Conferinta ICC in Romania: Este necesara aplicarea unor mecanisme eficiente de solutionare a diferendelor in contextul economic actual

In cadrul primei conferinte a Curtii Internationale de Arbitraj de la Paris (ICC) organizate in Romania au fost prezentate diferitele mecanisme de solutionare a diferendelor comerciale si potentialele dificultati in aplicarea acestora. Majoritatea temelor abordate in cadrul conferintei au fost prezentate sub forma unor studii de caz si s-au axat pe evidentierea diferitelor tipuri de servicii de solutionare a disputelor.

Prin organizarea unei conferinte pe teme de arbitraj ICC la Bucuresti, Curtea Internationala de Arbitraj de la Paris (ICC) urmareste sa le ofere utilizatorilor romani o perspectiva unica asupra practicii Curtii in ceea ce priveste etapele cheie ale arbitrajului ICC si sa le ofere sfaturi practice partilor si consultantilor legali ale acestora.

Beneficiind de o pleiada de lectori care imbina experienta interna a Curtii Internationale de Arbitraj de la Paris (ICC) cu experienta practicienilor implicati in arbitrajul intern si international, evenimentul a constituit prilejul pentru dezbaterea unor teme de interes, inclusiv problemele cu care se confrunta mediul de afaceri pe plan local, cat si international, cauzele cresterii conflictelor dintre investitori, creditori si orice jucatori implicati in tranzactii nefinalizate, cat si provocarile solutionarii unui numar cat mai mare de dispute la nivel international si regulile de desfasurare a procedurilor arbitrale.

Evenimentul a fost deschis de Viorel Mihai Ciobanu, Presedintele Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie.

Alina Leoveanu, Deputy Counsel, Curtea Internationala de Arbitraj, a continuat vorbind despre „Initierea procedurii de arbitraj conform Regulilor ICC”, in cadrul careia a prezentat cerintele procedurale prevazute de Regulile ICC inainte de constituirea Tribunalului Arbitral. Potrivit reprezentantului Curtii Internationale de Arbitraj de la Paris (ICC), fiecare parte sau consultant legal care doreste sa initieze un arbitraj in baza Regulilor ICC trebuie sa respecte unele cerinte procedurale precise, prevazute in special in Articolul 4 din Regulile ICC. Toate comentariile facute de catre parti in Cererea de Arbitraj sau in Raspunsul la Cererea de Arbitraj cu privire la constituirea Tribunalului Arbitral, locul arbitrajului, limba in care se vor desfasura procedurile de arbitraj si legea aplicabila determina pozitiile partilor pe parcursul intregului proces de arbitraj: „Prin urmare, nicio parte sau niciun consultant legal nu ar trebui sa subestimeze importanta primelor etape procedurale care trebuie parcurse inainte de constituirea Tribunalului Arbitral in baza Regulilor ICC”, a adaugat Alina Leoveanu.

Andreia Dumitrescu, Avocat asociat la Dragne & Asociatii a continuat prima sesiune de lucrari vorbind despre modul in care este constituit tribunalul arbitral si criteriile de selectare a arbitrilor, in cadrul temei „Constituirea tribunalului arbitral – selectarea arbitrilor”. Potrivit avocatului de la Dragne & Asociatii, libertatea de vointa a partilor dintr-un contract, ca fundament al arbitrajului, este recunoscuta pe deplin de Regulile ICC si in ceea ce priveste constituirea tribunalului arbitral. Avand meritul de a asigura, in acest fel, partilor aflate in disputa increderea in nepartinirea celor propusi ca arbitri, Regulile ICC confera posibilitatea acestora sa stabileasca numarul si identitatea arbitrilor, precum si anumite conditii specifice pe care trebuie sa le indeplineasca. „S-a constatat in practica arbitrala ca, intre criteriile pe care partile le au in vedere de obicei in alegerea arbitrilor, chiar si in materii speciale cum este, de exemplu, arbitrajul in constructii, prevaleaza elemente cum ar fi cetatenia sau notorietatea profesionala si, mai putin, apropierea profesiei si experientei arbitrului de specificul arbitrajului. Aceasta deficienta poate fi surmontata, de cele mai multe ori, prin probele administrate de parti, prin opiniile expertilor, prin familiarizarea arbitrilor cu specificul disputei, insa aceasta presupune o activitate sustinuta din partea acestora si, in mod corespunzator, cresterea duratei in timp si a costurilor arbitrajului”, a precizat Andreia Dumitrescu. Specializarea arbitrilor, in raport de particularitatile fiecarei materii si informarea adecvata a partilor cu privire la experienta acestora in diverse domenii ar fi elemente de natura sa contribuie la cresterea operativitatii si calitatii arbitrajului.

