"Care" sau "pe care"? Un scurt ghid de folosire a acuzativului, util si pentru viitorul ministru al Culturii

Gigel Stirbu, propus de PNL pentru portofoliul Culturii, a fost solicitat, vineri, sa comenteze declaratia scriitorului Andrei Plesu la adresa sa care spusese ca “La noi e plin de Gigei in toate posturile si in toate institutiile. Un Gigel in plus nu mai conteaza”.

Deputatul, intrebat cum priveste declaratia lui Andrei Plesu, a raspuns: "Sunt extraordinar de mandru de numele meu si multumesc parintilor de numele care mi l-au dat".

Orice elev serios de clasa a cincea stie ca formularea corecta ar fi fost: “multumesc parintilor de numele pe care mi l-au dat”.

Desi unora le vine natural sa puna “pe”-ul la locul lui, atunci cand exprimarea o cere, altii, dupa cum se vede, intampina reale dificultati in a pune prepozitia acolo unde ar trebui sa stea.Pe acestia din urma nu cred ca ii ajuta sa le spunem ca in limba romana, pronumele relativ "care" cu functie sintactica de complement direct trebuie sa fie insotit de prepozitia "pe". De aceea, iata o regula mai simpla, care ar putea sa le fie mai de folos.

Pentru a afla daca substantivul are nevoie si de prepozitia “pe”, trebuie sa vedem la ce intrebare raspunde in fraza noastra.

Astfel, daca substantivul raspunde la intrebarea Cine?, Ce?, se foloseste care:

Deputatul care a fost numit ministru. (Cine a fost numit ministru? Deputatul.)

Daca substantivul raspunde la intrebarea Pe cine?, Ce?, se foloseste pe care:

Deputatul pe care l-a numit ministru. (Pe cine l-a numit ministru? Pe deputat.)

In exprimarea lui Gigel Stirbu, “multumesc parintilor de numele care mi l-au dat”, ca sa ne dam seama daca “numele” trebuie urmat de “care” sau “pe care”,  aplicam regula de mai sus si ar trebui sa ne punem intrebarea (care, e adevarat, suna putin fortat):

Pe “cine/ce” mi l-au dat parintii mei? Pe el, numele.

Deci, corect ar fi sa multumesc parintilor mei pentru numele pe care mi l-au dat.

Atentie! Corect ar fi fost sa folosim intrebarea “pe ce”, “numele” fiind un obiect, nu o fiinta, insa in acest fel intrebarea ar fi capatat un sens mai greu de explicat fara limbaj gramatical de specialitate  (pe ce mi l-au dat parintii mei? Pe nume). Utilizand numai intrebarea "pe ce", riscam ca unii cititori sa foloseasca intrebarea in sensul ei uzual, locativ (“pe ce?” = “unde?”). Multumim de intelegere!

Daca vi se parea ca regula intrebarii nu este suficienta, putem aplica rationamentul pe care ni-l explica George Pruteanu, cu ani in urma, in emisiunea sa, “Doar o vorba sa-ti mai spun”.

Lucrurile stau in felul urmator. Dv. spuneti un cuvant. Acel cuvant poate sa fie un substantiv. El poate sa mai apara o data in ceea ce aveti de zis sub forma de pronume. Ei, aici e aici. Daca mai apare o data sub forma de pronume, e musai sa puneti un "pe" inainte de "care". De pilda : omul care l-am intilnit. Hopa! ati vazut? substantivul se reia sub forma acelui pronume mititel, dar important: l-: care l-am... Asa ca e foarte probabil, e chiar sigur!, ca nu e bine cum am zis eu: omul care l-am intilnit. Nu e bine. Trebuia cu "pe". Sa vedeti ca daca zic cu "pe", masinaria aia nu mai tiuie: omul care l-am... omul pe care l-am... omul pe care l-am vazut! Omul pe care l-am intrebat. Dosarul c... dosarul pe care l-am rezolvat. Ministrul c... ministrul pe care l-am intrebat. Ziaristul pe care-l apreciez. Meciul pe care l-am transmis. Leptopul pe care-l folosesc. Buuuun. Aici s-a stabilizat. Ne-am lamurit.

Daca e un substantiv feminin, lucrurile stau absolut la fel. De pilda, va da prin cap sa vorbiti de sotia dvs. si ziceti: femeia care o iubesc este so... femeia care o iubesc este ... femeia pe care o iubesc este sotia mea. Vedeti? Substantivul femeia e reluat prin prenumele o: pe care o iubesc. Nu-l spuneti pe pe – tiuie nazbitia si va rade lumea. Spuneti cum e corect: cinste si onor. Poate sa fie si alt substantiv feminin, regula nu e numai pentru cei insurati: fata care o iubesc e pri... fata care o iubesc... Fata pe care o iubesc e prietena mea. Cartea care o ci... cartea pe care o citesc e foarte buna. Emisiunea pe care o urmariti e asa-si-asa. Seara pe care am petrecut-o impreuna a fost.... Adresa care mi-a... adresa pe care mi-a dat-o e gresita. Problema pe care v-o prezint nu e complicata. Chiar nu e complicata.

Daca aplicati aceeasi regula si la plural, sunteti cineva, nu mai semanati cu toti nepricopsitii care umplu de dimineata pana seara micile ecrane. La plural, asadar: acolo pronumele de reluare este ori -i (la masculin) , ori le (la feminin). Dar sa lasam filosofia, sa exersam! Baietii care i-am vazut... Baietii pe care i-am vazut... Ministrii c... pe care i-am criticat... Actorii c... pe care-i indragesc... Primarii c... pe care i-am votat... s.a.m.d. La feminin e floare la ureche, reusiti si cu ochii inchisi: Doamnele c... pe care le invitam... Cartile c... pe care le-am cumparat... Emisiunile c... pe care le-am difuzat.

Plecand de la explicatiile lingvistului, haideti sa intelegem de ce in exprimarea deputatului Gigel Stirbu particular “pe” ar fi fost indispensabila. Reluam, asadar, declaratia politicianului: "multumesc parintilor de numele care mi l-au dat". Analizand, “numele” este substantivul. El este reluat prin pronumele “l-“ (mi l-au dat, deci “l” este de fapt o forma scurta pentru “el”). Daca inversam, avem “pe el (numele) mi l-au dat parintii mei”, deci este evident ca in acest exemplu avem nevoie de particular “pe”.

Lipsa lui "pe" poate schimba sensul unei exprimari

"Astazi baietelul meu a venit acasa cu baiatul care il protejeaza mereu atunci cand este la ananghie".

"Astazi baietelul meu a venit acasa cu baiatul pe care il protejeaza mereu atunci cand este la ananghie".

Cine protejeaza pe cine? Includerea ori omiterea lui "pe" intr-o fraza de acest gen schimba complet sensul celor spuse ( sursa: www.scientia.ro)

Daca va aduceti aminte, in luna iulie, si ministrul Educatiei ne uimea cu o declaratie naucitoare, in care “decat” era folosit incorect in locul lui “doar”. 

Gandindu-ma la aceste exemple, mi-as dori parca, daca tot facem greseli de gramatica, macar sa facem unele noi,  nu sa le repetam, la infinit, pe aceleasi. Macar asa am mai aprofunda si alte subiecte si nu am mai fi nevoiti sa reluam la nesfarsit aceleasi si aceleasi explicatii.

Cititi aici toate articolele publicate in Ghidul de supravieturii a limbii romane.