Ordinul CSA nr. 5/2010 - punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule

In conformitate cu dispozitiile art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, in temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) si (27), art. 5 lit. c), art. 8 alin. (1) si ale art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit Hotararii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor din data de 11 mai 2010, prin care s-au adoptat Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor emite urmatorul ordin

Art. 1. — (1) Incepand cu data publicarii prezentului ordin se pun in aplicare Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
(2) Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
(3) La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 21/2009 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 812 din 27 noiembrie 2009, cu modificarile ulterioare, precum si Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 2/2010 pentru modificarea Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse in aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 21/2009, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 124 din 24 februarie 2010.
Art. 2. — Asiguratorii autorizati vor lua toate masurile necesare pentru aplicarea prevederilor normelor puse in aplicare prin prezentul ordin si raspund de instruirea corespunzatoare a personalului propriu si a intermediarilor privind contractarea asigurarilor obligatorii in conditii adecvate, cu respectarea prevederilor legale in materie.
Art. 3. — Directiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor vor asigura ducerea la indeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor,
Angela Toncescu
Bucuresti, 17 mai 2010.
Nr. 5.


ANEXA
TITLUL I
Prevederi introductive
Art. 1. — (1) In conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratorii care practica asigurarea obligatorie de raspundere civila a vehiculelor pe teritoriul Romaniei acorda despagubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguratii raspund delictual fata de terte persoane. Nu intra sub incidenta asigurarii raspunderea decurgand din executarea unui contract de transport de bunuri efectuat cu titlu oneros.
(2) Contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acopera raspunderea civila delictuala a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terte parti prin intermediul vehiculului.
(3) Conditiile contractuale pentru asigurarea obligatorie RCA sunt reglementate de prevederile Legii nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, si de prezentele norme.
Art. 2. — In intelesul prezentelor norme, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
1. teritoriu in care stationeaza in mod obisnuit vehiculul reprezinta:
a) teritoriul statului in care vehiculul este inmatriculat/ inregistrat permanent ori temporar;
b) teritoriul statului in care s-a eliberat vehiculului un semn distinctiv, in situatiile in care nu se solicita inmatricularea/inregistrarea unui anumit tip de vehicul, dar vehiculul respectiv primeste un semn distinctiv similar numarului de inmatriculare/inregistrare sau unei polite de asigurare de raspundere civila auto;
c) teritoriul statului in care proprietarul sau utilizatorul vehiculului este rezident permanent, in cazurile in care pentru anumite tipuri de vehicule nu se solicita placuta de inmatriculare/inregistrare sau nu se atribuie un alt semn distinctiv;
d) teritoriul statului in care s-a produs accidentul, in cazurile in care vehiculele care au fost implicate intr-un accident nu au numar de inmatriculare/inregistrare sau acesta nu corespunde ori nu mai corespunde vehiculului respectiv, in scopul stabilirii despagubirilor, conform prevederilor prezentelor norme;
2. proprietar/coproprietar al vehiculului — persoana fizica sau juridica inscrisa in documentele de identitate ale vehiculului sau in alte inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate;
3. utilizator al vehiculului — persoana fizica sau juridica careia, in baza unui contract incheiat cu proprietarul/ coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumita perioada dreptul de folosinta a unui vehicul;
4. polita de asigurare RCA — forma scrisa a contractului de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;
5. vigneta — autocolantul care se aplica pe parbrizul vehiculului in loc vizibil din exterior, eliberat impreuna cu polita de asigurare RCA;
6. emitere electronica — subscrierea politei RCA simultan cu inregistrarea si stocarea instantanee in sistemul informatic al asiguratorului a datelor cuprinse in polita;
7. bonus-malus — sistem prin care asiguratul/utilizatorul persoana fizica se incadreaza in una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau in una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), in functie de istoricul de daunalitate realizat de asigurat/utilizator persoana fizica in perioada de referinta.