In prezentarea sa, Ioana Hrisafi, Avocat asociat la Tuca Zbarcea & Asociatii, a punctat cateva aspecte importante legate de „Regulile de desfasurare a procedurilor” arbitrale ICC, referindu-se cu precadere la semnificatia si importanta Termenilor de Referinta ("Terms of Reference") specifici acestei proceduri, la regulile ce carmuiesc organizarea etapei scrise si audierilor prin sublinierea diferentelor culturale existente intre sistemele de drept civil si cele de drept anglo-saxon, precum si tendinta actuala de armonizare a regulilor de procedura prin diferite formule, cum ar fi regulile International Bar Association (IBA).

Potrivit acesteia, „adeseori, ceea ce partile cauta atunci cand aleg arbitrajul drept cale de solutionare a disputelor este chiar indepartarea de regulile nationale de procedura, nu de putine ori prea stricte si rigide. Este rolul arbitrului sa stabileasca, cu consultarea partilor, acele reguli procedurale care sa se potriveasca cel mai bine specificului dosarului, nationalitatii partilor, pregatirii avocatilor. Ceea ce il intereseaza in principal pe arbitru este asigurarea unor reguli procedurale suficient de flexibile, care sa conduca la stabilirea faptelor, cu respectarea unui tratament corect si impartial fata de parti si cu implicatii materiale si de timp cat mai eficiente. De aceea, de multe ori, regulile procedurale stabilite intr-un anumit dosar nu fac neaparat referire la vreo lege nationala. Lipsa de culoare nationala este o caracteristica a arbitrajului international”, a adaugat avocatul de la Tuca Zbarcea & Asociatii.

In partea a doua a prezentarii sale, Ioana Hrisafi s-a aplecat asupra procedurilor speciale de cereri de infatisare de documente, asupra importantei expertilor in procedurile arbitrale, precum si asupra modului propriu-zis de organizare si desfasurare a etapei audierilor.

„Rolul comisiilor de rezolvare a disputelor (Dispute Boards) si sistemul ICC de comisii de rezolvare a disputelor” a fost prezentat de catre Prof. Emmanuel Jolivet, General Counsel, Curtea Internationala de Arbitraj. Prof. Emmanuel Jolivet a aratat in ce consta specificul Regulilor Comisiei ICC de Rezolvare a Disputelor, inclusiv cele trei tipuri de comisii carora li se pot adresa autorii contractelor in domeniul constructiilor. De asemenea, prezentarea sa a facut referire si la contextul si modul in care trebuie utilizate comisiile de solutionare a disputelor. „Comisiile de rezolvare a disputelor constituie o trasatura comuna a numeroase contracte de antrepriza. Implementarea acestui mecanism de solutionare a disputelor ridica insa multe intrebari si chiar unele dificultati”, a aratat Prof. Emmanuel Jolivet.

De asemenea, potrivit reprezentantului Curtii Internationale de Arbitraj Paris, o caracteristica fundamentala a sistemului de arbitraj ICC este reprezentata de examinarea hotararilor arbitrale, in vederea asigurarii cadrului pentru emiterea unor hotarari de calitate de catre tribunalul arbitral, in conformitate cu Regulile de Arbitraj ICC, aceste aspecte fiind prezentate in cadrul temei intitulate „Examinarea hotararilor arbitrale conform Regulilor ICC”.

