Totul despre oligoelemente. Cum ne influenteaza organismul?

Fierul

Fierul intra in compozitia multor proteine si enzime absolut necesare organismului tau. Doua treimi din cantitatea totala de fier se afla in structura hemoglobinei, contribuind la transportul de oxigen de la plaman la tesuturi. Cantitati mai mici de fier se regasesc in mioglobina, cu rol in transportul de oxigen spre muschi, si in numeroase enzime.

Excesul de fier

Se intalneste in cazul persoanelor care primesc terapie cu fier in cantitate prea mare sau prea mult timp, carora li se fac transfuzii de sange numeroase si, de asemenea, in cazul celor care prepara alimente in vase de fier. Se manifesta prin: varsaturi, diaree, leziuni ale peretilor intestinali. Exista si o boala ereditara, potential letala, numita hemocromatoza, in care este absorbita o cantitate prea mare de fier, care se depune la nivelul tesuturilor.

Deficitul de fier

Carenta de fier determina anemie feripriva si este cel mai frecvent deficit nutritional in toata lumea. Poate fi determinata de: aportul inadecvat de fier in general la sugari, femei insarcinate si gravide, sangerari menstruale foarte abundente, sangerari cronice in afectiuni ca ulcerul sau hemoroizii. Tabloul clinic al anemiei feriprive cuprinde oboseala permanenta, letargie, cefalee, scaderea puterii de concentrare, sufocare, ameteli, paloarea pielii, frecventa cardiaca crescuta, unghii fragile, limba fara papile si dureroasa etc.

Iodul

Furnizeaza substratul pentru sinteza hormonilor tiroidieni (tiroxina si triiodotironina), aproximativ 80% din intreaga cantitate de iod din organism fiind localizata la nivelul glandei tiroide. Cantitatea zilnica de iod necesara este de 150 μg.

Excesul de iod

Toxicitatea iodului se constata la un aport de 20 de ori mai mare decat necesarul zilnic, care determina blocarea sintezei de hormoni tiroidieni. Se manifesta, uneori, prin gusa sau, dimpotriva, prin hipertiroidie. La doze foarte mari de iod, pot aparea senzatia de gust metalic, hipersalivatie, iritatie gastrica, leziuni cutanate.

Deficitul de iod

In deficitul moderat de iod, glanda tiroida creste in volum pentru a putea concentra iodul in interiorul ei, aparand gusa. Gusa endemica are o prevalenta de 10-20% din populatia dintr-un teritoriu in care exista un deficit geoclimateric de iod. Deficitele materne severe de iod intarzie cresterea si dezvoltarea creierului fetal, determinand aparitia cretinismului la sugar.

Cuprul

Cele mai mari cantitati de cupru din organism se gasesc in ficat, rinichi, inima si creier. Aportul zilnic de cupru recomandat este de 1,3-3 mg, deficitul fiind rar la persoanele normale.

Excesul de cupru

Aportul oral excesiv de cupru si efectuarea hemodializei cu apa contaminata cu acest element sunt toxice. Simptomatologia acuta, la un aport de ordinul miligramelor consta in anemie hemolitica, greata, varsaturi, diaree. La un aport de ordinul gramelor, ingerat in general in scop suicidar, anemia hemolitica indusa de cupru este de obicei fatala. Toxicitatea cuprului se manifesta tipic in boala Wilson, boala ereditara, progresiva si de cele mai multe ori fatala, in care se absoarbe o cantitate mare de cupru ce se depune in tesuturi, concentratia de cupru la nivelul ficatului ajungand de aproximativ 20 de ori mai mare decat la persoanele sanatoase.

Deficitul de cupru

Se intalneste in cazul copiilor cu diaree persistenta, asociata, de obicei, cu o dieta saraca in lapte, malabsorbtie severa, nutritie totala parenterala fara cupru si exces de saruri de zinc in dieta.

Deficitul ereditar de cupru apare la sugarii de sex masculin care au mostenit o gena mutanta de la mama. Copiii prezinta retard mintal sever, par friabil si scaderea cantitatii de colagen si elastina din piele si din peretii vaselor de sange, ce determina numeroase complicatii. De obicei, acesti copii mor in primii cinci ani de viata.

Seleniul

Are un rol critic in controlul metabolismului oxigenului, este necesar pentru cresterea anumitor tesuturi, are rol protector impotriva agentilor carcinogeni si a virusurilor. Functioneaza ca un antioxidant care lucreaza impreuna cu vitamina E, administrarea de seleniu reducand mortalitatea prin orice forma de cancer si incidenta cancerului pulmonar, colorectal si de prostata. Se leaga de Cd (Cadmiu), Hg (Mercur) si alte metale, scazand efectul lor toxic, chiar daca nivelul tisular al acestora ramane crescut

Aportul zilnic necesar de seleniu este de 55-70 mg. Deficitul de seleniu este rar la om. In China apare in asociere cu boala Keshan, o boala endemica virala ce afecteaza copiii si femeile tinere din provincia Keshan, in care solul se pare ca este deficitar in seleniu. Severitatea bolii variaza de la tulburari grave ale ritmului cardiac, ce pot produce decesul, la forme asimptomatice. Intoxicatia cu seleniu este cauzata de ingestia apei contaminate si determina un sindrom clinic, ce consta in dermatita, caderea unghiilor si neuropatie periferica.

