Definita ca fiind pierderea involuntara a unei cantitati variabile de urina, incontinenta constituie o boala de mare impact social. Nu numai ca survine in cele mai neplacute momente, dar poti ajunge sa nu mai vrei sa iesi din casa. Vestea buna este ca se poate
vindeca in totalitate.
Sfaturi utile
- Cel mai bine este sa previi aparitia incontinentei.
- Practica constant reeducarea sfincteriana dupa nasterea normala.
- Fa tratament hormonal de substitutie la menopauza.
- Goleste-ti vezica mult mai des.
- Redu consumul exagerat de apa, dar, mai ales, limiteaza consumul bauturilor care afecteaza direct contractilitatea vezicii: cafea, bere, bauturi carbogazoase, alcool.
- Nu te jena sa porti absorbante; confortul tau e cel mai important.
Tipuri de incontinenta
In abordarea terapeutica a bolii, trebuie mai intai sa eliminam incontinenta produsa de comunicarea anormala intre caile urinare si cavitatile naturale, ca vaginul, de exemplu, sau incontinenta produsa din cauza intarzierii golirii regulate a vezicii urinare. Exista mai multe feluri de incontinenta:
1. Incontinenta la efort, cand pierderile apar din cauza cresterii presiunii abdominale (tuse, ras, mers, alergare);
2. Incontinenta imperioasa, cand pierderile survin chiar daca facem efortul de a retine urina;
3. Enurezisul, adica emisia involuntara de urina in timpul somnului, intalnit mai ales la copilul peste 5 ani.
Femeile, mai afectate decat barbatii
Statisticile arata ca intre 10 si 25% dintre femeile cu varsta cuprinsa intre 45 si 90 de ani sufera de incontinenta semnificativa. Este vorba, deci, despre o afectiune frecvent intalnita, a carei incidenta creste o data cu varsta.
Cauzele aparitiei sunt multifactoriale, dar, la femei, principalii factori de risc sunt:
- varsta, mai ales dupa menopauza;
- sarcina, graviditatea si nasterile joaca un rol important in aparitia bolii;
- constitutia: obezitatea sau, din contra, slabitul brutal, ca si tipul caucazian (spre deosebire de asiatice sau negrese) sunt factori predispozanti.
Nu ignora incontinenta urinara!
Nimanui nu-i este straina situatia in care, din cauza rasului copios, a unui stranutintempestiv sau a unei banale infectii urinare, i s-a intamplat sa piarda involuntar cateva picaturi de urina. Dar care este limita intre normal si boala?
Cum scapi de neplaceri
Tratamentul incontinentei urinare se desfasoara pe mai multe planuri: reeducare perineo-sfincteriana, tratament medical sau operatie chirurgicala. Alegerea metodei sau a metodelor eficiente la o pacienta se face in functie de situatia locala a muschilor
perineului, in functie de tonusul acestora, de controlul pe care il are pacienta asupra muschilor, cat si in functie de situatia organelor pelviene. Se poate alege intre metode ca: biofeedback (care invata pacienta cum sa isi contracte muschii perineului, ce au rolul de sfincter urinar), antrenament vezical, exercitii perineale tip Kegel, stimulare electrica, conuri vaginale, fiecare din ele putand fi insotite de un program de gimnastica medicala.
1. Intarirea musculaturii pelviene si abdominale se realizeaza in doua moduri care, combinate intre ele, garanteaza o eficacitate de 60%. In primul rand, se face stimularea electrica a musculaturii cu ajutorul unei sonde vaginale de stimulare, folosite mai ales in cazul in care comanda voluntara de retinere a urinii nu functioneaza corespunzator. Aceasta tehnica are dezavantajul de a
fi un act pur pasiv, dar da rezultate mult mai bune daca se practica in paralel kinetoterapia pentru musculatura pelviana. Pentru a avea rezultate durabile, exercitiile prin care se obtine controlul musculaturii pelviene trebuie continuate si acasa o perioada de 6 luni, cel putin.
2. Tratamentul medical consta in administrarea unor medicamente care fie intaresc tonusul uretral, fie diminueaza contractilitatea vezicala. Parasimpatoliticele maresc tonusul uretral cu 30%, dar sunt contraindicate hipertensivilor si persoanelor varstnice. Sau se folosesc alfa-blocantele de relaxare a colului vezical. Anticolinergicele de tipul atropinei reduc presiunea
vezicala, dar au efecte secundare precum uscaciunea gurii, tulburari de acomodare sau constipatie. Anumite antidepresive triciclice au tripla actiune: anticolinergica centrala si periferica, alfa-stimulanta si antidiuretica centrala.
3. Tratamentul chirurgical se adreseaza persoanelor carora nu le-a reusit reeducarea perineala. Exista diverse metode prin care se comprima ureterul (canalul prin care urina iese din vezica), se alungeste sau se suspenda. Reusita este de 80-90%, dar depinde de experienta chirurgului. Metodele chirurgicale au evoluat in sensul aparitiei unor interventii cu spitalizare minima (sling, TVT) sau al efectuarii laparoscopice a unor interventii chirurgicale clasice (Burch), dar rezultatele se diminueaza pe masura trecerii timpului.
Menopauza influenteaza dorinta
Bufeuri, transpiratii nocturne, crestere in greutate, uscaciune vaginala. Menopauza si cortegiul ei de mici neplaceri sunt rareori asociate cu dorinta. Rezultat: deseori libidoul se diminueaza.
Cauze
Aceasta scadere a dorintei sexuale este si mai importanta la femeile care au intrat la menopauza fortat, ca urmare a unei operatii de indepartare a uterului si/sau a ovarelor.
Anumite boli, ca fibromul sau cancerul, implica de multe ori necesitatea scoaterii chirurgicale a uterului, operatie numita histerectomie.
Uneori, deoarece cancerul ovarian este foarte rar, dar agresiv in evolutie, trebuie inlaturate si ovarele. Care sunt urmarile? Disparitia ovarelor duce la oprirea ciclului menstrual si, astfel, apare menopauza. Cercetatorii australieni au studiat doua mii de
femei cu varsta cuprinsa intre 20 si 70 de ani, aflate la menopauza din cauze naturale sau chirurgicale si care traiau in cuplu.
Viata sexuala
Timp de doi ani ei au evaluat calitatea vietii lor sexuale: dorinta, libido, placere, orgasm, frecventa. Prima constatare fara surprize: menopauza afecteaza viata sexuala. Dorinta de satisfacere a instinctului sexual (libidoul) este mult diminuata, ceea ce afecteaza
relatiile intime cu partenerul.
Femeile care intra fortat la menopauza, ca urmare a unei operatii, sunt mult mai afectate decat celelalte. Asta si din cauza varstei lor mult mai tinere sau a tratamentelor cu citostatice consecutive. De aceea, ele sunt mult mai stresate, stres care se repercuteaza asupra vietii de cuplu: mai putina dorinta, mai putina placere, orgasme mai rare.
Comentarii articol (8)