avocatnet.ro 
S-a nascut pe mosia tatalui sau Gavril, care era posibil de origine greaca, langa Vaslui. A studiat la Colegiul Patriarhal din Constantinopol si, dupa ce se intoarce la Iasi, este numit Cancelarul Printului Gheorghe Stefan. intre anii 1660 si 1664 a fost reprezentantul tarii in Imperiul Otoman si apoi trimis ca sol la Berlin si Stockholm. Milescu vorbea limba romana, limba latina, limba greaca si limba rusa.
La recomandarea patriarhului Dosithei, fostul sau coleg, in 1671 pleaca prin Ungaria si Polonia la Moscova, la Curtea tarului Alexei Mihailovici, unde este angajat la "Departamentul solilor", ca interpret pentru limbile latina, greaca si romana. Intre 1675 si 1677 indeplineste o misiune diplomatica in China, in urma careia scrie lucrarile "Jurnal de calatorie de la Tobolsk pana la granita Chinei", "Raportul de stat al soliei lui Nicolae Spataru in China" si "Descrierea Chinei".
Iata mai jos cateva citate din lucrarea "Descrierea Chinei":
„ ... Cetatea cea rosie, imparateasca, cladita ...prin maretie si prin frumusete, ea intrece toate cetatile imparatesti europene. si aici se afla palate minunate, gradini mari, paduri, paraie si dealuri facute de mana omului...Zidurile sunt din caramida dar tavanul de lemn este sprijinit pe coloane inalte, rotunde, sculptate si aurite, iar grinzile sunt vopsite in felurite culori...”Nicolae Milescu isi incheie tarziu cariera diplomatica. Stabilit definitiv la Moscova, va mentine relatiile politice intre Rusia si Principatele Romane, ori cele cu Patriarhia Ecumenicã Ortodoxa, pana in 1708, an care marcheazã sfarsitul vietii sale.
„ ... Zidul incepe la Marea de rasarit si inconjoara toate ulusurile ( satele ) imperiului chinez pe o lugime de 1500 de verste ( 1000 de mile ). El urca peste stanci si munti inalti si coboara prin vai adanci si inguste. Zidul este cladit la temelie din bolovani mari de granit necioplit, deasupra caruia s-a zidit caramida. Cand chinezii vorbesc despre el, spun ca atunci cand a fost cladit, in munti n-a mai ramas piatra, in pustiuri n-a mai ramas nisip, in mari apa, iar in paduri copaci...”
POPA GHEORGHE 
ContSters297103
Comentarii articol (1)