Comerþul electronic

Acesta susþine cã CD-ul a fost cumpãrat de un coleg printr-o carte de credit, la preþul de 12,48$ plus taxele de expediere.
Kohn este contrazis însã de Randy Adams, care în 1994 deþinea Internet Shopping Network ºi care susþine cã firma sa a efectuat prima tranzacþie securizatã.

Amîndoi sunt totusi de acord cã comerþul electronic îºi are rãdãcinile în luna august a anului 1994.
Astãzi, cumpãrãturile efectuate pe internet în Statele Unite ale Americi reprezintã 6,6 % din totalul vînzãrilor cu amãnuntul, conform Forrester Research ºi Shop.org.

În 1995, www.amazon.com a început sã vîndã pe internet cãrþi, iar pe www.eBay.com s-a efectuat prima licitaþie online.
În 1998, de Crãciun, AOL înregistreazã vînzãri de 1,2 miliarde $, iar pe 21 iunie 2003, www.amazon.com distribuie peste un milion de comenzi pentru Harry Potter.

În Romania, Internetul ºi industria de IT a evoluat în ultimi ani impresionant.
Acum dacã stai acasã ºi vrei ceva de mîncare foarte usor te conectezi la internet ºi ai de ales dintr-o ofertã foarte variatã, de la mîncare chinezeascã sau italianã pînã la mîncare libanezã.

Pe Internet poþi cumpãra de asemenea cãrþi, filme, cosmetice, produse pentru casã, etc.
Comerþul electronic este vãzut de majoritatea oamenilor ca posibilitatea de a se efectua cumpãrãturi pe Internet, consultând ofertele electronice de pe net sau sau cataloage de pe CD-ROM ºi plãtind produsele achiziþionate prin intermediul cãrþilor de credit sau a altor produse bancare electronice.

Însã, comerþul electronic nu se limiteazã doar la a cumpãra diferite produse de pe Internet, el poate cuprinde ºi relaþiile de afaceri care se deruleazã prin reþea dintre furnizori ºi clienþi, ca o alternativã la variantele de comunicaþii "tradiþionale" prin fax sau linii de comunicaþii dedicate, implicînd transferul de documente - de la contracte sau comenzi pro forma, pâna la imagini sau înregistrari vocale.

Pentru a se putea realiza procesul de comerþ electronic sunt necesare 4 elemente, ºi anume: 
- Clientul, acesta este persoana care de acasã sau de la birou folosind un PC care este conectat la Internet navigeazã pe Internet ºi face cumpãrãturi. Pentru a cumpãra de pe un site de obicei completezi un formular de înscriere, alegi produsele pe care le doresti iar în final dai comanda de cumparare. 
- Comerciantul, acesta are un site pe care care gãzduieºte ºi actualizeazã un catalog de produse disponibile a fi comandate on-line folosind un sistem informatic special. 
- Sistemul informatic respectiv este folosit la procesarea comenzilor, iniþierea plãþilor, evidenþa înregistrãrilor ºi a altor aspecte de business implicate în procesul de tranzacþionare. 
- Ultimul element care închide procesul comerþului electronic este sistemul de platã. La noi se foloseste de obicei plata prin ramburs în momentul primirii bunurilor respective sau prin mandat postal, ceea ce înseamnã un risc destul de mare din partea magazinelor, care se pot confrunta cu comenzi false.
#PAGEBREAK#

Marile magazine electronice au asa numitul Payment Gateway. Acesta este un sistem informatic responsabil cu verificarea cãrþilor de credit ºi autorizarea plãþilor; fãcînd legãtura dintre Internet ºi sistemul financiar-bancar.

Problema în Romania este ca plata electronicã se aflã abia la început, iar utilizarea cardurilor de debit/credit nu este foarte rãspînditã pentru cumpãrãturi, aproximativ 80% din posesori de carduri din Romania, le utilizeazã doar pentru a ridica banii de la ATM-uri.
Sistemele de livrare la distanþã sunt dezvoltate de regulã de Posta Romanã, care are mai multe servicii în acest sens, iar anumite magazine online ºi-au dezvoltat propriul sistem de distribuþie pentru Bucureºti sau alte oraºe importante.

Încasãrile totale din comerþul eletronic în Romania sunt estimate pentru anul 2004 la peste 5 milioane de euro.
Principala problemã rãmîne faptul cã sistemul bancar încã „nu s-a conectat” la comerþul electronic.
Existã însã posibilitatea de a face plata din Romania cãtre magazine online din strãinãtate.