Avocati ai Freshfields Bruckhaus Deringer au discutat despre solutionarea disputelor complexe in domeniul proiectelor de constructii, din perspectiva dreptului anglo-saxon si a dreptului continental. Jane Davies-Evans, Counsel si Roman A. Mallmann, Principal Associate in cadrul firmei de avocatura internationale au punctat situatiile in care este posibila consolidarea cererilor arbitrale din domeniul constructiilor introduse in fata Comisiei de Rezolvare a Disputelor, respectiv consolidarea cererilor in conformitate cu Regulile ICC. Totodata, avocatii Freshfields Bruckhaus Deringer s-au referit la efectele crizei economice si financiare asupra raporturilor juridice din domeniul imobiliar si principiile dreptului anglo-saxon si ale dreptului continental in baza carora s-ar putea avea in vedere revizuirea raporturilor contractuale, inclusiv diminuarea pretului negociat, cum ar fi: forta majora, doctrina „frustrarii” contractului, („frustration”) sau teoria impreviziunii. Specialistii Freshfields Bruckhaus Deringer au aratat ca, in cazul in care echilibrul contractual este modificat datorita unor noi circumstante economice, potrivit dreptului anglo-saxon nu exista remedii care sa permita ajustarea contractului, in timp ce in dreptul continental, sub rezerva indeplinirii unor anumite conditii, acest lucru ar putea fi sustinut cu mai multe sanse. Totodata, avocatii Freshfields Bruckhaus Deringer au precizat ca inserarea unor clauze de impreviziune, care obliga partile sa renegocieze contractul in cazul in care executarea acestuia devine excesiv de dificila pentru una dintre parti, ar putea fi recomandabila in contextul dreptului continental, dar asemenea clauze nu vor putea fi puse in executare conform dreptului anglo-saxon.

In cea de-a doua parte a conferintei, Philip Dunham, Partner, Dechert LLP si Boris Kasolowsky, Partener, Freshfields Bruckhaus Deringer au analizat „Masurile asiguratorii si provizorii conform Regulilor ICC”, respectiv „Masurile provizorii in cazurile complexe de arbitraj”.

Potrivit lui Philip Dunham, tribunalele arbitrale beneficiaza de o mare putere de decizie in legatura cu masurile provizorii. Totodata, instantele nationale au in general jurisdictie concomitenta pentru a analiza cererile de instituire a masurilor provizorii. „Masurile provizorii si asiguratorii inlesnesc desfasurarea procedurilor arbitrale, asigura mentinerea situatiei existente (status quo), cum ar fi, spre exemplu, obligarea partilor de a respecta un grafic provizoriu de plata intr-un contract de antrepriza sau chiar inlesnesc aplicarea unei hotarari arbitrale viitoare, de exemplu prin instituirea sechestrului asupra unor bunuri”, a precizat avocatul Dechert LLP.

La randul sau, Boris Kasolowsky, Partener in cadrul Freshfields Bruckhaus Deringer, a evidentiat rolul masurilor provizorii in procesele complexe de arbitraj, ilustrand cateva exemple din practica Curtii Internationale de Arbitraj de la Paris. Partenerul de la Freshfields Bruckhaus Deringer a prezentat conditiile in care, pe parcursul unui proces arbitral, se pot dispune masuri pentru garantarea rambursarii cheltuielilor judiciare si diverse masuri provizorii, care pot viza indisponibilizarea unor bunuri, continuarea executarii unor contracte aflate in disputa etc.

Ion Dragne, Avocat asociat coordonator, Dragne & Asociatii a facut o trecere in revista a „Procedurilor in fata instantelor nationale”, in speta a motivelor in baza carora sprijinul instantelor nationale poate fi necesar atunci cand exista o conventie arbitrala, a competentelor acestora in ceea ce priveste dispunerea de masuri provizorii in legatura cu disputele acoperite de conventia arbitrala, precum si a categoriilor de masuri provizorii conform legii romane. Potrivit avocatului Dragne & Asociatii, „conventia partilor privind atribuirea competentei de solutionare a unui diferend unei instante arbitrale este suficienta pentru a inlatura jurisdictia statala, sub rezerva respectarii normelor legale la momentul incheierii sale”, adaugand totodata ca aceasta „conventie a partilor nu exclude posibilitatea recunoscuta de lege ca, in anumite situatii, partile in cauza sa se intoarca la instanta statala, pentru asigurarea eficientei hotararii arbitrale”.