TITLUL II
Autorizarea asiguratorilor si conditii privind practicarea asigurarii obligatorii RCA
Art. 3. — (1) Asiguratorii pot practica asigurarea obligatorie RCA daca sunt autorizati pentru desfasurarea activitatii de asigurare, in conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, si indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii speciale:
a) sunt autorizati pentru subscrierea riscurilor de raspundere civila a vehiculelor, prevazute la lit. B clasa 10 din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) dispun de un reprezentant de despagubiri in fiecare stat situat in limitele teritoriale de acoperire a asigurarii RCA, definite la art. 1¹ pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral;
c) dispun de o retea teritoriala formata din cel putin o unitate, sucursala ori agentie, inregistrata la oficiul registrului comertului, in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, cu exceptia judetului Ilfov, atat pentru activitatea de contractare a asigurarii, cat si pentru cea de constatare si lichidare a daunelor pentru vehicule;
d) in cadrul fiecarei unitati si subunitati dispun de personal specializat pentru activitatea de constatare si de lichidare a daunelor auto si efectueaza plati de despagubiri la cel putin una dintre unitatile teritoriale din fiecare judet si din municipiul Bucuresti, cu exceptia judetului Ilfov;
e) dispun, atat pentru sediul central, cat si pentru subunitati, de o dotare cu tehnica de calcul si software adecvate si de personal care sa permita contractarea asigurarii RCA, tinerea unor evidente detaliate privind incheierea, derularea si incetarea asigurarii RCA si transmiterea in format electronic a acestor informatii catre baza de date CEDAM;
f) desfasoara activitatea privind incheierea asigurarii obligatorii RCA prin intermediari numai la:
— sediile principale sau secundare ale brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare ori, dupa caz, ale asistentilor in brokeraj persoane juridice;
— sediile principale sau secundare ale asiguratilor ori ale potentialilor asigurati persoane juridice;
— domiciliul sau, dupa caz, resedinta asiguratilor ori a potentialilor asigurati persoane fizice;
— domiciliul sau, dupa caz, resedinta asistentilor in brokeraj persoane fizice;
— sediile principale sau secundare ale asiguratorilor;
g) detin un program de reasigurare care garanteaza o retinere proprie prudentiala;
h) sunt membri ai Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (BAAR), precum si ai Asociatiei „Fondul de protectie a victimelor strazii”.
(2) Conditiile pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA, prevazute la alin. (1), trebuie indeplinite pe toata perioada de valabilitate a autorizarii de catre asiguratorii autorizati pentru practicarea acestei asigurari.
(3) Asiguratorii care au fost autorizati sa practice asigurarea obligatorie RCA isi asuma raspunderea pentru toate politele RCA si pentru toate erorile sau omisiunile aparute la emiterea politelor de asigurare RCA fie direct, fie prin intermediarii in asigurari.
Art. 4. — (1) In vederea autorizarii pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA, asiguratorii solicitanti trebuie sa depuna o cerere la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, impreuna cu o documentatie care cuprinde urmatoarele:
a) documentatia din care sa rezulte indeplinirea conditiilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. a);
b) lista reprezentantilor de despagubiri prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b);
c) lista unitatilor teritoriale ale asiguratorului unde acesta desfasoara activitatile prevazute la art. 3 alin. (1) lit. c) si d), insotite de actele doveditoare, eliberate de oficiul registrului comertului, care atesta existenta acestor unitati teritoriale;
d) lista sediilor apartinand persoanelor juridice cu care asiguratorul are incheiate contracte de mandat pentru desfasurarea activitatii de contractare a asigurarii, insotite de actele doveditoare, eliberate de oficiul registrului comertului, care atesta existenta acestor unitati teritoriale;
e) lista personalului specializat in activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto, structura de lucru necesara efectuarii platilor de despagubiri, precum si alte informatii utile, centralizate, conform modelului prezentat in anexa nr. 4, pentru fiecare unitate teritoriala, sub semnatura conducatorului societatii;
f) declaratia conducatorului societatii, precum si a conducatorului compartimentului de specialitate cu privire la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. e), iar in cazurile in care activitatea de contractare a asigurarii obligatorii RCA se desfasoara si prin intermediari autorizati, documentatia va cuprinde, in completare, si copiile declaratiilor intermediarilor privind indeplinirea conditiilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. e), pentru zonele in care asiguratorul nu detine unitati proprii;
g) nota de fundamentare, care sa cuprinda in mod obligatoriu tarifele de prima pentru primii 2 ani si metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de prima, potrivit prevederilor art. 21, precum si o estimare a indicatorilor specifici pentru o perioada de 5 ani.
(2) Pana la sfarsitul fiecarui an calendaristic, asiguratorii care au fost autorizati sa practice asigurarea obligatorie RCA trebuie sa notifice Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor intentia de a practica asigurarea obligatorie RCA si in anul urmator, insotita de o declaratie semnata de conducatorul societatii si de persoanele semnificative ale departamentelor de specialitate, din care sa rezulte ca indeplinesc conditiile de autorizare prevazute in prezentele norme.
(3) Incepand cu anul 2010, in vederea autorizarii pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA, asiguratorii solicitanti trebuie sa depuna o declaratie a conducatorului societatii privind indeplinirea conditiilor necesare respectarii prevederilor art. 20 alin. (5).
(4) Asiguratorul cu sediul social intr-un stat membru al Uniunii Europene se considera autorizat pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA pe teritoriul Romaniei de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurarilor ii transmite notificarea primita de la autoritatea competenta a statului membru al sediului social.
(5) Asiguratorii RCA au obligatia de a comunica Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor orice modificare si/sau completare a informatiilor transmise potrivit alin. (1), in termen de 30 de zile de la data modificarii sau completarii.
Art. 5. — (1) Comisia de Supraveghere a Asigurarilor decide acordarea autorizatiei pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA in urma analizei documentelor depuse, precum si a analizei indicatorilor care atesta faptul ca asiguratorul poate gestiona aceasta forma de asigurare in conditii compatibile cu reglementarile privind practica prudentiala.
(2) Autorizatia poate fi retrasa sau suspendata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, in conditiile legii.
Art. 6. — (1) Asiguratorii RCA au obligatia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in termen de 30 de zile de la data autorizarii, urmatoarele documente:
a) dovada raporturilor juridice de reasigurare;
b) copia mandatului BAAR pentru eliberarea de carti verzi, in calitate de membru al biroului national;
c) copia documentului care atesta afilierea la Asociatia „Fondul de protectie a victimelor strazii”.
(2) Asiguratorii RCA au obligatia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor copia actului aditional care modifica si/sau completeaza contractul de reasigurare transmis potrivit alin. (1) lit. a), in termen de 30 de zile de la data modificarii sau completarii.
(3) Asiguratorii RCA care au notificat Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor pentru desfasurarea activitatii de asigurare de raspundere civila a vehiculelor pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, au obligatia de a-si desfasura activitatea cu respectarea prevederilor legale nationale ale tarilor respective.
(4) Asiguratorii care au dreptul de a practica asigurarea obligatorie RCA pe teritoriul Romaniei, in baza dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii, isi desfasoara activitatea cu respectarea prevederilor prezentelor norme.
Art. 7. — (1) In aplicarea prevederilor art. 53 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale art. 5 lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, avandu-se in vedere elaborarea si publicarea prezentelor norme, gestionarea programului de monitorizare a activitatii asiguratorilor care practica aceasta asigurare, dezvoltarea si intretinerea bazei de date CEDAM, precum si pentru protejarea corespunzatoare a intereselor asiguratilor, se preleva o cota procentuala de 1,00% din volumul primelor de asigurare brute incasate lunar pentru asigurarea obligatorie RCA.
(2) Sumele determinate prin aplicarea cotei procentuale de 1,00% asupra volumului lunar al primelor de asigurare brute incasate se vireaza in fiecare luna, pana in ultima zi lucratoare a lunii urmatoare celei pentru care se face raportarea, in contul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Taxele datorate se stabilesc la nivelul leului fara subdiviziuni, prin rotunjire la un leu pentru fractiunile de peste 50 de bani inclusiv si prin neglijarea fractiunilor de pana la 49 de bani inclusiv.
(3) Cota procentuala mentionata la alin. (1) si (2) poate fi modificata in functie de realizarea obiectivelor prevazute mai sus.
Art. 8. — (1) Asiguratorii RCA au obligatia de a intocmi evidente lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit structurii tarifelor de prime prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.
(2) Concomitent cu virarea sumelor datorate, asiguratorii RCA vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, pana in ultima zi lucratoare a lunii urmatoare celei pentru care se face raportarea, atat in scris, cat si in format electronic, raportarile elaborate in baza evidentelor mentionate la alin. (1), potrivit modelelor prezentate in anexele nr. 5, 6, 7 si 8.
(3) In cazul transmiterii unor situatii rectificative pentru anexa nr. 7, acestea se vor face in forma prevazuta in anexa nr. 7a).
Art. 9. — (1) Pentru activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto, asiguratorii RCA au obligatia de a dispune de personal specializat, imputernicit pentru a actiona in numele asiguratorului cu care are incheiat contractul de munca.
(2) Asiguratorii RCA au obligatia de a publica pe site si de a actualiza periodic toate datele necesare, care sa permita persoanelor prejudiciate accesul direct la informatiile privind procedura de avizare si constatare a daunelor, precum si informatii privind personalul cu atributii in constatarea si lichidarea daunelor.
Art. 10. — (1) Asiguratorii emitenti de polite de asigurare RCA pentru vehiculele inmatriculate sau inregistrate in Romania au obligatia de a transmite catre baza de date CEDAM informatii complete privind politele de asigurare RCA incheiate direct sau prin intermediari.
(2) Asiguratorii RCA sunt obligati sa transmita catre baza de date CEDAM prin sistem informatic, utilizand un mediu de comunicare electronica, toate informatiile privind incheierea asigurarii obligatorii RCA si data de incetare a valabilitatii sau de reziliere a documentelor de asigurare, precum si informatii cu privire la daunele inregistrate in baza politelor de asigurare RCA ca urmare a unor evenimente produse pe parcursul derularii contractului de asigurare.
Reprezentantii de despagubiri
Art. 11. — (1) Asiguratorul RCA este obligat sa numeasca reprezentanti de despagubiri in fiecare stat membru, cu exceptia statului membru in care a obtinut autorizatia pentru practicarea asigurarii de raspundere civila a vehiculelor. Reprezentantul de despagubiri are sediul in statul unde a fost numit, in cazul in care este persoana juridica, sau este rezident ori se stabileste in statul membru in care este numit, in cazul in care este persoana fizica.
(2) Numirea unui reprezentant de despagubiri nu reprezinta infiintarea unei filiale a asiguratorului RCA.
Art. 12. — (1) Reprezentantul de despagubiri este imputernicit sa instrumenteze daunele in numele si in contul asiguratorului RCA si sa reprezinte asiguratorul RCA. In acest scop, reprezentantul de despagubiri intocmeste dosarul de dauna si ia toate masurile necesare pentru solutionarea cererilor de despagubire pretinse de partea prejudiciata, pentru prejudiciile cauzate in urma unui accident, consecinta a utilizarii vehiculului:
a) pentru care asigurarea de raspundere civila a fost emisa de catre un asigurator ori de filiala acestuia in alt stat membru decat statul in care partea prejudiciata este rezidenta sau isi are sediul;
b) care provine din alt stat membru decat statul in care partea prejudiciata este rezidenta sau isi are sediul; si
c) pentru prejudiciul produs in alt stat membru decat cel in care partea prejudiciata este rezidenta sau isi are sediul.
(2) Reprezentantul de despagubiri poate actiona pentru mai multi asiguratori RCA.
Art. 13. — (1) Reprezentantul de despagubiri trebuie sa fie autorizat sa reprezinte asiguratorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispozitie in fata partii prejudiciate, sa i se atribuie competenta necesara pentru a raspunde pretentiilor de despagubire justificate ale partii prejudiciate si sa fie apt sa examineze cazul in limba oficiala a statului membru in care partea prejudiciata este rezidenta sau isi are sediul.
(2) Numirea unui reprezentant de despagubiri nu exclude dreptul partii prejudiciate de a institui proceduri directe impotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asiguratorului acestuia, dupa caz.
Art. 14. — (1) Asiguratorul RCA este obligat sa informeze Asociatia „Fondul de protectie a victimelor strazii” cu privire la numele si prenumele, data nasterii si adresa ori punctul de lucru ale reprezentantului de despagubiri, in cazul in care acesta este reprezentat de o persoana fizica, sau cu privire la denumire si sediu, in cazul in care este reprezentat de o persoana juridica, precum si toate modificarile in privinta reprezentantului, in termen de 7 zile de la numire sau de la producerea modificarilor respective.
(2) Asociatia „Fondul de protectie a victimelor strazii” va inainta imediat aceste informatii centrelor de informare nationale din statele membre.

