Se poate spune ca bancile romanesti au supravietuit destul de bine crizei financiare actuale, prezentand un grad ridicat de solvabilitate intr-un climat macroeconomic aflat in dificultate. Spre exemplu, conform datelor publicate de Banca Nationala a Romaniei (BNR), in 2008, bancile care activau pe piata romaneasca respectau cerinta de adecvare a capitalului de 8%, raportand la finalul aceluiasi an o rata medie de adecvare a capitalului de 12,3.
Autor:
Av. Claudia Arnautu
In ciuda indicatorilor mentionati, pentru a se asigura ca bancile romanesti continua sa faca fata efectelor negative ale crizei financiare intr-un mod cat mai eficient posibil, BNR a adoptat o pozitie restrictiva si incepand din 2009 a decis sa monitorizeze lunar gradul acestora de solvabilitate si de adecvare a capitalului. Intensificarea supravegherii sistemului bancar roman este in mare parte si rezultatul incheierii de catre guvernul roman a acordului cu Fondul Monetar International, prin care se angajeaza sa „continue imbunatatirea cadrului de reglementare si supraveghere bancara” si, printre altele, sa ia masurile necesare pentru ridicarea nivelului minim al ratei de adecvare a capitalului de la 8% la 10%.
In acest context, printr-o declaratie comuna facuta la Viena in 26 martie 2009, institutiile de credit mama ale principalelor banci care activeaza pe piata din Romania, si anume Erste Bank, Raiffeisen International, Eurobank EFG, National Bank of Greece, Unicredit, Société Générale, Alpha Bank, Volksbank si Piraeus Bank s-au angajat sa asigure suportul necesar filialelor lor din Romania, prin mentinerea expunerii in Romania si recapitalizarea filialelor, daca este cazul, in vederea asigurarii unui grad de solvabilitate de minim 10%.
Prin urmare, BNR a publicat recent pe pagina sa Web o propunere de modificare a Regulamentului BNR nr. 18/2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii („Proiectul de Regulament"). Proiectul de Regulament a fost supus dezbaterii publice pana la data de 15 martie 2010.
Scopul principal al modificarilor propuse este acela de a restrictiona in continuare conditiile in care bancile straine isi pot retrage fondurile acordate filialelor lor din Romania si in acest fel de a asigura o stabilitate crescuta a fondurilor proprii ale institutiilor de credit romane.
Dat fiind faptul ca imprumuturile subordonate reprezinta una dintre sursele principale prin care institutiile de credit mama asigura sustinerea financiara a filialelor lor locale, Proiectul de Regulament prevede ca imprumuturile subordonate acordate de institutiile de credit mama sa nu poata fi rambursate decat cu acordul prealabil al BNR.
Mai mult, perioada de cinci in cadrul careia o institutie de credit nu poate solicita BNR aprobarea rambursarii titlului de credit emis sau rambursarea sumelor aferente unor contracte de imprumut care fac parte din fondurile proprii, incepe sa curga de la data la care elementele respective au fost incluse in fondurile proprii, iar nu de la data emiterii sau de la data contractului de imprumut, asa cum se prevede in prezent.
Dupa expirarea perioadei de cinci ani, BNR va aproba aceste rambursari numai atunci cand, in opinia sa, fondurile proprii ale institutiilor de credit sunt mentinute la un nivel adecvat timp de cel putin doi ani.
Contractele de imprumut subordonate care nu au scadenta si care fac parte din fondurile proprii ale unei institutii de credit, pot fi rambursate cu respectarea cerintei de notificare a BNR cu cinci ani inainte de data rambursarii vizate. Numai in situatii exceptionale si sub rezerva aprobarii de catre BNR, aceste imprumuturi pot fi rambursate anticipat.
Sumele acordate in baza contractelor de imprumut subordonat sunt considerate, de regula, fonduri proprii de nivel 2. in acest context, BNR face o clarificare in sensul ca, pentru a fi incluse in fondurile proprii de nivel 2 de baza, creantele detinute impotriva unei institutii de credit trebuie sa fie subordonate nu doar tuturor celorlalti creditori nesubordonati, ci si creditorilor subordonati de rang superior in legatura cu plata respectiva (spre exemplu, ca urmare a unui contract de subordonare).
De asemenea, daca rambursarea unui imprumut subordonat se face in transe, in scopul stabilirii nivelului fondurilor proprii de nivel 2 suplimentare, fiecare transa in parte este considerata un imprumut subordonat separat.
Modificarile mentionate vin sa intareasca si sa implementeze angajamentul BNR de a asigura un sistem bancar romanesc solid si capitalizat adecvat, implementarea acestor modificari legislative fiind cu siguranta binevenita, mai ales in contextul in care acestea sunt sustinute si de catre institutiile de credit straine cu prezenta locala in Romania.
Comentarii articol (0)