Carduri virtuale, dedicate pentru plata pe Internet în strãinãtate, au fost introduse de cãtre bãncile din Romania.
Totusi, trebuie mentionat cã, datoritã multiplelor fraude provenite din Romania, aceste carduri nu sunt acceptate uneori de cãtre comercianþii externi importanþi cu ar fi www.amazon.com sau www.mydomain.com

Legislaþia în domeniu Comerþului Electronic

Pentru un comerþ electronic normal este necesar ºi un cadru legal care sa asigure buna funcþionare a acestuia, ºi care sã recunoascã contractelor electronice, admisibilitatea dovezii electronice ºi acceptarea trimiterii documentelor electronice la autoritãþile guvernamentale.
Aceste aspecte sunt acoperite prin dispoziþiile Legii Semnãturii Electronice nr. 455/2001, Normele tehnice ºi metodologice privind aplicarea legii semnãturii electronice din 13 Decembrie 2001 ºi Legea comerþului electronic nr. 365/2002.

Însã în afarã de cadru legislativ în care sã funcþioneze aceastã piaþã, trebuie sã se asigure ºi protecþia celor care sunt implicaþi în aceastã activitate. Aceastã protecþie a securitãþii implicã atît clientul cît ºi comerciantul.

Pentru protecþia clientului trebuie sã fie interzisã publicitatea înselãtoare cît ºi sã existe reguli cît mai clare în privinþa serviciilor financiare folosite pentru plata ºi portejarea acestuia de fraude.
#PAGEBREAK#

De asemenea. clientul trebuie sã fie protejat ºi în faþa produselor necorespunzatoare sau a defectelor ascunse.
La baza relaþiei dintre client ºi comerciant stã un contract încheiat la distanþã.
Acest contract la distanþã trebuie sã asigure clientului urmãtoarele drepturi: dreptul de renunþa unilateral la contract, executarea contractului în cel mult 30 de zile, protecþia acestuia împotriva cheltuielilor frauduloase.

Aceste prevederi sunt acoperite de cãtre legislaþia romanescã prin Legea contractelor la distanþã - Ordonanþa Guvernului nr. 130/2000 aprobatã prin Legea nr. 51/2003, ca ºi prin Legea comerþului electronic nr. 365/2002.

În ceea ce priveste protecþia consumatorilor în legãturã cu utilizarea mijloacelor de platã electronice, acestea sunt prevãzute de Regulamentul BNR 4/2002 privind tranzacþiile efectuate prin intermediul instrumentelor de platã electronicã.

Dezvoltarea unui sistem de plãti online implicã o serie de probleme complexe legate de securitate, rãspundere ºi taxare.
Existã mai multe metode de plaþi online existente la ora actualã în lume: transfer de fonduri prin Automated Clearing House (ACH) - incluzînd cecurile electronice, plãþi prin card de credit/debit ºi plãþi de tip bani electronici (e-money).

Soluþiile însã trebuie adaptate de la þarã la þarã, în funcþie de metodele de platã obiºnuite pentru zona respectivã.
Romania nu are o experienþã îndelungatã în ceea ce priveste metodele electronice de platã.

Cea mai rãspînditã o reprezintã plata prin card de debit/credit, însã ºi în acest sector cifrele nu sunt încã încurajatoare.
Sistemul bancar romanesc, deºi cu mult îmbunãtãþit faþã de anii trecuþi încã prezintã probleme majore în special în ceea ce priveste decontarea electronicã a plãþilor interbancare.

Pentru gestionarea sistemului naþional de plãþi a fost creatã, încã din anul 2000 Societatea Naþionalã de Transfer de Fonduri ºi Decontãri - TransFond de cãtre banca centralã (BNR), care detine 33% din acþiunile TransFond, ºi de 28 de bãnci comerciale, cu 67% din acþiuni.
Însã un sistem electronic de decontare a plãþilor permite o decontare în timp real a sumelor sub 500 de milioane de lei, iar celelalte cazuri în maxim 1 zi lucrãtoare.
Implementarea acestui mod electronic de decontare nu însemnã automat ºi o usurinþã în utilizarea ºi acceptarea cardurilor pe Internet.
În primul rînd datoritã modului cum sistemul cardurilor este dezvoltat în Romania.

Fiecare bancã apeleazã la o soluþie diferitã de procesare a cardurilor, fãrã o realã interacþiune între diversele soluþii.
Astfel, sunt bãnci cum ar fi Banca Comercialã Romanã, Raiffeisen Bank, Banca Ion Þiriac, care folosesc serviciu Romcard, alte bãnci cum ar fi Banca Romanã pentru Dezvoltare sau Bancpost folosesc un sistem propriu.

Existã de asemenea pe piaþã ºi procesatori de carduri privaþi cum ar fi Paynet sau Provus.
De asemenea, existã o anumitã teamã în ceea ce priveste securitatea tranzacþiilor, mai ales în condiþiile în care nu existã încã un sistem de asigurare a tranzacþiilor efectuate de pe carduri.