TITLUL III
Contractul de asigurare

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 15. — (1) Se considera ca un vehicul este asigurat daca proprietarul sau utilizatorul acestuia are incheiat un contract de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu valabilitate in limitele teritoriale prevazute la art. 1¹ pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral, denumit in continuare asigurarea obligatorie de raspundere civila auto sau asigurarea obligatorie RCA.
(2) Contractul de asigurare RCA se incheie cu un asigurator care are dreptul de a practica pe teritoriul Romaniei asigurarea obligatorie RCA.
Art. 16. — (1) La incheierea asigurarii obligatorii RCA pentru un vehicul aflat in evidenta autoritatii de inmatriculare sau, dupa caz, de inregistrare din Romania, asiguratorul este obligat sa emita asiguratului polita de asigurare obligatorie de raspundere civila a vehiculelor, denumita in continuare polita de asigurare RCA, impreuna cu vigneta si documentul international de asigurare.
(2) In baza unui act aditional, contractul de asigurare RCA poate cuprinde clauze suplimentare, in conditiile in care acestea nu reduc sau nu restrictioneaza drepturile unei parti prejudiciate ce decurg din asigurarea obligatorie RCA sau nu contravin prevederilor legale.
Art. 17. — (1) Dovada existentei asigurarii obligatorii RCA, in cazul controalelor efectuate de autoritatile abilitate, in conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, o constituie:
— polita de asigurare RCA emisa de asiguratorul RCA, pentru perioada de valabilitate inscrisa, precum si vigneta aplicata pe parbrizul vehiculului in loc vizibil din exterior pentru vehiculele inmatriculate sau inregistrate in Romania;
— documentul international de asigurare;
— documentele internationale de asigurare de raspundere civila a vehiculelor, eliberate de asiguratori RCA din strainatate, cu valabilitate pe teritoriul Romaniei si numai pentru perioada mentionata in acestea, sau polita de asigurare de frontiera pentru vehiculele inmatriculate/inregistrate in afara Spatiului Economic European si a Confederatiei Elvetiene.
(2) Pentru vehiculele care stationeaza in mod obisnuit intr-un stat membru, placutele de inmatriculare atesta ca biroul national din statul membru este garant al platii despagubirii catre persoana prejudiciata intr-un accident de vehicul.
(3) In cazul controalelor efectuate de autoritatile abilitate, proprietarii sau utilizatorii vehiculelor inmatriculate ori inregistrate, care stationeaza in mod obisnuit pe teritoriul Romaniei, au obligatia sa prezinte polita de asigurare RCA valabila sau, in afara teritoriului Romaniei, documentul international de asigurare.
(4) Asiguratorii RCA sunt obligati sa confirme valabilitatea politelor RCA si sa comunice copii de pe aceste polite la solicitarea instantelor de judecata si a altor autoritati publice, a regiilor autonome, la solicitarea asiguratorilor care s-au subrogat in drepturile persoanei pagubite conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si la solicitarea altor persoane fizice si juridice.
Art. 18. — (1) Documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA in schimbul unei prime platite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garanteaza, pentru perioada de valabilitate inscrisa, despagubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse in limitele teritoriale de acoperire, in conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozitiile legislatiei privind asigurarea obligatorie RCA, in vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs.
(2) In limitele teritoriale de acoperire a asigurarii obligatorii RCA se garanteaza, pe baza aceleiasi prime, acoperirea prejudiciilor in conformitate cu legislatia in vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despagubire dintre cel prevazut in legislatia respectiva si cel prevazut in contractul de asigurare.
(3) In cazul prejudiciului produs unui cetatean al unui stat membru prin utilizarea unui vehicul stationat in mod obisnuit pe teritoriul Romaniei, in timpul deplasarii sale intre doua state membre in care este valabil Tratatul privind instituirea Comunitatii Economice Europene, daca nu exista birou national responsabil pentru teritoriul traversat si pe care s-a produs prejudiciul, se vor aplica prevederile prezentelor norme sau ale legislatiei statului in care isi are sediul asiguratorul emitent al politei de asigurare RCA.
Art. 19. — Asigurarea obligatorie RCA se incheie pe perioada determinata:
a) anual ori semestrial, pentru vehiculele inmatriculate ori inregistrate in Romania, dupa caz;
b) pe perioada de valabilitate a autorizatiei provizorii de circulatie, pentru vehiculele care se inmatriculeaza sau se inregistreaza provizoriu, dupa caz, dar nu mai mult de 60 de zile;
c) pe perioada inmatricularii/inregistrarii temporare, dar nu mai mult de 12 luni;
d) pe o perioada de maximum 30 de zile de la data dobandirii proprietatii, dovedita cu documente justificative, pentru vehicule inmatriculate/inregistrate in alte state membre, pentru care se solicita asigurarea in vederea inmatricularii/inregistrarii in Romania;
e) pe perioade de cate o luna, dar nu mai mult de 3 luni, pentru vehicule inmatriculate/inregistrate in state terte, pentru care se solicita asigurarea in vederea inmatricularii/inregistrarii in Romania.
Art. 20. — (1) Polita de asigurare RCA contine in mod obligatoriu informatii despre: partile implicate in contract, perioada de valabilitate a asigurarii, limitele maxime de despagubire stabilite de asigurator, prima de asigurare, clasa bonus-malus si numarul de inmatriculare/inregistrare ori numarul de identificare al vehiculului, precum si statele in care acest document are valabilitate.
(2) Forma si continutul politei de asigurare RCA, precum si documentul international de asigurare sunt prevazute in anexa nr. 1.
(3) Vignetele vor fi executate prin Compania Nationala „Imprimeria Nationala” — S.A. si vor avea forma si continutul prevazute in anexa nr. 2.
(4) Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va aloca fiecarui asigurator nou-autorizat o serie unica, prin tragere la sorti, la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, care va fi mentionata pe politele de asigurare RCA si pe vigneta, cu respectarea intocmai a prevederilor alin. (1).
(5) Politele de asigurare RCA se emit in sistem electronic.
Art. 21. — (1) Asiguratorii RCA au obligatia de a stabili tarifele de prima pentru fiecare categorie de vehicule, pe perioade de un an, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despagubire stabilite in baza prevederilor art. 24, astfel incat sa garanteze permanent indeplinirea obligatiilor ce decurg din incheierea contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevazute in legislatia in vigoare si plata contributiilor catre fondurile stabilite in conformitate cu legislatia in vigoare, precum si acoperirea cheltuielilor de achizitie si de administrare.
(2) Sistemul de corectare a primei de asigurare de baza va permite acordarea unor reduceri cumulate/succesive pana la un nivel de maximum 25%, cu exceptia reducerilor acordate pensionarilor si persoanelor cu deficiente locomotorii, precum si a celor stabilite prin sistemul bonus-malus, descris in prezentele norme.
(3) Ca masura de protectie, in contextul instabilitatii financiare, pentru politele de asigurare incheiate pana la data de 1 iunie 2010, nivelul maxim al comisionului pentru contractarea asigurarii RCA nu va depasi 15% din valoarea primelor de asigurare incasate.
(4) Limitele de despagubire stabilite de catre fiecare asigurator RCA, precum si tarifele de prima stabilite conform alin. (1) si (2) se notifica Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor cel tarziu cu 30 de zile inainte de inceperea perioadei in care acestea pot fi practicate, impreuna cu intregul calcul actuarial ce a stat la baza stabilirii tarifelor primelor de asigurare, inclusiv datele statistice pe care s-a bazat acest calcul, precum si o declaratie a actuarului responsabil pentru calculul primei de asigurare cu privire la corectitudinea acestuia, insusita si semnata de conducatorul societatii. Calculul actuarial trebuie sa contina prima de risc, incluzand estimarea frecventei daunei si daunei medii, pentru fiecare categorie de risc pentru care este calculat tariful de prima.
(5) Tarifele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor trebuie sa contina primele de asigurare de baza, stabilite de catre asigurator, pe categorii de vehicule, precum si intregul sistem de corectare a primei de asigurare de baza in functie de propriile criterii stabilite pentru cresterea/descresterea primelor de asigurare.
(6) Nerespectarea de catre asiguratorii RCA si de catre intermediarii in asigurari a prevederilor prezentului articol se va sanctiona cu retragerea autorizatiei de a practica asigurarea obligatorie RCA pentru asiguratori si retragerea autorizatiei de functionare a intermediarilor, conform art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si normelor emise in aplicarea legii.
(7) Tarifarea asigurarilor RCA trebuie sa contina sistemul bonus-malus. Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus-malus sunt cele mentionate in titlul IV.
Art. 22. — (1) Tarifele de prima notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor se publica pe site-ul fiecarui asigurator RCA si se afiseaza atat la sediul social, cat si la unitatile teritoriale ale asiguratorului.
(2) Asiguratorii RCA nu pot practica tarife de prima diferite de cele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si publicate.
Art. 23. — (1) Prima de asigurare se calculeaza pentru un intreg an de subscriere, potrivit tarifelor de prima anuale practicate de asigurator, aferente perioadei de valabilitate a politei de asigurare RCA.
(2) Prima anuala de asigurare se calculeaza prin insumarea primelor lunare aferente fiecarei luni de valabilitate a politei de asigurare RCA, prima lunara fiind calculata ca raport de 1/12 din tariful anual de prima practicat. Perioada mai mare sau egala cu 15 zile calendaristice se considera luna intreaga.
Art. 24. — (1) Asiguratorii RCA au obligatia de a stabili limite de despagubire, care nu pot fi mai mici decat limitele de despagubire stabilite de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
(2) Limitele de despagubire stabilite de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor sunt:
a) pentru pagubele materiale produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste, pentru accidente produse in anul 2010, la un nivel de 500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru accidente produse in anul 2011, limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de 750.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru accidente produse in anul 2012, limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei;
b) pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste, pentru accidente produse in anul 2010, la un nivel de 2.500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru accidente produse in anul 2011, limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru accidente produse in anul 2012, limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.
Art. 25. — In cazul in care in unul si acelasi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane si valoarea totala a prejudiciilor depaseste limitele de despagubire specificate in polita RCA, despagubirea va fi stabilita in functie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecarei persoane indreptatite la despagubire pentru prejudiciile suferite in acelasi accident.

