In ce conditii bonurile fiscale sunt recunoscute ca fiind cheltuieli deductibile in contabilitate? Multi dintre noi si-au pus intrebarea aceasta, de aceea vom incerca sa aducem lamuriri asupra problemei.
Bonul fiscal emis de aparatul de marcat fiscal reprezinta documentul care atesta efectuarea unei plati, anexandu-se registrului de casa.
Pentru inregistrarea in contabilitate a cheltuielii efectuate cu bonul fiscal si pentru ca aceasta sa fie considerata deductibila la calculul impozitului pe profit, trebuie ca bonul fiscal sa indeplineasca rolul de document justificativ care sa cuprinda elementele principale descrise la pct. 2 din Anexa 1 la OMEF 3512/23.12.2008 ( documentele justificative sunt cele care stau la baza inregistrarilor in contabilitate, numai in conditiile in care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare).
Pentru bunurile achizitionate sau serviciile prestate pe baza de bon fiscal(achitate cu numerar sau card bancar),
documentul justificativ poate lua urmatoarele forme:
- factura solicitata furnizorului,
- nota de intrare receptie pentru bunurile intrate in gestiune,
- ordin de deplasare,decont de cheltuieli,referat de necesitate,in functie de fiecare situatie in parte.
Aceste documente trebuie sa aiba ca anexa bonul fiscal emis.
Cu exceptia facturii care este emisa de furnizor, celelalte forme de documente justificative trebuie sa fie semnate de persoana care aproba efectuarea acestor cheltuieli.
In cazul achizitionarii carburantilor auto pe baza de bon fiscal, bonurile sunt documente justificative care stau la baza inregistrarii cheltuielilor in contabilitate daca acestea sunt stampilate, au inscrise denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare a autovehiculului in conformitate cu Titlul VI art.146 pct.46 alin.2 din Codul fiscal. Deductibilitatea acestora este tratata prin prisma exceptiilor prevazute de OUG nr.34/11.04.2009.
Important de mentionat este faptul ca
nu mai exista limita valorica de 100 lei prin abrogarea OMFP nr.293/2006.
In ceea ce priveste deducerea taxei pe valoarea adaugata, aceasta se exercita
numai in baza facturii intocmita conform art. 155 din Codul fiscal.
De ce oare nu poate fi dedusa taxa pe valoarea adaugata de pe bonul fiscal, in conditiile in care emitentul bonului este obligat sa colecteze taxa si sa o plateasca? De ce peste tot in lume se poate numai la noi nu?Am fost surprinsa sa aflu ca americanii habar nu au ce este aceea o factura.
In strainatate casele de marcat sunt conectate la sistemul fiscal central, toti comerciantii marcheaza vanzarile pe casa de marcat si dau bonul fiscal clientului,fara sa aiba magazinul plin de afise care sa oblige clientul sa ceara bonul.
In aceste conditii ce valoare mai are un bon fiscal in Romania? Are doar valoarea de a colecta TVA si de a-l plati statului ?
De ce este bun bonul fiscal atunci cand se colecteaza TVA, dar pentru a deduce TVA nu este acceptat?
Le propun legiuitorilor urmatoarea modalitate de combatere a evaziunii fiscale:
acordarea importantei cuvenite bonului fiscal.
Si s-ar putea sa aiba mari surprize.
Articol scris de Ortansa Balaban, economist, membru al Asociatiei Profesionala a Economistilor si Contabililor din Romania