avocatnet.ro 
Una dintre cele mai importante etape ale unui proces de divort este incredintarea copiilor minori, rezultati din casatorie. Trebuie sa stiti ca, principalul criteriu pe baza caruia instanta va decide cu privire la acest aspect este interesul minorilor, astfel incat, se poate intalni chiar situatia in care, copilul este incredintat parintelui vinovat de divort.
Factorii care influenteaza acordarea custodiei copiilor sunt: posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala, intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, varsta copilului, comportamentul parintilor fata de copil inainte de divort, sau atasamentul copiilor fata de unul dintre parinti.
Pe de alta parte, daca parintii se invoiesc cu privire la incredintarea copiilor minori, aceasta hotarare nu va fi luata in considerare decat dupa ce instanta va verifica daca invoiala curespunde intereselor copiilor .
In cazul in care, din partea sotilor nu exista o cerere pentru acordarea custodiei copiilor, instanta judecatoreasca este obligata sa se pronunte, prin hotararea de divort, asupra incredintarii copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi in interesul minorilor.
Efectele hotararii judecatoresti de incredinatre a minorilor
Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, respectiv de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. Daca parintii se invoiesc asupra acestui aspect, decizia va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca.
In conformitate cu dispozitiile Codului Familiei pensia de intretinere datorata de parinte se va stabili de catre instanta de judecata in cuantum de pana la 25% din veniturile parintelui daca se acorda pentru un singur copil, sau de pana la 1/3 din venit daca sunt doi copii sau de pana la 1/2 din venituri pentru trei sau mai multi copii. De asemenea, legea prevede ca intretinerea este datorata, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu posibilitatile celui care va fi obligat la plata ei.
„Asadar, la modul ideal, judecatorul ar trebui sa analizeze in primul rand costurile de intretinere ale copilului (hrana, imbracaminte, educatie, etc), apoi posibilitatile parintelui obligat la plata pensiei (venitul realizat, cheltuielile lunare, etc) si sa incerce o corelare intre acestea, cu respectarea limitei maxime. Din pacate insa, in practica instantelor, se intalneste in proportie covarsitoare solutia acordarii procentului maxim permis de lege, fara o justificare temeinica”, explica avocatul George Lipanescu.
„Cu alte cuvinte, desi prin hotararea de divort, cresterea copilului a fost incredintata unuia dintre parinti, atat timp cat cel de-al doilea printe nu a fost decazut din drepturile parintesti, acesta trebuie sa isi exprime acordul ori de cate ori copilul trebuie sa paraseasca teritoriul Romaniei, a mai adaugat George Lipanescu.
Numele pe care sotii il vor purta dupa casatorie
Unul dintre soti dobandeste, prin efectul casatoriei, dreptul de a purta numele celuilalt. Acest drept este strans legat de faptul casatoriei dintre cei doi si, in principiu, inceteaza odata cu desfacerea casatoriei, insa sotul al carui nume este folosit poate incuviinta pastrarea acestuia si dupa divort. Daca sotii nu se inteleg in aceasta privinta, instanta de judecata poate, pentru motive temeinice sa incuviinteze pe sotul respectiv sa-si mentina numele luat la incheierea casatoriei. Se poate vorbi aici despre cazurile cand acesta a devenit o persoana publica sub numele purtat in timpul casatoriei. De asemenea, incredintarea copilului minor catre mama, constituie motiv temeinic pe baza caruia, instanta poate hotari pastrarea numelui de catre aceasta.
Partajul, pe de alta parte, este o problema ce naste multe neintelegeri, pentru ca, in lipsa consensului, presupune impartirea unor valori materiale comune, pe baza unor criterii juridice.
Impartirea bunurilor comune se poate face, fie prin invoiala sotilor, fie in cazul contrar, prin hotarare judecatoreasca.
Cererea pentru impartirea bunurilor comune se poate introduce fie dupa desfacerea casatoriei, prin divort, pe calea unei actiuni principale, fie odata cu actiunea de divort.
In cererea de partaj reclamantul este obligat sa arate persoanele intre care urmeaza a avea loc imparteala, titlul pe baza caruia se cere imparteala, toate bunurile supuse impartelii, evaluarea lor, locul unde acestea se afla precum si persoana care le detine sau le administreaza.