CAPITOLUL II
Riscurile acoperite si excluderile
Art. 26. — (1) Asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri, in forma baneasca, pentru:
a) vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial;
b) pagube materiale;
c) pagube consecinta a lipsei de folosinta a vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecata efectuate de catre persoana prejudiciata.
(2) Indiferent de locul in care s-a produs accidentul de vehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, in incinte si in orice alte locuri, atat in timpul deplasarii, cat si in timpul stationarii vehiculului asigurat, asiguratorul RCA acorda despagubiri pana la limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA pentru:
1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalatiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii sau atasului tractat de vehicul;
2. prejudiciul produs din culpa conducatorului vehiculului asigurat, inclusiv in cazurile in care la data accidentului conducatorul vehiculului:
— a condus vehiculul fara consimtamantul explicit sau implicit al asiguratului;
— nu este titularul unui permis care sa ii dea dreptul sa conduca vehiculul respectiv;
— nu a respectat obligatiile legale de ordin tehnic cu privire la starea si siguranta vehiculului respectiv;
3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, cand prejudiciul isi are cauza in insusirile, actiunea sau inactiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori caderea accidentala a substantelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
4. cazul in care persoanele care solicita despagubiri pentru vatamari corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducatorului auto sau ai oricarei altei persoane a carei raspundere civila este angajata intr-un accident de vehicul;
5. prejudiciile provocate tertilor, consecinta a deschiderii usilor vehiculului in timpul mersului sau atunci cand vehiculul este oprit ori stationeaza, de catre pasagerii acestuia, fara asigurarea ca nu se pune in pericol siguranta deplasarii celorlalti participanti la trafic.
Art. 27. — Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru:
1. cazurile in care proprietarul, utilizatorul sau conducatorul vehiculului vinovat nu are raspundere civila, daca accidentul a fost produs:
a) de un caz de forta majora;
b) din culpa exclusiva a persoanei prejudiciate;
c) din culpa exclusiva a unei terte persoane, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 26 alin. (2) pct. 5;
2. prejudiciile suferite de conducatorul vehiculului raspunzator de producerea accidentului;
3. prejudiciile produse bunurilor apartinand persoanelor fizice sau persoanelor juridice, daca au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat in proprietatea sau utilizat de aceeasi persoana fizica sau juridica si care este condus de un prepus al aceleiasi persoane juridice ori de o alta persoana pentru care raspunde persoana fizica sau persoana juridica;
4. prejudiciile cauzate in situatiile in care nu se face dovada valabilitatii la data accidentului a asigurarii obligatorii RCA sau asiguratorul RCA nu are raspundere;
5. partea din prejudiciu care depaseste limitele de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA, produs in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea prejudiciului;
6. amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducatorul vehiculului asigurat, raspunzator de producerea prejudiciului;
7. cheltuielile facute in procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducatorul vehiculului asigurat, raspunzator de producerea prejudiciului, chiar daca in cadrul procesului penal s-a solutionat si latura civila;
8. sumele pe care conducatorul vehiculului raspunzator de producerea prejudiciului este obligat sa le plateasca proprietarului sau utilizatorului care i-a incredintat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
9. prejudiciile produse bunurilor transportate, daca intre proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducatorul auto raspunzator si persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
10. prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate in vehiculul cu care s-a produs accidentul, daca asiguratorul poate dovedi ca persoanele prejudiciate stiau ca vehiculul respectiv era furat;
11. prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalatiile montate pe vehicule, atunci cand acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalatii de lucru;
12. prejudiciile produse prin accidente survenite in timpul operatiunilor de incarcare si de descarcare, acestea constituind riscuri ale activitatii profesionale;
13. prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
14. prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul in timpul unui atac terorist sau razboi, daca evenimentul are legatura directa cu respectivul atac sau razboi;
15. pretentiile ca urmare a diminuarii valorii bunurilor dupa reparatie.
Art. 28. — (1) In situatia in care persoana prejudiciata a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la marirea prejudiciului, cel chemat sa raspunda va fi tinut raspunzator numai pentru partea din prejudiciu care ii este imputabila — culpa comuna. In astfel de situatii intinderea raspunderii fiecarei persoane va fi cea constatata prin orice mijloc de proba.
(2) In situatia in care nu se poate stabili intinderea raspunderii fiecarei persoane, aceasta se va stabili in cote egale, in raport cu numarul partilor implicate in accident, fiecare parte avand dreptul la despagubire in proportia in care nu s-a facut raspunzatoare de producerea accidentului.

CAPITOLUL III
Perioada de valabilitate a asigurarii de raspundere civila a vehiculelor
Art. 29. — (1) Raspunderea asiguratorului RCA incepe:
a) din ziua urmatoare celei in care expira valabilitatea politei de asigurare anterioare, pentru asiguratul care isi indeplineste obligatia incheierii asigurarii cel mai tarziu in ultima zi de valabilitate a acesteia;
b) din ziua urmatoare celei in care s-a incheiat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabila la momentul incheierii asigurarii;
c) din momentul eliberarii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrarii in vigoare a autorizatiei provizorii de circulatie sau a inmatricularii/inregistrarii vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmeaza sa fie inmatriculate/ inregistrate.
(2) In cazul instrainarii unui vehicul in baza unor acte civile sub semnatura privata, pentru care exista o asigurare obligatorie RCA valabila, aceasta asigurare ramane in vigoare pana la data dobandirii calitatii de titular al inmatricularii/inregistrarii vehiculului de catre noul proprietar. In cazul in care noul proprietar detine o asigurare obligatorie RCA pe numele sau, aceasta va fi considerata valabila chiar daca nu s-a efectuat procedura de inmatriculare/inregistrare pe numele sau.
Art. 30. — (1) Raspunderea asiguratorului RCA inceteaza la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate inscrise in polita de asigurare RCA sau anterior acestei date in momentul radierii din evidenta circulatiei.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), pentru vehiculele pentru care se transmite dreptul de proprietate noului proprietar in perioada de asigurare ca urmare a incetarii contractelor de leasing, asigurarile obligatorii RCA raman in vigoare pana la expirarea perioadei de valabilitate inscrise in documentele de asigurare, fara modificarea primei de asigurare, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
— noii proprietari sunt utilizatorii prevazuti in documentele de asigurare; si
— asiguratorul a incasat integral prima de asigurare aferenta perioadei de valabilitate.
Art. 31. — (1) Pentru vehiculele care se radiaza din circulatie sau pentru care asiguratul transmite dreptul de proprietate in perioada de asigurare, prima de asigurare aferenta perioadei cuprinse intre data inceperii si data incetarii raspunderii asiguratorului RCA se calculeaza prin insumarea primelor lunare stabilite in tariful de prime al asiguratorului RCA, corespunzator numarului de luni intregi de asigurare cuprinse in perioada de valabilitate a asigurarii. Orice fractiune de luna este considerata luna intreaga.
(2) In situatiile mentionate la alin. (1), asiguratorul este obligat sa restituie asiguratului, la cererea scrisa a acestuia, insotita de documentele doveditoare, diferenta dintre prima de asigurare platita si cea calculata conform alin. (1), numai in cazurile in care nu s-au platit sau nu se datoreaza despagubiri pentru evenimente produse in perioada de valabilitate a asigurarii.
Art. 32. — In cazul in care asiguratul nu respecta obligatia de a instiinta asiguratorul RCA cu privire la modificarea informatiilor cuprinse in polita de asigurare, referitoare la vehicul si la proprietarul sau utilizatorul acestuia, asiguratorul RCA nu va fi obligat sa returneze diferenta de prima platita.

CAPITOLUL IV
Obligatiile asiguratului
Art. 33. — (1) Asiguratul este obligat sa instiinteze in cel mai scurt timp asiguratorul RCA cu privire la producerea evenimentului si sa precizeze imprejurarile cu privire la acest eveniment, iar pe parcursul investigatiilor referitoare la acest eveniment sa procedeze in conformitate cu instructiunile primite de la asigurator.
(2) Asiguratul este obligat sa instiinteze in cel mai scurt timp asiguratorul RCA, in scris, cu privire la faptul ca:
a) partea prejudiciata a solicitat despagubirea de la acesta;
b) procedurile penale sau administrative au fost indreptate impotriva lui in legatura cu evenimentul produs si sa informeze asiguratorul RCA imediat cu privire la demersul acestor proceduri, precum si la rezultatul acestora;
c) partea prejudiciata si-a exercitat dreptul de a fi despagubita prin inaintarea unei cereri catre o instanta judecatoreasca sau catre o alta autoritate, in situatia in care asiguratul afla despre acest lucru;
d) informatiile inscrise in polita de asigurare RCA au suferit modificari intervenite in timpul valabilitatii asigurarii.
Art. 34. — Asiguratul este obligat in cel mai scurt timp sa ofere partii prejudiciate, la cererea acesteia, informatiile necesare pentru formularea cererii de despagubire, in special numele si prenumele si locul de rezidenta ale persoanei care a condus vehiculul asigurat in momentul producerii daunei; numele, prenumele si locul de rezidenta sau denumirea, sediul proprietarului ori utilizatorului vehiculului; denumirea, sediul asiguratorului care a emis polita de asigurare RCA, seria si numarul politei de asigurare RCA, precum si numarul de inmatriculare/inregistrare al vehiculului asigurat ori numarul de identificare al acestuia.

