Potrivit art. 10 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International[1], care au intra in vigoare pe 12 noiembrie 2009, in vederea incadrarii in constrangerile bugetare determinate de situatia de criza economica, in perioada octombrie-decembrie 2009, conducatorii autoritatilor si institutiilor publice, indiferent de modul de finantare, au obligatia de a diminua cheltuielile de personal, in medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre urmatoarele masuri:
a) sa acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fara plata pentru o perioada de pana la 10 zile lucratoare;
b) sa reduca programul de lucru;
c) sa dispuna o masura ce combina alternativele prevazute la lit. a) si b);
d) alta masura cu efect echivalent.
Cu respectarea prevederilor de mai sus, autoritatile si institutiile publice au obligatia de a-si organiza activitatea astfel incat sa asigure continuitatea serviciilor de interes public.
Modalitatea de aplicare a masurilor mentionate se stabileste cu acordul salariatului, dupa consultarea organizatiilor sindicale sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor. (Evident, este foarte interesant cum se respecta procedura in situatia in care intr-o unitate lucreaza intre 400 si 1000 de salariati).
In lipsa acordului sau in cazul in care, ca urmare a optiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numarul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducatorul institutiei publice, astfel incat sa nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere intr-o luna, iar diminuarea salariului sa nu depaseasca nivelul de 15,5% lunar.
Angajatorul nu poate acorda zilele libere fara plata in zilele de sarbatoare legala.
Pentru personalul militar din institutiile din sistemul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, masurile enumerate se aplica pentru un numar de pana la 14 zile calendaristice.
Pentru ca perioada de referinta pentru cele 10 zile libere fara plata este octombrie-decembrie, in mod logic se putea aplica „regula de trei simpla” si se ajungea la un numar de 5,3 zile libere (42,5 ore) fara plata aferente perioadei 12 noiembrie – 31 decembrie 2009 [daca la 64 de zile lucratoare trebuie luate 10 zile lucratoare, la 34 de zile lucratoare trebuie luate X zile – 5,3)] .
Dar pentru ca scopul avut in vedere de legiuitor la reglementarea dispozitiilor de mai sus este acela al reducerii cheltuielilor de personal in sistemul bugetar,
nu se apeleaza la metoda logica, ci se are in vedere maximul zilelor fara plata ce se poate lua intr-o luna – 4, in vederea atingerii scopului propus. Asa ca pentru doua luni (noiembrie si decembrie) se ajunge la 8 zile. Nu conteaza ca pentru luna noiembrie 2009 legea produce efecte din ziua de 12.
Dar daca pentru cele doua luni, un numar de 10 zile libere fara plata nu afecteaza continuitatea serviciului de interes public? Atunci se poate avea in vedere si acest numar.
Deci singura logica este realizarea de ecomomii, singurul interes este cel public. Si nu ne mai ajuta rationamente invatate in scoala si nici principii de drept la care apelam inainte de criza… Va trebui sa le uitam.
Pentru functionarii publici, putem avea in vedere in acest sens si observatia ca dreptul functiei publice, ca subramura a dreptului administrativ si deci a dreptului public, a fost creat pentru cresterea autoritatii puterii publice asupra functionarilor investiti in functii publice, spre deosebire de dreptul muncii aparut din necesitatea protejarii celui mai slab (salariatul) .
2
NOTE:
1Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009
2Alexandru Ticlea, Opinii privind dreptul public al muncii – subramura a dreptului muncii, in Revista romana de dreptul muncii, nr. 4/2009, p. 14.
Comentarii articol (27)