Noul Cod al Muncii si salarizarea(V) - efecte in practica

Foarte importante sunt modificarile art. 157: „Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile” (alin. 1); „Salariul individual se stabileste prin negocieri individuale intre angajator si salariat” (alin. 2). Textul astfel modificat (prin Legea nr. 40/2011) este mai clar, mai concret fata de forma veche („Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/si colective intre angajator si salariati sau reprezentantii acestora”).

Retinem ca de la intrarea in vigoare a legii de modificare, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective. Si pana acum salariile se negociau prin contractele colective, anexandu-se o grila de salarii in care erau prevazute nivelurile minime si maxime ale acestora pe posturi, profesii, functii, etc.

Trebuie sa observam ca actualul text se refera doar la nivelurile salariale minime (nu si maxime) care se negociaza, evident pe posturi, profesii, functii.

Consideram ca textul art. 157 reprezinta solutia cea mai buna, pentru ca negocierea clauzelor contractului individual de munca presupune si negocierea salariului, element esential al acestuia.

Negocierea directa trebuie sa plece de la nivelurile minime stabilite prin contractele colective sau de la nivelurile situate cel putin la nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata acolo unde nu se negociaza contracte colective de munca.

Cand vorbim de salariu avem in vedere definitia acestuia data la art. 155 din Codul muncii: „Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri”. In practica sunt foarte multi angajatori care ofera o suma bruta, care, in opinia lor, cuprinde si eventualele sporuri.

Nu exista in Codul muncii nici o reglementare care sa oblige angajatorii sa acorde sporul de vechime, in acceptiunea veche, pe transe de vechime. Acest spor, ca si altele pot fi negociate in contractele colective sau in contractele individuale. Stim cu totii ce inseamna negocierea salariului la majoritatea angajatorilor – o suma precizata si atat. Sunt si angajatori care acorda o atentie deosebita negocierii salariilor, punand in discutie cerintele postului, competenta salariatului, obiectivele urmarite, performanta.

Este cunoscut faptul ca in anul 2011 nu mai exista incheiat contract colectiv de munca unic la nivel national. Din anul 2007 si pana in acest an, abia s-a reusit ca marea majoritate a angajatorilor sa aplice coeficientii de ierarhizare a salariilor stabiliti de acest tip de contract.

Cand totul devenise o chestiune foarte clara in ceea ce priveste aplicarea acestor coeficienti, a expirat contractul la nivel national. In aceste conditii raman valabile prevederile contractelor colective de munca incheiate la nivel de ramura, la nivelul unitatii, care cuprind in mod sigur coeficientii de ierarhizare.

In unitatile unde nu se negociaza contract colectiv de munca, la stabilirea salariilor nu exista nicio prevedere care sa oblige la aplicarea coeficientilor mentionati, negocierea directa fiind singura modalitate de stabilire a salariilor individuale.

A doua modificare a reglementarilor privind salarizarea se refera la faptul ca „Plata salariului se poate efectua prin virament intr-un cont bancar” (in loc de „Plata salariului se poate efectua prin virament intr-un cont bancar, in cazul in care aceasta modalitate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil”.

Din alin. 2 al art. 162 s-a eliminat, deci, conditia ca aceasta modalitate de plata sa fie precizata in contractul colectiv de munca aplicabil. Este o prevedere avantajoasa, care lasa doar la latitudinea salariatului si angajatorului aceasta modalitate de plata, fiind, in fond, o decizie personala.