CAPITOLUL V
Despagubirea
Art. 35. — Persoana prejudiciata are dreptul sa inainteze cererea de despagubire catre asiguratorul RCA, in cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau catre Asociatia „Fondul de protectie a victimelor strazii”, in cazul producerii unui risc acoperit din acest fond, potrivit art. 25¹ din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, ori catre BAAR, in calitatea sa de birou gestionar.
Art. 36. — (1) Despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca.
(2) Asiguratorul RCA poate desfasura investigatii privind producerea accidentului, in termen de cel mult 3 luni de la data avizarii producerii evenimentului asigurat, in conditiile in care respectivul accident nu face obiectul unor cercetari efectuate de autoritatile publice.
(3) Asiguratorul RCA are obligatia sa comunice in scris asiguratului si pagubitului intentia de a desfasura investigatii privind producerea accidentului, in termen de maximum 10 zile de la data avizarii daunei.
(4) In termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de catre partea prejudiciata ori de catre asigurat, asiguratorul RCA este obligat:
a) fie sa raspunda cererii partii solicitante, formuland oferta de despagubire potrivit propriilor investigatii cu privire la producerea evenimentului asigurat, in cazul in care se dovedeste indeplinirea conditiilor de asigurare si producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA;
b) fie sa notifice partii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, in totalitate sau partial, pretentiile de despagubire.
(5) Asiguratorul RCA este obligat sa elibereze asiguratului/utilizatorului, in termen de 15 zile de la inregistrarea solicitarii acestuia, un certificat privind daunele inregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de relatii contractuale, sau absenta acestor daune.
Art. 37. — Daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36 sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de intarziere.

TITLUL I
Avizarea si constatarea prejudiciilor
Art. 38. — (1) Pentru acoperirea prejudiciilor suferite in urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate depun o cerere de despagubire la asiguratorul RCA cu care proprietarul sau utilizatorul vehiculului, raspunzator de producerea accidentului, a incheiat asigurarea obligatorie RCA, la reprezentanta de despagubiri, la Asociatia „Fondul de protectie a victimelor strazii” ori la BAAR, in calitatea sa de birou gestionar.
(2) Depunerea cererii de despagubire cu privire la producerea evenimentului asigurat prin polita de asigurare RCA reprezinta avizare de dauna si obliga asiguratorul RCA raspunzator sa deschida dosarul de dauna, sa efectueze constatarea pagubelor, sa comunice in scris partii prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru solutionarea cererii de despagubire si sa solutioneze cererea de despagubire in termenul legal.
(3) Asiguratorul are obligatia inregistrarii tuturor documentelor depuse la dosarul de dauna.
Art. 39. — (1) In cazul in care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana pagubita se adreseaza asiguratorului sau de bunuri, constatarea avariilor, solutiile tehnologice adoptate, evaluarea si stabilirea despagubirilor sunt opozabile asiguratorului RCA al persoanei vinovate.
(2) In situatia respectarii prevederilor alin. (1), asiguratorul de bunuri al persoanei pagubite recupereaza despagubirea platita de la asiguratorul RCA al persoanei vinovate, fara ca asiguratorul RCA sa fie indreptatit sa respinga o astfel de cerere.
(3) Eventuala diferenta de despagubire, rezultata din modul de calcul al valorii maxime a despagubirii, daca este justificata, ramane pe contul asigurarii facultative, neputand fi recuperata de la asigurat, persoana vinovata, daca despagubirea platita din asigurarea facultativa nu depaseste limita de despagubire ce poate fi acordata de asiguratorul RCA pentru prejudiciile cauzate in unul si acelasi accident de vehicul, prevazuta in polita de asigurare.
Art. 40. — (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semneaza de toate persoanele care iau parte la intocmirea acestuia.
(2) Eventualele obiectii ale partilor cu privire la prejudiciile constatate vor fi mentionate in procesul-verbal sau intr-o anexa la acesta.
(3) Eventualele modificari in cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnatura persoanelor precizate la alin. (1).
(4) Daca prin demontarea sau reparatia bunului avariat au rezultat si alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate initial, se va intocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor.
Art. 41. — La momentul efectuarii constatarii, asiguratorul RCA este obligat sa elibereze persoanei prejudiciate o copie a procesului-verbal de constatare a pagubelor sau o nota de constatare, in care sa se indice si numarul dosarului deschis, piesele constatate ca avariate in unul si acelasi accident si solutiile tehnice adoptate: inlocuire sau reparatie, precum si lista documentelor necesare a fi depuse de catre pagubit pentru finalizarea dosarului de dauna si efectuarea platii.
Art. 42. — Asiguratorii RCA pot acorda despagubiri si in cazul in care persoana pagubita a procedat la repararea vehiculului avariat inainte ca asiguratorii sa efectueze constatarea prejudiciului, daca imprejurarile si cauzele producerii evenimentului asigurat, precum si cuantumul pagubei rezulta din actele aflate la dosar. In asemenea situatii, stabilirea marimii cuantumului pagubelor se face in baza datelor consemnate in constatarea amiabila, in actele incheiate de organele de politie, de unitatile de pompieri sau de celelalte autoritati publice competente, a documentatiilor privind costul efectiv al reparatiilor efectuate, coroborate cu preturile practicate de unitatile de specialitate, a declaratiilor scrise ale partilor implicate in accident si ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum si a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatari ale asiguratorului, rezultate in urma examinarii reparatiilor executate la vehicul si, dupa caz, a inlocuirii eventualelor parti componente sau piese avariate, precum si cu investigatiile in legatura cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Si in aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate in procesul-verbal de constatare a pagubelor la vehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la intocmirea acestuia.

TITLUL II
Stabilirea despagubirilor

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 43. — Despagubirile se stabilesc in conformitate cu art. 43 si 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, in baza politei RCA, cu respectarea prevederilor legale in vigoare, pe baza elementelor cuprinse in formularul „Constatare amiabila de accident” ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competente sa constate accidentele de vehicule, pe baza instiintarii sau a procesuluiverbal de constatare a pagubelor intocmit de asigurator, precum si a oricaror mijloace de proba ori prin hotarare judecatoreasca.
Art. 44. — (1) Stabilirea despagubirilor se poate face in cazurile in care din documentele existente in dosarul de dauna: constatare amiabila de accident, acte eliberate de persoanele care au competente sa constate accidentele de vehicule, instiintare, procesul-verbal de constatare a pagubelor intocmit de asigurator sau alte mijloace de proba rezulta raspunderea civila a proprietarului sau a conducatorului vehiculului asigurat in producerea pagubei, iar persoana pagubita face dovada prejudiciului suferit.
(2) In cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, daca autoritatile publice nu au competenta sa constate si/sau sa cerceteze accidentele de vehicule ori nu au retinut elemente determinante cu privire la cauzele si la imprejurarile producerii accidentului de vehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de proba.
Art. 45. — Despagubirile se stabilesc prin hotarare judecatoreasca, in cazul in care:
1. se formuleaza pretentii de despagubiri pentru lipsa de folosinta a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despagubire, cu exceptia lipsei de folosinta a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciata isi realizeaza obiectul de activitate si pentru care detine licenta si autorizare in acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuarii reparatiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despagubire aferenta lipsei de folosinta se determina luandu-se in calcul tarifele pentru transporturi de marfuri sau de persoane, practicate de pagubit la data producerii pagubei. Sarcina probei apartine pagubitului si se face cu inscrisuri doveditoare;
2. se formuleaza pretentii de despagubiri pentru: hartii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre pretioase, obiecte de arta, obiecte din platina, aur sau argint, marci postale, timbre, precum si pentru disparitia sau distrugerea banilor;
3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana raspunzatoare de producerea prejudiciului, la cauzele si imprejurarile producerii accidentului, precum si la cuantumul prejudiciilor produse.
Art. 46. — In cazul in care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despagubirile pot fi stabilite pe cale amiabila, daca:
1. potrivit legii, actiunea penala a fost stinsa sau poate fi stinsa prin impacarea partilor;
2. desi hotararea instantei penale a ramas definitiva si irevocabila, stabilirea despagubirilor civile ar urma sa se faca ulterior;
3. desi actiunea penala nu poate fi stinsa prin impacarea partilor:
a) s-a dat rechizitoriu de trimitere in judecata si persoana prejudiciata isi ia un angajament scris prin care se obliga sa restituie de indata, partial sau total, despagubirea primita, in functie de hotararea instantei penale in ceea ce priveste fapta, faptuitorul si vinovatia; sau
b) din actele incheiate de autoritatile publice rezulta atat raspunderea civila a acestora, prejudiciile cauzate, cat si vinovatia penala a conducatorului auto care urmeaza sa fie trimis in judecata dupa finalizarea cercetarilor aflate in curs si persoana prejudiciata isi ia un angajament scris prin care se obliga sa restituie de indata, partial sau total, despagubirea primita, in functie de hotararea instantei penale in ceea ce priveste fapta, faptuitorul si vinovatia.
Art. 47. — La stabilirea despagubirii, in cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretentiile formulate de persoanele pagubite, tinandu-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fara a se depasi valoarea acestora din momentul producerii accidentului si nici limitele de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA.
Art. 48. — (1) In cazul in care cuantumul despagubirilor ca urmare a avarierii ori a distrugerii bunurilor apartinand mai multor persoane in unul si acelasi accident de vehicul depaseste, la data producerii accidentului, limita de despagubire stabilita prin polita de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile facute in procesul civil, indiferent de numarul persoanelor pagubite si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubei, despagubirile se acorda, in limita acestei sume, fiecarei persoane pagubite, proportional cu raportul dintre limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare si totalul cuantumului despagubirilor.
(2) In cazul in care cuantumul despagubirilor ca urmare a vatamarilor corporale sau a decesului mai multor persoane in unul si acelasi accident de vehicul depaseste, la data producerii accidentului, limita de despagubire stabilita prin documentul de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile facute in procesul civil, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea prejudiciului, despagubirile se acorda in limita acestei sume, proportional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana vatamata, fara insa a se depasi, la data producerii accidentului, limita de despagubire stabilita prin polita de asigurare RCA.