In acest sens trebuie sa stiti ce bunuri nu vor fi supuse partajului, acestea avand statutul de bunuri proprii: bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei, bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune, bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti, bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri, indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei, valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
Impartirea bunurilor comune prin invoiala sotilor
Pentru motive usor de inteles este recomandat ca partajul sa aiba la baza invoiala sotilor, astfel incat instanta judecatoreasca, sa stabileasca cotele parti care revin fiecaruia, pe baza acestei invoieli.
Impartirea bunurilor comune se poate face prin buna invoiala si daca printre cei interesati se afla minori, sau persoane puse sub interdictie, insa numai cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, precum si, daca este cazul, a ocrotitorului legal.
„In acest caz partajul ar putea fi facut si la notar. Metoda este mult mai rapida, dar costisitoare. Daca nu se inteleg cu privire la partaj atunci trebuie mers in instanta. Aici trebuie timbrat 3% din valoarea bunurilor supuse partajului. Daca partile semneaza tranzactie la prima zi de infatisare, se restituie taxa de timbru. Daca tranzactia este semnata ulterior se restituie jumatate. Prin urmare, daca partile se inteleg, varianta tribunalului este costisitoare numai ca se recupereaza banii, dar dureaza ceva mai mult decat la notar”, precizeaza avocata Gabriela Mihai.
Impartirea bunurilor comune prin hotarare judecatoreasca
Daca sotii nu se intelg cu privire la impartirea bunurilor comune, atunci, la cererea oricaruia dintre ei, va decide instanta de judecata.
O etapa foarte importanta este aceea a stabilirii contributiilor fiecarui sot la dobandirea bunurilor in timpul casatoriei. In legislatia noastra este consacrat principiul comunitatii de bunuri ceea ce se intrepreteaza prin prezumarea ca orice bun dobandit in timpul casatoriei este proprietatea comuna a sotilor iar contributia acestora este egala. Este vorba insa de un principiu relativ, in sensul ca fiecare dintre soti poate dovedi ca a avut o contributie mai mare de 50%. In calculul cotei fiecarui sot se au in vedere atat veniturile acestuia dar si efortul in munca depus in timpul casatoriei in interesul comun al cuplului (munca in gospodarie, o grija mai mare pentru cresterea si educarea copiilor, etc.),
„In stabilirea acestor cote, atribuirea custodiei copiilor nu este un criteriu de determinare. Atribuirea custodiei are relevanta pentru stabilirea parintelui obligat la plata pensiei de intretinere sau, in anumite cazuri, pentru crearea unui avantaj in favoarea parintelui care pastreaza copii in momentul atribuirii loturilor. Pentru a exemplifica, sa ne imaginam ca sotii au in comun un bun imobil - un apartament, care nu se poate imparti in natura prin divizarea lui si ambii soti doresc pastrarea lui, avand in acelasi timp si posibilitatea de achitare a unei sulte. In acest caz, instanta ar putea atribui apartamentul parintelui care va avea custodia copiilor, avand in vedere interesul superior al acestora. Este bine de precizat si faptul ca, de regula, copii nu au un drept asupra bunurilor parintilor, pana in momentul decesului acestora, moment in care vor dobandi un drept de mostenire. Aceasta este si ratiunea pentru care atribuirea custodiei nu ar trebui sa constituie un criteriu de apreciere a cotelor”, a mentionat avocatul George Lipanescu.
Situatia sotilor chiriasi
Amintim aici si situtia in care locuinta comuna a sotilor a fost inchiriata. In acest caz, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit fie pe baza acordului dintre soti, sau pe baza hotararii instantei.
In acest ultim caz, locuinta va fi atribuita sotului caruia i s-au incredintat copii spre crestere si educare. Daca nu exista minori, atunci, locuinta se atribuie sotului care a obtinut divortul.
Cand divortul s-a pronuntat din vina ambilor soti si din casatorie nu au rezultat copii, in lispa unei intelegeri intre parti cu privire la beneficiul contractului de inchiriere, instanta va atribui locuinta sotului care are mai multa nevoie de aceasta sau este indreptatit la aceasta in functie de profesie, departare de locul de munca, varsta, sanatate. In acest caz instanta nu va atribui niciodata beneficiul contractului unuia dintre soti pe motivul ca celalalt are o vina mai mare in desfacerea casatoriei.
ContSters76214
Comentarii articol (4)