Noul Cod al Muncii(IV) - Despre directorii societatilor comerciale

Dupa cum se stie, vointa sociala a oricarei societati comerciale este adusa la indeplinire prin actele de executare ale persoanelor investite cu realizarea administrarii acesteia¹.

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata (2) reglementeaza, in sens restrans, administrarea acestora de catre directori numai in cazul societatilor pe actiuni prin sistemul unitar².

Astfel, potrivit art. 137 alin. 1 din lege, odata ce asociatii au ales sistemul unitar, societatea este administrata de unul sau mai multi administratori, numarul lor fiind intotdeauna impar³. In primul caz, suntem in prezenta „administratorului unic”, iar in ultimul caz, pluralitatea constituita este organizata de lege sub forma unui organ colegial denumit „consiliu de administratie”⁴. Acesta poate delega conducerea societatii, in baza art. 143 alin. 1 din lege, unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general.

„Directorii pot fi numiti dintre administratorii societatii, caz in care ei sunt administratori executivi⁵, sau din afara consiliului de administratie, caz in care ei pot fi denumiti si administratori delegati⁶. Se subliniaza⁷ ca directorii societatilor comerciale, specifici sistemului unitar, nu se confunda cu directorii-salariati ai acestora, la care face referire art. 294 din Codul muncii8 in forma nemodificata: „In sensul prezentului cod, prin salariati cu functie de conducere se intelege administratorii-salariati, inclusiv presedintele consiliului de administratie daca este si salariat, directorii generali si directorii, directorii generali adjuncti si directorii adjuncti, sefii compartimentelor de munca - divizii, departamente, sectii, ateliere, servicii, birouri -, precum si asimilatii lor stabiliti potrivit legii sau prin contractele colective de munca ori, dupa caz, prin regulamentul intern.”

In acest se afirma in literatura juridica⁹ ca nimic nu impiedica faptul ca departamentele rezultante din organigrama societatii sa fie conduse de functionari de rang inalt ai societatii, carora consiliul de administratie sau directorii societatii le-au incredintat raspunderi in acest sens. Aceste persoane, practic sefi ai respectivelor departamente, sunt, de fapt, cele pe care le identificam drept „directori de specialitate”. De exemplu, intra in aceasta categorie: directorul juridic (head of legal), directorul financiar-contabil (chief financiar officer), directorul IT etc.

Distinctia¹⁰ sociali” si „directorii de specialitate” (salariati) trebuie sa plece de la dispozitiile art. 143 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, care prevede: „In intelesul prezentei legi, director al societatii pe actiuni este numai acea persoana careia i-au fost delegate atributii de conducere a societatii, in conformitate cu alin. 1. Orice alta persoana, indiferent de denumirea tehnica a postului ocupat in cadrul societatii, este exclusa de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire la directorii societatii pe actiuni.” ¹¹

Directorul fiind, in sens larg, un manager, i se incredinteaza fie conducerea intregii societati, fie a unei intreprinderi, fie a unui departament al acesteia. In acest sens, i se acorda libertate de initiativa, ceea ce atrage dupa sine si o anumita asociere la risc, astfel incat interesele societatii/actionarilor sa se identifice cu cele ale directorului¹².

In cazul directorilor de specialitate, deoarece nu exista atributii intre primii, de conducere, nu mai este necesara nici existenta unei libertati de initiativa. „De asemenea, nu exista nicio asociere la risc, asa cum apare in cazul directorilor-mandatari sociali”.¹³

In esenta, „criteriul esential, principal, fata de care trebuie sa se raporteze in mod necesar criteriile de mai sus, se identifica in primordialitatea vointei sociale. Cu alte cuvinte, pentru realizarea propriu-zisa a distinctiei intre directorii-mandatari sociali si directorii de specialitate in viata reala a unei societati, importanta decisiva o are vointa sociala, al carei continut va trebui cercetat, cu prioritate, pentru a verifica daca sunt cuprinse detalii referitoare la delegarea atributiilor de conducere a societatii de la consiliul de administratie la directori.