Manganul

Ajuta la actiunea a numeroase enzime, in fiecare zi fiind necesar un aport de 2-5 mg de mangan. Deficitul de Mn la animale produce afectarea scheletului, a sistemului nervos central si a glandelor sexuale. La om, o dieta normala furnizeaza suficient mangan, astfel incat sindromul de deficienta este exceptional. Intoxicatia cu mangan apare numai la persoanele care lucreaza in mine sau la prelucrarea minereului si care dezvolta astenie, anorexie, apatie, cefalee, impotenta, crampe la nivelul membrelor, tulburari de vorbire, uneori simptome neurologice similare Parkinsonului sau bolii Wilson.

Cobaltul

Intra in componenta vitaminei B12, cu rol in producerea de celule sangvine, troficitatea nervoasa, cresterea si regenerarea tisulara. Necesarul zilnic de cobalt este de 5-8 μg. Deficitul sau genereaza simptome care sunt asociate cu deficitul vitaminei B12. Dimpotriva, administrarea cronica de cobalt inhiba captarea iodului de glanda tiroida, ducand la aparitia gusei. De asemenea, s-au raportat cardiomiopatii, insuficienta cardiaca congestiva cu lichid pericardic, policitemie, cresterea volumului tiroidei si anomalii neurologice la pacientii intoxicati prin consum de bere la care s-a adaugat cobalt pentru stabilizarea spumei.

Zincul

Zincul ajuta activitatea a numeroase enzime, intervenind in functionarea aparatului reproducator, a sistemului nervos, imunitar, dermatologic si gastrointestinal. Zincul este indispensabil pentru spermatogeneza normala, pentru viabilitatea spermatozoizilor si pentru dezvoltarea embrionului. Deficientele au ca rezultat malformatii cerebrale, oculare, osoase, cardiace ale fatului. Actiunea hormonilor steroidieni este dependenta de zinc si acest element este, de asemenea, esential pentru formarea si functia sistemului imunitar. In plus, zincul joaca un rol important in perceperea senzatiilor gustative si in vindecarea plagilor.

Excesul de zinc

Toxicitatea apare la inhalarea vaporilor de zinc (sudura), prin ingestia sau prin administrarea intravenoasa a acestui mineral. Inhalarea vaporilor cu un continut mare de oxid de zinc produce o intoxicatie acuta, cunoscuta sub denumirea de “febra de fum”, care se manifesta prin: febra, guturai, salivatie excesiva, cefalee, tuse. Daca faci dializa, solutiile folosite se pot contamina cu zinc, determinand un sindrom toxic ce se caracterizeaza prin anemie, febra si afectarea sistemului nervos central.

Deficitul de zinc

Semnele si simptomele deficitului de zinc includ: anorexia, intarzierea in crestere, maturizarea sexuala intarziata, hipogonadismul (hormoni sexuali insuficienti), hipospermia (numar mic de spermatozoizi), alopecia (pierderea parului), bolile cu caracter imun, dermatitele, hipogeuzia (alterarea gustului), intarzierea vindecarii plagilor. Deficitul matern de zinc poate determina anencefalia fetala (absenta dezvoltarii creierului fetal). Cecitatea (orbirea) nocturna si letargia mintala pot fi, de asemenea, intalnite.

Fluorul

Intra in compozitia dintilor si oaselor si, atunci cand se gaseste in cantitati adecvate, previne aparitia cariilor. In plus, folosirea lui la pacientii cu osteoporoza duce la cresterea mineralizarii osoase. Necesarul zilnic de fluor este de 1,5-4 mg.

Complicatiile administrarii de fluor timp indelungat constau in calcificarea ligamentelor si a tendoanelor. Consumul cronic de fluor produce, de asemenea, fluoroza, caracterizata prin slabiciune, pierdere in greutate, anemie, friabilitate osoasa si ingalbenirea dintilor (daca se administreaza in perioada de formare a smaltului). Ingestia acuta de cantitati toxice (de exemplu, veninul unor insecte) produce durere abdominala severa, greata, varsaturi, diaree si hipocalcemie. Se pot produce tetanie si stop cardiorespirator.

Cromul

Este un constituent al factorului de toleranta al glucozei, deficitul sau determinand intoleranta la glucoza si neuropatie periferica. Necesarul zilnic de crom este de 0,05-0,2 mg. Cromul trivalent poate determina iritatia tegumentelor la doze mari administrate injectabil. Expunerea profesionala la crom hexavalent are un efect iritant asupra tegumentelor, plamanilor, tractului gastrointestinal si poate determina perforatie de sept nazal si carcinom pulmonar.

Alte microelemente

Molibdenul este un metal de tranzitie care intra in compozitia unei enzime esentiale. Aportul adecvat de molibden pentru adulti este de 75-250 μg si de 25-75 μg pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 1 si 6 ani. Siliciul se gaseste in oase si piele si se pare ca are un rol in legarea colagenului. Deficitul la animale duce la afectarea cresterii si dezvoltarii osoase.

Nu a fost descrisa deficienta de siliciu la om. Inhalarea particulelor fine de bioxid de siliciu (SiO2) produce granuloame si fibroza (silicoza) pulmonara. Deficitul de arsen, nichel, staniu sau vanadiu determina manifestari patologice la plante si la unele vertebrate. Rolul lor in sanatatea omului este inca nedefinit.