Ion Dragne a precizat ca legea romana asigura, din acest punct de vedere, instrumente procedurale, in principiu, eficiente, care permit partilor, inclusiv celor implicate intr-un arbitraj ICC, sa solicite instantei sa dispuna masuri prin care drepturile acestora sau, dupa caz, interesele procesuale sa fie conservate (prin instituirea unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului, luarea unor masuri cu caracter vremelnic sau administrarea unor probe). Potrivit lui Ion Dragne, „practica instantelor de judecata releva faptul ca apelul partilor la jurisdictia statala nu este privit ca o renuntare la beneficiul conventiei arbitrale sau ca o incompatibilitate cu aceasta a masurilor pe care instanta de judecata le-ar putea dispune in legatura cu disputa supusa arbitrajului”.

Avocatii asociati Robert Rosu si Cornel Popa de la Tuca Zbarcea & Asociatii au incheiat conferinta cu temele „Recunoasterea si aplicarea hotararilor arbitrale in Romania”, respectiv „Arbitrabilitatea disputelor in care sunt implicate autoritati publice”.

Conform avocatului Robert Rosu, recunoasterea si incuviintarea executarii silite a sentintelor arbitrale sunt doua notiuni diferite, cu acceptiuni diferite, desi sunt strans legate una de cealalta. Acesta a aratat ca legatura stransa dintre cele doua institutii, precum si reglementarea interna anterioara Legii nr. 105/1992 (art. 375 C.pr.civ abrogat in prezent) au creat in dreptul intern confuzii cu privire la cele doua institutii, in practica instantelor termenul de exequatur fiind in mod gresit utilizat atat pentru cererile de recunoastere, cat si pentru cele de incuviintare a executarii unei hotarari straine. Confuzia a fost insa indepartata odata cu Legea nr. 105/1992 care reglementeaza in mod distinct cele doua institutii. De asemenea, Conventia de la New York care introduce pentru prima oara notiunea de recunoastere trateaza in mod distinct cele doua institutii. In ceea ce priveste recunoasterea in Romania a unor hotarari arbitrale straine, avocatul Robert Rosu a precizat ca exista trei conditii de fond care trebuie indeplinite, si anume: (i) hotararea este definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata; (ii) hotararea arbitrala a fost pronuntata de o instanta competenta; (iii) exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea. Avocatul a punctat insa faptul ca indeplinirea acestor trei conditii de fond nu este suficienta pentru recunoasterea unor hotarari arbitrale straine: „Potrivit dispozitiilor art. 168 din Legea nr.105/1992, recunoasterea unei hotarari arbitrale poate fi refuzata in cazurile in care hotararea respectiva este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate, daca hotararea incalca ordinea publica de drept international privat roman, precum si in situatiile in care procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare chiar nedefinitiva a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine”. Robert Rosu a mai prezentat si etapele procedurale ale recunoasterii unei hotarari arbitrale in Romania, modalitatile de executare silita a hotararilor arbitrale straine, precum si principalele dispozitii ale conventiilor internationale cu privire la recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine ratificate de Romania.

