Muncisem tare mult in ultimile saptamani si ma batea gandul sa-mi iau catelul si purcelul, adica pe sotul meu si pe Razvan cel mititel (baietelul meu de doi ani ), si sa fugim de acasa intr-o mica vacanta. De cand mi-a incoltit ideea in minte, am inceput sa rasfoiesc pe internet site-urile de specialitate. Oferte... cu miile. Nu stiam la care sa ma hotarasc, asa ca am decis sa ma las in voia "destinului".
Ura !!!! Vacanta putea sa inceapa… bineinteles, dupa ce am incarcat masina cu atat de multe bagaje (hainele noastre, hainele lui bebe, patutul pliant, scaunelul lui), incat ne intrebam daca noi vom mai avea loc.
-In ce directie plecam, sefa ? m-a intreabat sotul meu.
-Spre Valea Prahovei, sofer ! i-am raspuns eu, plina de importanta.
Si am plecat… Ploiesti, Campina, Sinaia, Busteni, Azuga si, in sfarsit, am ajuns si la Predeal.
Ne-am uitat in stanga, ne-am uitat in dreapta, dar nu ne placea nimic. Hoteluri si pensiuni, o multime. Unele erau prea aproape de sosea. Altele, si mai rau, erau intre tren si sosea. Prea departe de centrul orasului, prea aproape… Mai-mai sa te apuci de construit, caci nimic nu ne convenea.
Tot uitandu-ne ba spre stanga, ba spre dreapta, am ajuns aproape de iesirea din oras. Cand sa ne intoarcem, am zarit o pensiune asa cum ne doream: destul de aproape de sosea si de oras, dar inconjurata de padure:
Pensiunea Toledo***.
Am urcat 20 de metri de la sosea, am parcat masina si gata: vacanta putea sa inceapa!
Cum am intrat in pensiune, ne-a intampinat o atmosfera de sarbatoare. Gazdele erau bucuroase de oaspeti si ne-au aratat toata casa: camere duble cu pat matrimonial, camere duble de lux care au pat matrimonial si o canapea extensibila, dar si multe apartamente. Toate aveau balcoane mari, aproape cat o terasa, iar eu ma si gandeam ca vom avea loc suficient sa bem o cafea si sa jucam sah, cat Razvanel o sa doarma.
In camere: televizor, minifrigider, telefon… tot ce ne doream.
Acum aveam o mare dilema: in ce camera sa ne cazam? Ne placeau toate, dar, pana la urma, am ales o camera de la etajul 1, dotata cu un pat matrimonial si inca o canapea. Camera era mare si aveam loc suficient si pentru patutul celui mic.
Mie, cel mai mult, mi-a placut privelistea de vis. Aveai impresia ca muntii iti intra in casa si ca nu trebuie decat sa intinzi mana ca sa-i cuprinzi in palme.
Eu eram foarte incantata, dar sotul meu, in loc sa savureze poezia si peisajul, deja se vaita cu gandul la cate bagaje are de carat. Of! Barbatii astia!
Cand se vaita mai tare, gazda ne-a si facut prima surpriza: ne-a spus ca aveau atat patut pentru copii micuti, cat si scaunel pentru masa. Asadar, daca veniti cu cei mici, nu mai carati nimic de acasa, gasiti la pensiune tot ce aveti nevoie si nici nu-i mai auziti pe parteneri plangandu-se de cat sunt ei de napastuiti cu bagajele….
Intre timp, dupa atata drum, ni se facuse o foame de zile mari, asa ca am coborat la parter, unde zarisem o sala de mese. Acolo, alta surpriza: am gasit un mic restaurant decorat foarte frumos, unde am putut sa admiram o adevarata colectie de sabii autentice de Toledo. Deh! Daca nu am avut timp sa vizitam Spania, a venit ea la noi….
Cel mai mult ne-a placut ca restaurantul era cu circuit inchis (doar cei cazati aveau acces) si fiecare avea masa lui. In plus, eram tratati de parca am fi fost niste prieteni vechi, sositi la masa intr-o duminica.
In sala de masa, separat de bucatarie, aveam un cuptor cu microunde pus la dispozitia turistilor, unde puteam sa incalzesc oricand lapticul pentru cel mic, fara a deranja pe nimeni.
Micul restaurant avea si un loc de relaxare: cu fotolii, canapea si, cel mai important, o plasma mare unde, cat serveai o cafeluta sau o bere, puteai urmari serialele preferate sau meciurile de fotbal.
In continuare, exista o terasa acoperita, unde trona o masa de ping-pong. M-am si gandit sa-l provoc pe sotul meu la o partida, desi nu suntem mari mesteri. Totusi, este un sport la indemana oricui, iar miscarea de orice fel este oricand benefica. (Va spun un secret : dupa nastere, am ramas cu putina burtica pe care nu prea reusesc sa o dau jos, in ciuda tuturor eforturilor mele, care nu au fost deloc putine, va rog sa ma credeti!)
Din aceasta terasa puteai iesi intr-o mica curte interioara, plina cu flori, unde am gasit tot ce ne doream: gratar in aer liber, o masa la care sa mancam in zilele insorite, umbrelute, leagane si o casuta minunata pentru copilasi.
Cu gandul la kilogramele mele in plus, nici nu stiam ce sa comand de mancare, cand gazda mi-a facut o ultima surpriza: in pensiune functiona un Centru SPA de relaxare, detoxifiere si recuperare fizica. Am luat imediat legatura cu terapeutul, foarte fericita, iar el mi-a garantat ca, in mica mea vacanta, pot face atat tratamente de relaxare, cat si de recuperare fizica, prin care sa dau jos burtica. Ura!!!! Am nimerit exact ce-mi doream: un loc in care sa-mi petrec vacanta alaturi de familie, dar unde sa am si posibilitatea sa fac diverse poceduri de relaxare si tonifiere la preturi cu mult mai mici decat in alte centre asemanatoare.
Abia acum imi dau seama ca mai am multe de povestit despre vacanta mea, asa ca am sa va scriu si saptamana viitoare. Pana atunci, am sa va divulg un mic secret: am dat jos 8 centimetri din talie… Va povestesc eu cum….
Vezi mai multe pe www.pensiuneatoledo.ro.
Comentarii articol (0)