CAPITOLUL II
Stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii corporale sau al decesului
Art. 49. — La stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane se au in vedere urmatoarele:
1. in caz de vatamare corporala:
a) diferenta dintre veniturile nete ale persoanei vatamate, probate cu documente fiscale, si indemnizatia primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul isi desfasoara activitatea si/sau, dupa caz, din fondurile bugetului asigurarilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii si a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activitati desfasurate de persoana vatamata, probat cu documente justificative, in cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de baza minim brut pe economie, in cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului in ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident — cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentara, conform prescriptiilor medicale, probate cu documente justificative, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurari sociale prevazute de reglementarile in vigoare;
e) cheltuielile cu ingrijitori pe perioada incapacitatii de munca, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, insa nu mai mult decat salariul de baza minim brut pe economie;
f) daunele morale: in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania;
2. in caz de deces:
a) cheltuielile de inmormantare, inclusiv pentru piatra funerara, precum si cele efectuate cu indeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea in care se face inmormantarea;
c) veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate in perioada de la data producerii accidentului si pana la data decesului, prevazute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
d) daunele morale: in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania.

CAPITOLUL III
Stabilirea despagubirilor in cazul avarierii sau al distrugerii vehiculelor
Art. 50. — (1) Despagubirile pentru vehicule nu pot depasi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA.
(2) Prin valoare ramasa se intelege valoarea acelor parti din vehicul ramase neavariate, demontabile si valorificabile, cuprinsa intre 0,1% si cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului. In cazul unei daune totale, daca persoana pagubita face dovada radierii din circulatie a vehiculului avariat si valorificarii integrale a acestuia catre o societate specializata in dezmembrarea si reciclarea vehiculelor, valoarea ramasa este cea mentionata in documentele fiscale justificative eliberate de societatea respectiva, fara a putea depasi 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
(3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparatiilor partilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de inlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente reparatiilor si inlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preturile practicate de unitatile de specialitate, la care se adauga cheltuielile cu transportul vehiculului, precum si cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 55. Prin unitati de specialitate se intelege persoanele juridice legal autorizate, care au in obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, parti componente, piese inlocuitoare si de materiale pentru acestea, cu exceptia celor in regim de consignatie, si/sau executarea de lucrari de intretinere si reparatie la vehicule.
(4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia in considerare inlocuirea numai a partilor componente sau a pieselor care au fost avariate.
(5) Prin parti componente sau piese care necesita inlocuirea se intelege numai cele a caror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibila din punct de vedere tehnic din cauza gradului de avariere al acestora ori, cu toate ca repararea este posibila, costul de reparatie, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente, depasesc valoarea de nou a partii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente.
(6) Se considera ca a fost necesara revopsirea integrala a vehiculului atunci cand partile avariate din cauza accidentului reprezinta minimum 50% din suprafata totala exterioara a vehiculului respectiv.
(7) Preturile partilor componente, ale pieselor inlocuitoare noi si ale materialelor sunt cele practicate de unitatile de specialitate.
(8) In cazurile in care pentru repararea vehiculelor a fost necesara procurarea directa de catre detinator a unor parti componente, piese sau materiale, cu plata in valuta, costul acestora este egal cu pretul de achizitie prevazut in actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport, taxe vamale, la care se adauga TVA aferenta, echivalat in lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data efectuarii platii facturii de catre pagubit, pentru piesele si materialele cumparate din spatiul Uniunii Europene. Daca piesele si materialele necesare efectuarii reparatiei vehiculului sunt cumparate din afara spatiului Uniunii Europene, costul acestora este egal cu costul de achizitie prevazut in actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport si orice alte taxe legate direct de importul acestora, in stricta conformitate cu prevederile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii. In aceste cazuri costul partilor componente, al pieselor sau al materialelor nu va depasi preturile de vanzare practicate de unitatile de specialitate din Romania, daca acestea sunt comercializate si in Romania.
(9) Costul reparatiilor efectuate la vehicule se stabileste pe baza documentelor eliberate de unitatile de specialitate.
(10) In cazul in care pentru reparatiile vehiculului se solicita plata despagubirii inainte de efectuarea reparatiilor, cuantumul pagubei se stabileste luandu-se in calcul preturile practicate de catre unitatile de specialitate sau prevazute in sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferenta reparatiei/inlocuirii pieselor avariate, precum si pentru parti componente, piese inlocuitoare noi si materiale.
(11) Daca pentru unele parti componente sau piese ale vehiculului nu exista preturi practicate de unitatile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileste pe baza preturilor din cataloagele pentru piese de schimb sau, in lipsa, prin asimilare cu preturile din cataloage ori cu cele practicate de unitatile de specialitate, pentru partile componente ori piesele unor vehicule similare. In cazul in care preturile din cataloage sunt exprimate in valuta, se va calcula echivalentul in lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data producerii accidentului.
(12) Despagubirile nu pot depasi:
a) cuantumul despagubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, in cazul unei daune totale, in situatia in care pagubitul face dovada repararii vehiculului;
b) cuantumul despagubirii, diferenta dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea ramasa si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, in cazul unei daune totale, in situatia in care pagubitul nu face dovada repararii vehiculului, si in cazul daunelor partiale.
(13) Dauna totala se defineste ca fiind situatia in care cuantumul pagubei, asa cum a fost definit la alin. (3), depaseste 75 % din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.

