Raportul juridic dintre societatea comerciala si directorii acesteia

O problema interesanta credem ca priveste raportul juridic dintre aceasta categorie de societate comerciala si directorii ei. Se arata¹, in acest sens, ca datorita modului in care ia nastere, raportul juridic mentionat prezinta aspecte controversate, mai ales cu privire la natura sa.

Potrivit unei opinii², acest raport este unul de submandat comercial, deoarece consiliul de administratie, mandatar al societatii, deleaga directorilor atributii de conducere primite de la aceasta societate. Avand in vedere ca obiectul delegarii il constituie mandatul comercial al administratorilor, operatiunea juridica a delegarii se incadreaza in categoria substituirii unei terte persoane.

Potrivit unei alte opinii³, „transmisiunea prerogativelor de conducere de la adunarea generala a actionarilor catre consiliul de administratie si de la consiliul de, administratie catre directori (...) nu poate fi insa calificata ca mandatare si submandatare, deoarece consiliul de administratie nu poate transmite catre directori decat parte din propriile atributii, nicidecum pe cele transmise de catre adunarea generala a actionarilor”.

Se mai considera⁴ si ca, „pe langa actul delegarii, directorii incheie cu societatea, prin consiliul de administratie, un contract de mandat (...)”, de unde ar rezulta ca directorii sunt mandatarii societatii, iar consiliul de administratie actioneaza in numele si pe seama acesteia din urma.

Ne raliem primei opinii, cu mentiunea⁵ „naturii «sociale» a submandatului, deoarece raportul juridic dintre directori si societate prezinta majoritatea trasaturilor unui submandat, in timp ce importante trasaturi ale unui veritabil mandat nu se regasesc. Astfel:
a) Este de esenta sistemului unitar ca societatea pe actiuni sa fie administrata de un administrator unic sau de un consiliu de administratie, insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii. In acest sens, administratorii, desemnati fie la constituirea societatii, prin actul constitutiv (dupa caz, de catre adunarea constitutiva), fie ulterior, de catre adunarea generala, incheie cu societatea un contract de mandat social, prin care primesc aceste atributii, concretizate intr-o serie de drepturi si obligatii.

Potrivit dreptului comun, in contractul de mandat poate fi prevazut dreptul mandatarului de a-si substitui o terta persoana, trecandu-i o parte sau toate drepturile ce-i sunt conferite de mandant⁶. La fel, delegarea de atributii constituie tocmai operatiunea prin care administratorii trec directorilor o parte din drepturile conferite de catre societate.

Dar dreptul de substituire al administratorilor isi gaseste izvorul in lege, nefiind necesara prevederea lui in actul constitutiv. Exercitarea acestuia se realizeaza printr-o decizie adoptata de catre consiliul de administratie si care constituie atat actul de numire al directorului, cat si actul de delegare. O asemenea decizie reprezinta o oferta de a contracta, care, reunita cu acceptul expres sau tacit⁷ al persoanei desemnate, da nastere contractului de mandat social.

b) Competenta de revocare a directorilor societatii comerciale apartine exclusiv consiliului de administratie. Adunarea generala a actionarilor, organul suprem al societatii, nu ii poate revoca pe acestia in mod direct, ci doar eventual prin constrangerea administratorilor sa actioneze in acest sens.

Constatarea de fata contureaza aceasta latura criticabila a legii mai ales in ipoteza administratorului care este in acelasi timp si director, pe care adunarea generala a decis sa il revoce. Desi pierderea increderii in respectiva persoana in calitatea sa de administrator ar duce la concluzia ca a fortiori societatea si-a pierdut increderea si in calitatea sa de director, paradoxal, legea nu permite revocarea directa a acestei persoane din functia de director⁸.

Concluzia ca adunarea generala prezinta o relativa neputinta sub acest aspect se justifica insa prin faptul ca se urmareste logica operatiunii de mandatare-submandatare, potrivit careia mandantul din primul contract nu il poate revoca direct pe substituit. Totusi, exista o alta cale de actiune aflata la dispozitia adunarii generale, iar alta actionarilor, pe care le vom analiza in continuare.

c) Inspirata din actiunea directa pe care o are mandantul contra substituitului potrivit dreptului comun, legea ofera societatii o actiune directa in raspundere contra directorilor (art. 155), care prezinta anumite particularitati si care tempereaza lipsa de putere a adunarii generale a actionarilor. Daca aceasta din urma decide, cu majoritatea necesara pentru adoptarea hotararilor adunarii generale ordinare, sa porneasca actiune in raspundere contra directorilor, acestia sunt suspendati de drept din functie pana la ramanerea irevocabila a hotararii.

In lipsa introducerii acestei actiuni, precum si atunci cand adunarea generala nu da curs propunerii unuia sau mai multor actionari de a o initia, actionarii reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social, au dreptul de a introduce o actiune in despagubiri contra directorilor, in nume propriu, dar in contul societatii (art. 155¹ alin. 1).