In continuare, Cornel Popa, Avocat asociat al Tuca Zbarcea & Asociatii a adus in discutie arbitrabilitatea disputelor in care sunt implicate autoritatile publice, in calitate de autoritati contractante, precum si societatile comerciale cu capital de stat. Potrivit avocatului Cornel Popa, legislatia in materie a evoluat de la permiterea pe scara larga in anii ’90 a utilizarii clauzelor arbitrale de catre entitatile statale, catre o viziune mult mai restrictiva, care, in privinta entitatilor care au calitate de autoritate contractanta conform legislatiei achizitiilor publice si in privinta altor contracte administrative, favorizeaza competenta instantelor judecatoresti si care priveste cu multa rezerva incidenta arbitrajului comercial in raporturile juridice interne. Pe planul raporturilor juridice internationale insa, Romania trebuie sa asigure respectarea conventiilor internationale la care este parte, care permit utilizarea arbitrajului. De asemenea, contracte precum cele de concesiune si de cele de achizitie publica incheiate de autoritatile romane cu investitori straini pot intra sub incidenta dispozitiilor diverselor tratate bilaterale privind investitiile (BIT) la care Romania este parte, care, intre altele, garanteaza investitorilor dreptul de a recurge la arbitraj. Potrivit lui Cornel Popa, Noul Cod de Procedura Civila (inca neintrat in vigoare) aduce o serie de precizari in ceea ce priveste posibilitatea statului si a autoritatilor publice de a incheia conventii arbitrale, prin mentionarea cerintei ca acestea sa fi fost autorizate in acest sens prin lege sau prin conventii internationale la care Romania este parte. „De asemenea, pot incheia conventii arbitrale persoanele juridice de drept public care au in obiectul lor si activitati economice, in afara de cazul in care legea ori actul lor de infiintare sau de organizare prevede altfel”. In incheiere, Cornel Popa a aratat ca disputele izvorand din contracte de concesiune sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, in vreme ce sectiile comerciale ale tribunalelor retin spre solutionare disputele izvorand din contracte de achizitie publica.

Prima conferinta a Curtii Internationale de Arbitraj de la Paris a subliniat importanta arbitrajului in contextul climatului economic actual si necesitatea adoptarii de mecanisme eficiente de solutionare a disputelor tot mai complexe.

Emmanuel Jolivet, General Counsel al Curtii Internationale de Arbitraj de la Paris (ICC) a aratat ca numarul cererilor de arbitraj introduse la ICC de parti romane a crescut in ultimii ani, si indeosebi in ultimele luni de zile. Potrivit datelor statistice ale ICC, in ultimii 10 ani, 151 parti la procedurile de arbitraj ICC au provenit din Romania, dintre care 26 in 2009. De asemenea, in ultimii 5 ani, 25 de arbitri romani au fost desemnati in dosare ICC.

De asemenea, potrivit Alinei Leoveanu, Deputy Counsel, Curtea Internationala de Arbitraj, „caracteristicile distinctive ale arbitrajului ICC, cum ar fi numirea arbitrilor, confirmarea, dupa caz, a arbitrilor numiti de catre parti, recuzarea arbitrilor, examinarea si aprobarea tuturor hotararilor arbitrale si fixarea onorariilor arbitrale au sedus partile romane. Societatile romane recurg din ce in ce mai frecvent la arbitrajul ICC”.

La nivelul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, s-a observat o crestere a numarului de litigii interne de la 330 in 2008, la 443 in 2009. Majoritatea litigiilor au decurs din contracte de vanzare-cumparare, inchiriere, leasing, prestari servicii. Incepand cu anul 2010, s-a putut constata o amplificare a litigiilor arbitrale in materia contractelor de antrepriza.

La conferinta „Eficienta clauzelor complexe de rezolvare a disputelor in contextul climatului economic actual” au participat peste 100 de practicieni in drept, consilieri juridici ai societatilor comerciale, arbitri, mediatori si alti experti in proceduri alternative de solutionare a diferendelor si beneficiari ai acestei proceduri. De asemenea, in sala au fost prezenti si oameni de afaceri si teoreticieni precum si consilieri juridici ai societatilor si institutiilor de stat.

Alaturi de acest eveniment, Curtea Internationala de Arbitraj de la Paris (ICC) si Tuca Zbarcea & Asociatii au organizat, in data de 27 septembrie, primul eveniment al institutiei arbitrale dedicat tinerilor arbitri – Forumul Tinerilor Arbitri din cadrul ICC (ICC Young Arbitrators Forum). Intitulat „Principiul Competence – Competence – Probleme recurente”, astfel oferind tinerilor practicieni ocazia ideala de a face schimb de opinii privind arbitrajul international si de a-si consolida relatiile profesionale in regiune. Printre lectorii invitati s-au numarat: Alina Leoveanu, Deputy Counsel, Curtea Internationala de Arbitraj de la Paris; Radu-Bogdan Bobei, Redactor Sef, Revista Romana de Arbitraj; Matei Purice, Avocat colaborator, Tuca Zbarcea & Asociatii; Dan Cristea, Avocat colaborator, Tuca Zbarcea & Asociatii.