Ca atare, decizia consiliului de administratie care stabileste, spre exemplu, ca «atributiile de conducere ale societatii vor fi delegate urmatorilor directori: general, economic, comercial, resurse umane, tehnic» etc., va constitui pasul esential in a afirma ca acesti directori sunt mandatari sociali. Orice alta functie, a carei denumire contine termenul de «director», ar putea fi considerata in sensul art. 143 alin. 1 doar daca in atributiile postului ar fi incluse atributii de conducere a societatii, care ar implica neindoielnic mecanismul de delegare prevazut de acest text de lege. In caz contrar, suntem in prezenta unui director de specialitate.”¹⁴

Astfel ca, prin intrarea in vigoare a Legii nr. 441/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, si a Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata, regimul juridic al directorilor societatilor comerciale a suferit modificari esentiale, incat asa cum pe buna dreptate se afirma in literatura de specialitate, sfera de aplicare a art. 294 din Codul muncii a fost restransa15; prin expresia „directorii generali si directorii, directorii generali adjuncti si directorii adjuncti” (din cadrul societatilor comerciale), textul de lege nu se mai refera16, in principiu, la directorii societatilor comerciale pe actiuni carora consiliul de administratie le-a delegat atributii de conducere in conformitate cu art. 143 alin. 1, dispozitia putandu-si gasi aplicabilitatea, totusi, doar in cazurile exceptionale in care legea admite cumulul calitatii de director cu aceea de salariat.

Aceasta opinie este sustinuta, in prezent, de textul care modifica art. 294 din Codului muncii: „In sensul prezentului cod, functiile de conducere sunt cele definite prin lege sau prin reglementarile interne ale angajatorului”. Avand in vedere cele de mai sus, apreciem ca definitiile la care trimit prevederile de mai sus, vor trebui sa fie si in acord cu principiul unitatii terminologice enuntat de art. 37 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata (2):

„Art. 37. - (1) In limbajul normativ aceleasi notiuni se exprima numai prin aceeasi termeni.

(2) Daca o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea intelesuri diferite, semnificatia acestuia in context se stabileste prin actul normativ ce le instituie, in cadrul dispozitiilor generale sau intr-o anexa destinata lexicului respectiv, si devine obligatoriu pentru actele normative din aceeasi materie. (…)”.

Astfel ca, mergand mai departe, apreciem ca intelesul sintagmei de „directori de specialitate”, ar trebui sa fie exprimata in reglementarile interne ale angajatorului prin altele noi care sa nu mai contina termenul de „director”; de asemenea, legile speciale ar trebui sa se adapteze in acelasi sens, pentru a nu se mai face confuzii in doctrina si, mai ales, in practica.


____________
Note:

1. A se vedea St. D. Carpenaru, Comentariu - la art. 70. - , in „Legea societatilor comerciale -comentariu pe articole”, Editia 4, de St. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Editura
Beck, Bucuresti, 2009, p. 274.
2 Pentru detalii suplimentare cu privire la sistemul unitar, a se vedea dispozitiile art. 137 – 1521 din Legea nr. 31/1990.
3 Potrivit art. 137 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 “Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare sunt administrate de cel putin 3 administratori”.
4 A se vedea, in acest sens, St. D. Carpenaru, Tratat de drept comercial roman, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 253.
Potrivit art. 137 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 “Dispozitiile prezentei legi cu privire la consiliul de administratie si care nu privesc sau nu presupun pluralitatea administratorilor se aplica administratorului unic in mod corespunzator”.
5 Ideea se desprinde din interpretarea per a contrario a art. 1381 alin. 2: „in intelesul prezentei legi, membri neexecutivi ai consiliului de administratie sunt cei care nu au fost numiti directori...”.
6 Concluzia decurge din faptul ca atributiile lor de conducere au fost delegate de catre consiliul de administratie. A se vedea, in acest sens, si Gh. Piperea, Comentariu - la art.143 si art. 1431 - Legea societatilor comerciale - comentariu pe articole, cit. supra, p. 583.
7 Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Natura raportului juridic dintre societatile comerciale si administratorii sau directorii acestora, cit. supra, p. 52.
8 Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior, inclusiv prin Legea nr. 49/2010 privind unele masuri in domeniul muncii si asigurarilor sociale (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 29 martie 2010).
9 A se vedca Gh. Piperea, Comentariu la art. 143 -1431, in Legea societatilor comerciale - comentariu pe articole, in „Dreptul” nr. 8/2008, p. 583-584.
10 Pentru ample precizari legate de aceasta distinctie, a se vedea Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni in „Dreptul”, nr. 8/2010, p. 151-159.
11 Ibidem, p. 151.
12 A se vedea Gh. Brehoi, Contributii pentru conceptualizarea notiunii de manager si a contractului de management, in „Dreptul” nr. 5-6/1993, p. 8-9
13. Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, cit. supra, p. 159.
14 Ibidem, p. 156.
15 Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Natura raportului juridic dintre societatile comerciale si administratorii sau directorii acestora, cit. supra, p. 66.
16 Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, cit. supra, p. 161.