CAPITOLUL IV
Stabilirea despagubirii pentru cuplul tractor-remorca/semiremorca
Art. 51. — (1) Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente a remorcilor/semiremorcilor are acoperire doar daca acestea nu sunt atasate unui vehicul tractor.
(2) In cazul in care evenimentul se produce in timp ce remorca/semiremorca este atasata vehiculului tractor, raspunderea apartine vehiculului tractor.
(3) Asiguratorul vehiculului tractor are obligatia de a despagubi partea prejudiciata, avand totusi posibilitatea exercitarii dreptului de regres asupra asiguratorului remorcii/semiremorcii, in cazul in care poate dovedi ca dauna s-a produs ca urmare a unei defectiuni tehnice a remorcii/semiremorcii, care nu putea fi observata de catre conducatorul auto.
(4) In cazul in care evenimentul se produce in timp ce remorca/semiremorca este atasata vehiculului tractor, despagubirea va fi suportata, in functie de situatiile prezentate mai jos, de catre:
a) asiguratorul vehiculului tractor, in situatia in care vehiculul tractor este identificat si asigurat, indiferent daca remorca/semiremorca este sau nu este identificata ori asigurata;
b) Asociatia „Fondul de protectie a victimelor strazii” sau biroul national al statului in care vehiculul tractor stationeaza in mod obisnuit, pentru vehicule inmatriculate in alte state, in situatia in care vehiculul tractor este identificat si neasigurat, indiferent daca remorca/semiremorca este sau nu este identificata ori asigurata;
c) asiguratorul remorcii/semiremorcii, in situatia in care vehiculul tractor este neidentificat, iar remorca/semiremorca este identificata si asigurata; dupa plata despagubirii, asiguratorul remorcii/semiremorcii are drept de regres impotriva persoanei vinovate de producerea accidentului si, dupa caz, impotriva asiguratorului vehiculului tractor, daca acestia vor fi identificati ulterior;
d) Asociatia „Fondul de protectie a victimelor strazii”, in situatia in care vehiculul tractor este neidentificat, iar remorca/semiremorca este identificata si neasigurata.
Art. 52. — (1) Valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileste scazandu-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzatoare.
(2) Modalitatea de stabilire a valorii de nou si a uzurii corespunzatoare, prevazute de prezentele norme, se aplica inclusiv in cazul despagubirii stabilite prin hotarare judecatoreasca.
Art. 53. — Prin valoarea de nou a vehiculelor se intelege:
a) pentru vehiculele de productie romaneasca, pretul de comercializare de nou, conform listelor de preturi de la unitati de specialitate din Romania, valabile la data producerii accidentului;
b) pentru vehiculele de productie straina, pretul de comercializare de nou:
— conform listelor de preturi de la unitati de specialitate din Romania, valabile la data producerii accidentului; sau, in lipsa acestora,
— pe baza cataloagelor de specialitate, echivalat in lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data producerii accidentului;
c) pentru tipurile de vehicule la care nu exista preturi stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrica, ultimul pret de comercializare (de nou) al acelui tip/model de vehicul, comunicat de producator, sau valoarea stabilita prin asimilare cu pretul de vanzare de nou al unor vehicule care au aspect si caracteristici tehnice similare, din productia interna ori externa.
Art. 54. — (1) Uzura vehiculului avariat se stabileste in raport cu vechimea, utilizarea si starea de intretinere ale acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se tine seama de costul reparatiilor curente ori capitale, inclusiv de costul de inlocuire a partilor componente sau a pieselor executate inainte de accident, pentru mentinerea starii tehnice corespunzatoare a vehiculului. Valoarea acestora se stabileste in baza documentatiilor privind costul efectiv al reparatiilor sau al inlocuirilor respective.
(2) Criteriile pentru stabilirea uzurii in cazul pagubelor produse la vehicule sunt cele prevazute in tabelele nr. 1 si 2, cuprinse in anexa nr. 3.
Art. 55. — Se acorda despagubiri si pentru:
1. acoperirea cheltuielilor facute in vederea limitarii pagubelor, daca au fost necesare ca urmare a accidentului si daca sunt probate cu documente justificative;
2. in cazul vehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forta proprie:
a) acoperirea cheltuielilor de transport al vehiculului, cu exceptia cazurilor de dauna totala, la unitatea de specialitate din Romania cea mai apropiata de locul accidentului care poate face reparatia sau la locul cel mai apropiat de adapostire a vehiculului;
b) cheltuielile de transport pana la localitatea de domiciliu al persoanelor care au efectuat voiajul in vehiculul avariat, fara a se putea depasi tariful prevazut pentru transportul cu avionul — clasa economic;
c) cheltuielile de transport al marfurilor aflate in vehicul, inclusiv in remorca/semiremorca tractata de acesta, pana la destinatie;
d) cheltuielile prevazute mai sus trebuie probate cu documente justificative.
Art. 56. — In cazul persoanei pagubite cu domiciliul/sediul in strainatate, detinatoare a vehiculului inmatriculat in strainatate, cuantumul despagubirii se stabileste astfel:
1. daca reparatia s-a efectuat in strainatate, despagubirile urmand a se plati in valuta, costul reparatiei este cel prevazut in documentatia de reparatie, avandu-se in vedere avariile constatate de asigurator, precum si eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuarii reparatiei, daca producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului;
2. in cazul in care reparatia s-a facut in Romania si se solicita plata despagubirii in valuta, calcularea in valuta a costurilor reparatiei, stabilite in lei, se face la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data la care pagubitul a efectuat plata facturii de reparatie;
3. in cazul in care se solicita plata despagubirii inainte de efectuarea reparatiilor, costul pagubelor se stabileste pe baza evaluarii facute de asigurator, avandu-se in vedere constatarile facute de autoritatile publice competente, cumulul de elemente retinute din descrierea accidentului, care rezulta din constatarea amiabila de accident, cercetarile efectuate de asigurator in legatura cu dinamica accidentului si intinderea prejudiciului, precum si, daca este cazul, documentele prezentate ulterior privind platile efectiv facute de cel pagubit. Calcularea in valuta a despagubirilor stabilite in lei se face la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data propunerii facute de catre asigurator persoanei pagubite si acceptate de aceasta;
4. in cazul in care se solicita plata in lei a despagubirii stabilite in valuta, se va calcula echivalentul in lei al acesteia, la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data propunerii facute de catre asigurator persoanei pagubite si acceptate de aceasta;
5. calcularea in valuta a limitelor privind cuantumul despagubirilor stabilite potrivit art. 24 se face la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data producerii accidentului.
Art. 57. — In cazurile in care despagubirile urmeaza sa fie recuperate potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, suma de recuperat reprezinta:
a) despagubirea stabilita in lei, in cazul in care plata acesteia s-a facut de catre asigurator in lei;
b) despagubirea stabilita si platita in valuta, echivalata in lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data efectuarii platii externe de catre asigurator.

CAPITOLUL V
Criterii pentru stabilirea uzurii in cazul pagubelor produse la vehicule
Art. 58. — (1) Pentru stabilirea valorii vehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorica. Prin uzura valorica se intelege acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, intrebuintare sau stare de intretinere.
(2) Uzura valorica se calculeaza prin aplicarea unui coeficient de uzura asupra valorii de nou a vehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
(3) Coeficientul de uzura se stabileste in functie de gradul de intrebuintare, kilometrii parcursi cu vehiculul, precum si de vechimea in exploatare, exprimata in unitati de timp — ani, diferentiata pe categorii de vehicule, potrivit tabelelor coeficientilor de uzura nr. 1 si 2, cuprinse in anexa nr. 3.
(4) Pentru stabilirea coeficientului de uzura al unui vehicul sunt necesare:
a) data introducerii in exploatare de nou a vehiculului respectiv, mentionata in documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de inmatriculare etc., sau, in lipsa, anul de fabricatie de pe placa de origine a vehiculului;
b) parcursul in kilometri realizat de vehiculul respectiv de la data introducerii lui in exploatare de nou si pana la data producerii evenimentului asigurat.
Art. 59. — (1) In cazul vehiculelor la care se cunosc datele mentionate la art. 58 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzura al vehiculului avariat se cauta in tabelul coeficientilor de uzura linia corespunzatoare vechimii in exploatare, in ani, si coloana corespunzatoare starii de intretinere medie, la intersectia carora se va gasi coeficientul de uzura respectiv. Coeficientii de uzura sunt determinati pentru un parcurs mediu anual de:
— 15.000 km pentru vehicule cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 t si pentru cele al caror numar de locuri pe scaune nu este mai mare de 9;
— 20.000 km pentru vehicule cu masa totala maxima autorizata mai mare de 3,5 t si pentru cele al caror numar de locuri pe scaune este mai mare de 9.
(2) In cazul in care exista diferente intre parcursul real si cel rezultat utilizandu-se media anuala, coeficientul corespunzator starii de intretinere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, fara a se putea depasi coeficientii corespunzatori starilor de intretinere buna sau satisfacatoare.
(3) Corectia se face prin adunare, daca parcursul real este mai mare decat parcursurile medii mentionate la alin. (1), ori prin scadere, daca parcursul real este mai mic.
Art. 60. — (1) Pentru vehiculele la care nu se cunoaste parcursul in km realizat pana la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este in concordanta cu starea tehnica a vehiculului respectiv, coeficientul de uzura al vehiculului avariat se stabileste in functie de vechimea in exploatare si de starea de intretinere a acestuia, prevazute in tabelele coeficientilor de uzura nr. 1 si 2, cuprinse in anexa nr. 3.
(2) Starea de intretinere a unui vehicul se clasifica in: buna, medie si satisfacatoare.
(3) Stabilirea starii de intretinere a vehiculului se face potrivit starii acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:
a) stare de intretinere buna — vehiculul prezinta: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protectie si capacelor de roti; vopseaua intacta, fara exfolieri sau urme aparente de rugina a tablei; tapiteria fara pete, urme de uzura prematura sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fara sa prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzator al directiei; motorul fara scurgeri de ulei pe partile laterale sau pe capotajele interioare ale spatiului afectat acestuia;
b) stare de intretinere medie — vehiculul prezinta: deformari ale caroseriei, barelor de protectie sau capacelor de roti pana la 10 dm2, insumat pe intreaga suprafata exterioara; degradari ale vopselei in ceea ce priveste luciul, cu urme de rugina aparenta pe o suprafata totala pana la 10 dm², cu exfolieri pe o suprafata totala pana la 1 cm²; pete pe tapiteria scaunelor;
c) stare de intretinere satisfacatoare — vehiculul prezinta: deformari ale caroseriei, barelor de protectie si capacelor de roti mai mari de 10 dm2, insumat pe intreaga suprafata exterioara: degradari ale vopselei, pierderea totala a luciului, cu exfolieri pe o suprafata totala mai mare de 1 cm², cu urme pronuntate de rugina aparenta si zgarieturi; tapiteria deteriorata si murdara; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuari pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzator al directiei; motorul cu urme de ulei pe partile superioare si laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distributiei, al chiulasei sau pe langa garniturile de etansare; joc mare la volanul directiei.
(4) Cunoscandu-se data introducerii in exploatare de nou si starea sa de intretinere justificata tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzura al vehiculului avariat se cauta in tabelul coeficientilor de uzura linia orizontala corespunzatoare vechimii in exploatare, in ani, a acestuia si se stabileste un coeficient de uzura cuprins intre cei corespunzatori starii de intretinere buna si satisfacatoare.
Art. 61. — (1) Pentru vehiculele care aveau executate inainte de data producerii evenimentului asigurat reparatii curente, inclusiv inlocuiri ale partilor componente sau ale pieselor originale, stabilirea coeficientului de uzura se face pe baza relatiei:
Ur = U x K, in care:
Ur = coeficientul de uzura recalculat al vehiculului;
U = coeficientul de uzura rezultat din tabelele coeficientilor de uzura, in baza datelor determinate potrivit art. 59;
K = coeficientul de corectie a uzurii (A-a)/A, in care:
A = valoarea de nou a vehiculului avariat;
a = costul total al reparatiilor curente, inclusiv al inlocuirilor de parti componente sau de piese originale executate inainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente ori a unor defecte de fabricatie, pentru mentinerea sau imbunatatirea starii tehnice corespunzatoare a vehiculului, in baza documentatiilor privind costul efectiv al acestora.
(2) Nu se pot lua in calcul coeficienti de uzura (U) inferiori coeficientilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea in exploatare, parcursul realizat si starea de intretinere a vehiculului avariat, prevazuti in tabelele coeficientilor de uzura nr. 1 si 2, cuprinse in anexa nr. 3.

