Taxa pe valoarea adaugata - de la frumusetea unui principiu la problematica aplicarii lui

Cel care a introdus efectiv taxa pe valoarea adaugata a fost insa Maurice Lauré, Director al Autoritatii Fiscale Centrale Franceze. Initial adresat marilor intreprinderi (in ianuarie 1968), TVA a fost ulterior extins in toate sectoarele economice.

Alan Tait, fost director in cadrul Fondului Monetar International, si unul dintre cei mai recunoscuti teoreticieni ai TVA, afirma ca taxa pe valoarea adaugata poate fi vazuta ca o Mata Hari a sistemului fiscal mondial: “multi sunt fascinati, multi sunt descurajati, cativa freamata pe la margine, in timp ce unii ii intorc spatele numai pentru a o reconsidera; in cele de urma, atractia este irezistibila”.
Intr-adevar, desi initial criticat si indelung comentat, TVA a fost ulterior adoptat de majoritatea statelor lumii - aproximativ 140 state si teritorii independente la ora actuala.

In Romania de dinainte de 1989 a existat o taxa unica, urmata de impozitul pe circulatia marfurilor in perioada 1989-1993 (care nu se aplica si comertului cu amanuntul). In 1993, in vederea alinierii fiscalitatii romanesti la practica tarilor europene, impozitul pe circulatia marfurilor a trebuit sa fie inlocuit cu taxa pe valoarea adaugata.

Ca sa pastram un ton optimist, putem spune ca fiecare rau vine cu binele lui...

Astfel, aderarea la Uniunea Europeana a reprezentat nu numai cauza introducerii TVA in forma sa complexa si omniprezenta de astazi, dar si aparitia unui ghid de supravietuire, pe numele sau Acquis-ul comunitar. Practic, acesta reuneste intreaga experienta a statelor membre in aplicarea acestui impozit, grupata intr-o colectie de linii directoare, legislatie si jurisprudenta comunitara.

Acquis-ul comunitar impune ca dincolo de politicile bugetare si fiscale ale fiecarui stat membru sa fie respectate cateva principii comune. In materie de TVA, cele mai importante sunt: neutralitatea, certitudinea impunerii, autonomiei procedurale a statelor membre, aplicarea efectiva, nediscriminarea si echitatea.

Sa luam ca exemplu doua dintre aceste principii, analizand efectul lor specific in Romania.

Conform principiului neutralitatii TVA, acesta nu trebuie sa reprezinte un cost pentru afacere. n acest context, legislatia fiecarui stat membru trebuie sa asigure exercitarea imediata de catre persoana impozabila a dreptului de deducere a TVA si sa evite introducerea oricarei dispozitii care sa limiteze sau sa ingreuneze exercitarea acestui drept.

In Romania, rambursarile de TVA reprezinta inca un proces anevoios. Din cauza personalului insuficient la nivelul administratiilor financiare, inspectia fiscala in vederea rambursarii de TVA incepe cel devreme la doua luni dupa data depunerii decontului (deci cu mult dupa expirarea termenului de 45 zile prevazut de lege pentru solutionarea acestuia).

De asemenea, procedurile de inspectie fiscala presupun de cele mai multe ori efectuarea de controale incrucisate, care atrag dupa sine suspendarea inspectiei fiscale si, implicit, a solutionarii decontului. Daca este nevoie de control incrucisat in afara Bucurestiului si a judetului Ilfov, ne putem astepta la suspendari de minimum 6 luni. Drumul unei simple adrese intre doua autoritati fiscale locale poate atinge si el recorduri interesante, care evident impacteaza negativ durata procesului de recuperare in sine.

In ceea ce priveste acordarea dreptului de deducere, surprizele in cadrul inspectiei fiscale pot fi multiple. Spre exemplu, am intalnit situatii in care nu s-a acordat drept de deducere a TVA aferent unui teren achizitionat in vederea construirii, intrucat terenul se afla in litigiu sau intrucat nu au inceput lucrarile care sa dovedeasca intentia de a construi in interesul afacerilor.

Toate aceste abordari sunt excesive, intrucat legislatia in vigoare oricum prevede obligatia contribuabilului de a ajusta TVA dedus, in conditiile in care se schimba imprejurarile in care a obtinut rambursarea (spre exemplu, daca terenul este pierdut in litigiu sau daca pe teren nu se construieste un imobil folosit in scopul afacerilor, ci personal).

Ca sa nu mai vorbim despre deficientele de forma: cele legate de intocmirea facturii sau a contractului. Din experienta mea in calitate de avocat stiu ca inspectiile fiscale refuza foarte des acordarea dreptului de deducere pe considerentul ca factura nu este corect intocmita, fara a comunica contribuabilului ca o corectare a facturii ar fi posibila doar in timpul inspectiei. Un fel de joc la off-side, as spune...

In ceea ce priveste deficientele de forma ale contractului, am intalnit situatii in care dreptul de deducere nu a fost acordat cu toate ca factura era corect intocmita si exista dovada prestarii efective a serviciului, doar pentru ca in contractul cadru incheiat intre beneficiar si prestator nu era detaliat tipul serviciului (sau acesta era prestat in plus fata de serviciile stipulate in clar in contract).

Principiului certitudinii impunerii e un si mai mare semn de intrebare in Romania zilei de azi. Acest principiu de drept fiscal european presupune ca o modificare legislativa nu poate priva retroactiv o persoana impozabila de un drept dobandit conform prevederilor legislative anterioare.

In plus, articolul 3 din Codul Fiscal spune fara echivoc ca e necesara “elaborarea unor norme juridice clare, care sa nu duca la interpretari arbitrale, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite de fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale”.

Cu toti ne intrebam unde a fost certitudinea impunerii in cazul tranzactiilor imobiliare si a drepturilor de autor, in conditiile in care nu exista niciun act al administratiei fiscale in perioada 2003-2007 care sa atentioneze asupra obligatiei de calcul a TVA pentru aceste operatiuni efectuate de persoanele fizice. Cat de clare au fost actele normative, avand in vedere ca nicio persoana fizica din Romania nu s-a inregistrat in scopuri de TVA in acest rastimp?

________________________________


Luisiana DOBRINESCU, Senior Associate Biris Goran, este unul dintre cei mai bine cotati experti romani in TVA. Cu o dubla specializare academica - in drept si in finante – Luisiana iti imparte timpul intre consilierea clientilor si contributia la partea teoretica a domeniului fiscalitatii, scriind articole in reviste de specialitate, participand in calitate de invitat la conferinte, seminarii, simpozioane.