mediului de afaceri, din perspectiva comportamentului de tip “rent seeking”.

Problemele identificate de Consiliul Concurentei intr-un raport asupra competitivitatii in Romania, in care se analizeaza si sectorul concesiunilor, se refera mai ales la faptul ca societatile nationale sau regiile autonome au beneficiat de licente prin incredintare directa, spre deosebire de firmele private care ar fi concurat pentru aceleasi concesiuni; mai grav, prin modul de acordare a licentelor unii titulari de licente chiar au obtinut in anumite cazuri puteri de monopol pe pietele clientilor lor.

In acest sens este oferit exemplul Societatii Nationale a Apelor Minerale (SNAM). Aceasta detinea 16% din potentialul hidromineral al Romaniei si cca 90% din zaacamintele de interes national valorificate pentru consum alimentar, avand parteneriate cu 29 firme de imbuteliere. Beneficiind de o licenta de exploatare acordata de ANRM in 1997, SNAM detinea practic un cvasi-monopol pe piata exploatarii apelor minerale, din cauza ca imbuteliatorii de ape minerale naturale sunt
dependenti de materia prima. Desi din 1998 Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM ) a organizat concurs de oferte pentru licentele acordate ulterior, permitand si accesul privatilor la aceasta piata, SNAM detinea deja practic la acel moment cea mai mare parte a pietei de exploatare.

Politica de crestere economica aplicata in Romania ultimilor 20 de ani abunda in astfel de exemple. Timpul a trecut, legislatia sufera intre timp armonizari cu dreptul comunitar, insa acest lucru nu poate schimba retroactiv efectele negative obtinute in perioada anterioara.

Privilegiul avantajelor obtinute politic s-a perpetuat, iar cei care suporta costurile imbogatirii din monopoluri raman tot cetatenii.