CAPITOLUL VI
Stabilirea despagubirilor in cazul avarierii sau al distrugerii altor bunuri
Art. 62. — (1) Despagubirile pentru cladiri, constructii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preturilor existente pe piata la data producerii riscului asigurat, in limitele de despagubire stabilite potrivit art. 24.
(2) In cazul in care persoanele pagubite prezinta documentatii tehnice — devize de reparatii sau alte evaluari —, acestea pot fi luate in considerare la stabilirea despagubirii, dupa verificarea prealabila facuta de asigurator.

CAPITOLUL VII
Stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii sau al pieirii animalelor
Art. 63. — (1) Despagubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii de pe piata locala a animalului respectiv la data producerii accidentului.
(2) Pagubitul va prezenta actul justificativ din care sa rezulte ca este proprietarul animalului respectiv.

TITLUL III
Plata despagubirilor
Art. 64. — (1) Dupa acceptarea ofertei de despagubire, persoana prejudiciata va preciza modalitatea de plata: in numerar sau prin ordin de plata, in contul bancar personal ori in contul bancar al unitatii de specialitate care a efectuat reparatia.
(2) In cazul in care in drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asiguratorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratorul RCA efectueaza plata despagubirilor astfel:
a) daca nu exista obiectii asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita in cel mult 15 zile calendaristice de la data avizarii scrise, efectuata de asiguratorul subrogat in drepturile persoanei pagubite, insotita de documentele justificative. Avizarea de plata poate fi facuta la sediul social sau la oricare dintre unitatile teritoriale ale asiguratorului RCA care desfasoara activitati de constatare, de lichidare a daunelor auto si de efectuare a platilor de despagubiri. Actiunea in justitie impotriva asiguratorului RCA poate fi exercitata, in mod alternativ, la oricare dintre sediile asiguratorului, respectiv sediul social ori sucursala care a emis polita de asigurare RCA sau sucursala care a lichidat dauna;
b) daca exista obiectii intemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asiguratorului CASCO in termenul prevazut la lit. a), urmand ca in termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la solutionarea obiectiilor sa se efectueze plata.
(3) In cazul neformularii obiectiilor in termen de 30 de zile, asiguratorul RCA nu mai poate emite obiectii, datoria devenind scadenta.
(4) Daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la alin. (2) si (3) sau si le indeplineste defectuos, la suma solicitata pentru plata asiguratorului RCA se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de intarziere.
Art. 65. — (1) Odata cu incasarea despagubirii, partea prejudiciata va mentiona in scris ca a fost integral despagubita pentru prejudiciile suferite si ca nu mai are nicio pretentie de la asiguratorul RCA si de la asigurat in legatura cu prejudiciul respectiv, daca despagubirea platita nu depaseste limita de despagubire ce poate fi acordata de asigurator pentru prejudiciile cauzate in unul si acelasi accident de vehicul, prevazuta in polita de asigurare RCA.
(2) Declaratia de acceptare a despagubirii, prevazuta la alin. (1), va fi data de asiguratorul CASCO in cazurile de regres.
(3) In situatia efectuarii platii de catre asiguratorul RCA direct in contul indicat in declaratia de acceptare a despagubirii de catre persoana prejudiciata, aceasta se considera a fi integral despagubita daca in termen de 30 de zile de la data intrarii sumei in contul sau bancar nu a notificat asiguratorului RCA eventualele obiectii referitoare la cuantumul despagubirii, daca plata efectuata contine elementele necesare identificarii acesteia de catre creditor.

TITLUL IV
Sistemul bonus-malus
Art. 66. — Sistemul bonus-malus este format din categoria de baza B0, 14 clase de bonus si 8 clase de malus. Clasa B0 este clasa atribuita unui asigurat nou, fara istoric in asigurare.
Art. 67. — Reducerea sau majorarea stabilita conform sistemului bonus-malus se aplica tarifelor notificate si practicate de catre societatea de asigurare la care asiguratul doreste sa incheie asigurarea obligatorie de raspundere civila.
Art. 68. — Perioada de referinta este anul calendaristic anterior datei de emitere a politei.
Art. 69. — (1) Pentru aplicarea unui malus sunt luate in calcul evenimentele pentru care a fost platita cel putin o dauna in perioada de referinta, in care se retine responsabilitatea totala sau partiala a conducatorului auto, indiferent cine a condus vehiculul la momentul producerii accidentului, indiferent de modul de protocolare a acestuia, prin proces-verbal intocmit de politie ori prin constatare amiabila de accident.
(2) Daca la momentul producerii evenimentului vehiculul era insusit si folosit fara acordul proprietarului si acest lucru a fost sesizat in scris politiei, coeficientul din sistemul bonus-malus al asiguratului nu este influentat.
Art. 70. — Clasele bonus-malus si coeficientii aferenti acestora sunt prezentati in anexa nr. 9.
Art. 71. — (1) Daca in perioada de referinta nu au fost inregistrate daune platite, asiguratii beneficiaza de un bonus, respectiv o reducere a primei de asigurare, dupa cum urmeaza:
— o clasa, in cazul in care noua polita se incheie pentru o perioada de 6 luni;
— doua clase, in cazul in care noua polita se incheie pentru o perioada de un an.
(2) Daca in perioada de referinta au fost inregistrate daune platite, asiguratii sunt penalizati prin aplicarea unui malus, respectiv majorarea primei de asigurare, conform tabelului prezentat in anexa nr. 9.
(3) Pentru o perioada de referinta se poate aplica cel mult o malusare.
Art. 72. — (1) In situatia in care un asigurat detine mai multe vehicule, sistemul bonus-malus se aplica distinct pentru fiecare vehicul in parte.
(2) In cazul instrainarii/radierii vehiculului asigurat, stabilirea noii clase de bonus-malus pentru un vehicul nou-dobandit se face pornindu-se de la clasa bonus-malus de care asiguratul a beneficiat anterior.
Art. 73. — In situatia in care din motive tehnice baza de date CEDAM nu poate fi interogata, asiguratorul poate stabili daunalitatea pe baza unei declaratii pe propria raspundere a asiguratului.

TITLUL V
Dispozitii finale
Art. 74. — (1) In cazurile in care despagubirile se stabilesc prin hotarare judecatoreasca, asiguratorul RCA va acorda despagubiri in baza hotararii judecatoresti ramase definitiva.
(2) In cazul obligarii la prestatii banesti periodice, sumele stabilite in conditiile prevazute la alin. (1) se vor plati pana la reducerea sau incetarea starii de nevoie ori a incapacitatii de munca, tinandu-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale si de alte dovezi care stabilesc aceste situatii, cu respectarea limitelor de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA.
Art. 75. — In cazul in care dupa plata despagubirilor pentru vatamari corporale, stabilite prin hotarare a organului de jurisdictie competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiasi accident, se va recalcula despagubirea potrivit prevederilor art. 49 pct. 2.
Art. 76. — Asiguratorii RCA sunt obligati sa comunice asiguratilor conditiile privind aceasta asigurare, prevazute de prezentele norme.
Art. 77. — Pentru respectarea intereselor asiguratilor, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, prin atributiile sale, analizeaza si rezolva eventualele reclamatii primite de la asigurati sau de la alte persoane fizice si juridice care apeleaza la serviciile societatilor din domeniul asigurarilor.
Art. 78. — Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de catre societatile de asigurare se sanctioneaza in conditiile si potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale Legii nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 79. — Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 7a), 8 si 9 fac parte integranta din prezentele norme.

____
Nota Avocatnet.ro:
-Va prezentam anexele in fisier atasat (format "jpg).