Un regulament al Băncii Naționale a României (BNR) privind instituțiile financiare nebancare (IFN), intrat deja în vigoare, a modificat mai multe prevederi ce țin de funcționarea acestor entități. Noile reglementări vizează garanțiile, indicatorii de solvabilitate, gradul de expunere, capitalul minim sau modul și frecvența raportărilor care trebuie făcute către BNR. În plus, au apărut noi rigori privind monitorizarea lichidității IFN-urilor, dar și a nivelului minim la care aceasta poate fi menținută.
Banca Națională a României a publicat
Regulamentul nr. 3/2023, aplicabil deja, prin care a actualizat regulile de funcționare pentru instituțiile financiare nebancare. Noile reguli cresc gradul de rigurozitate a condițiilor pe care o parte dintre instituțiile financiare nebancare- cele care emit garanții sau cele care oferă credite - trebuie să le îndeplinească pentru a își putea desfășura activitatea.
Astfel, pentru IFN-urile care emit în obiectul de activitate emiterea de garanții și/sau asumarea angajamentelor de garantare, s-a intrpdus obligația ca ele să dispuna permanent de un capital social de minim trei milioane de euro, echivalent în lei. Documentul menționează și o excepție de la această obligație, în sensul că ”valoarea minimă a capitalului se va situa cel puțin la nivelul rezultat din cumularea nivelurilor cerințelor de capital prevăzute pentru fiecare dintre activitățile înscrise în obiectul de activitate”.
În privința IFN-urilor cu activitate de creditare, noul Regulament BNR precizează că creditele achiziționate de o instituție financiară nebancară, altele decât cele clasificate drept expuneri depreciate conform Standardeleor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), sunt asimilate creditelor acordate de aceasta. În cazul creditelor achiziționate de o instituție financiară nebancară, altele decât cele clasificate drept expuneri depreciate conform IFRS, data acordării creditului este considerată a fi data achiziției, iar dobânda anuală efectivă este considerată a fi cea de la momentul acordării creditului către client.
Mai mult, pentru a putea include in capitalul suplimentar elemente de natura fondurilor sau rezervelor, pe lângă elementele constitutive ale capitalului suplimentar (rezervele și fondurile speciale, rezervele din reevaluări, împrumuturile subordonate și cele asociate acestora), acestea trebuie să fie oricând la dispoziția instituției financiare nebancare pentru a fi utilizate în vederea acoperirii riscurilor sau pierderilor specifice activității de creditare.
Totodată, instituțiile financiare nebancare trebuie să îndeplinească, în orice moment, un indicator de solvabilitate de cel puțin 8%, reprezentând fondurile proprii ale instituției financiare nebancare exprimate ca procent din expunerea totală ponderată la risc. Rapoartele de solvabilitate vor fi transmise lunar, tot în sistem electronic, la fel ca raportările semestriale.
Expunerea unei instituții financiare nebancare față de un singur debitor este considerată ca fiind expunere mare atunci când valoarea netă a acesteia este egală sau depășește 10% din fondurile proprii ale instituției financiare nebancare.
În ceea ce privește valoarea ponderată la risc a expunerilor mari înregistrate de o instituție financiară nebancară față de toate persoanele aflate în relații speciale cu aceasta nu va depăși 25% din valoarea fondurilor proprii. Mai mult, toate expunerile mari, așa cum sunt definite în Regulament, trebuie raportate trimestrial către BNR.
Un alt element de noutate este acela al obligației IFN-urilor de a menține un indicator de lichiditate imediată, care este egal cu raportul dintre lichiditatea efectivă și lichiditatea necesară. Acesta trebuie menținut la un nivel minim de 100%, iar raportările cu privire la acest indicator trebuie făcute lunar.
Noul regulament aduce și o schimbare în ceea ce privește modul de raportare. Astfel, raportările trimestriale care trebuie făcute către BNR pot fi depuse de-acum și numai în format electronic, în termen de 25 de zile de la incheierea trimestrului pentru care se întocmește raportarea, în condițiile în care, până la apariția acestor reglementări, ele puteau fi depuse numai în format fizic. Transmiterea documentelor se face prin Sistemul informatic de raportare directă (RAPDIR).