Pentru identitate de ratiune, dar si folosind argumentul de interpretare a fortiori, prevederile art. 155¹ alin. 4 se aplica in ambele cazuri, dand nastere unei ipoteze in care adunarii generale i se recunoaste dreptul de a revoca un anumit director. Astfel, dupa ramanerea definitiva a hotararii instantei de admitere a oricaror din cele doua actiuni, adunarea generala a actionarilor va putea decide atat incetarea mandatului directorului, dar si inlocuirea acestuia.

In doctrina⁹ se afirma ca actiunea in raspundere a directorilor s-ar referi doar la directorii straini de consiliul de administratie carora, in sistemul unitar, li se deleaga atributii potrivit art. 143. De aceea, directorii - administratori executivi ar avea acelasi regim juridic aplicabil actiunii in raspundere ca si ceilalti administratori. Insa afirmatia nu este riguros corecta, intrucat, daca adunarea generala decide sa-i actioneze in raspundere, va inceta de drept doar mandatul lor de administrator, nu si cel de director, care insa va fi suspendat de drept. In plus, nici la o eventuala ramanere irevocabila a hotararii instantei de admitere a actiunii mandatul directorilor nu va inceta de drept, adunarea generala avand doar facultatea de a decide in acest sens.

Desigur, in conditiile art. 73¹, daca in cursul exercitiului mandatului de director, respectiva persoana fizica ajunge intr-o situatie de natura a-i interzice dreptul de a fi fondator de societate comerciala, consecinta fireasca este incetarea mandatului, avand in vedere ca ea a fost „decazuta din drepturi”.

d) Asemenea dreptului comun, administratorii (mandatari) raspund fata de societate (mandant) pentru prejudiciile cauzate prin actele indeplinite de directori (substituiti), cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor (art. 144² alin. 2).

In doctrina se considera ca aceasta este o raspundere in garantie a administratilor fata de societate, asemanatoare raspunderii generale pentru fapta altuia¹⁰.

e) Trebuie sa subliniem si distinctia ce opereaza cu privire la directorii a caror desemnare a fost stabilita, prin actul constitutiv, in sarcina adunarii generale a actionarilor si nu a consiliului de administratie. Acesti directori sunt mandatari ai societatii insesi, nemaifiind deci mandatari ai consiliului de administratie, fata de care se afla pe pozitie de egalitate si de independenta. Ca atare, facultatea de revocare unilaterala va apartine, in conditii similare, adunarii generale, si nu consiliului de administratie.

De asemenea, spre deosebire de situatia directorilor desemnati de consiliul de administratie, cu privire la care raspunderea fata de adunarea generala este una indirecta, directorii desemnati de adunarea generala sunt direct responsabili fata de aceasta din urma”.

NOTE:
_

¹ A se vedea Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, in „Dreptul”, nr. 8/2010, p. 144.
² In acest sens, a se vedea Gh. Piperea, Comentariu la art. 1371 - , in Legea societatilor comerciale - comentariu pe articole, Editia 4, de St. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Editura Beck, Bucuresti, 2009, p. 539.
³ Magda Volonciu, Functionarea societatilor comerciale, in „Drept comercial”, de S. Angheni, Magda Volonciu, C. Stoica, Editia 4, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 160.
⁴ A se vedea I. A. Stanca, Administrarea societatilor pe actiuni. Constituire, gestionare, dizolvare, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009, p. 189.
⁵ Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, cit. supra, p. 149 -151.
⁶ Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. II, Editia IV, actualizata de L. Mihai si R. Popescu, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 243-244.
⁷ Art. 15312 alin. 3 excepteaza directorii de la conditia acceptarii exprese si scrise a numirii, spre deosebire de cazul celorlalti mandatari sociali, intrucat acestia din urma (administratori, membri ai directoratului, membri ai consiliului de supraveghere) se afla intr-un raport direct cu societatea, o acceptare tacita neputand fi permisa din considerente ce tin protectia interesului social. O situatie aparte regasim atunci cand se urmareste acordarea atributiei de reprezentare legala unui director, fapt pentru care este necesara inscrierea la registrul comertului a specimenului de semnatura
⁸ A se vedea, in acest sens, P. Le Cannu, B. Dondero, Droit des societes, 31 eme Edition Montchrestien, Paris, 2009, p. 539.
⁹ A se vedea in acest sens Gh. Piperea, Comentariu la art. 155-155¹ - , in Legea societatilor comerciale - comentariu pe articole, cit. supra, p. 656.
¹⁰ A se vedea in acest sens Gh. Piperea, Comentariu la art. 144¹ – 144² -, in Legea societatilor comerciale - comentariu pe articole, cit. supra, p. 591.