Definitiile unei culturi organizationale iau in general in considerare totalitatea atitudinilor, normelor, convingerilor si perspectivelor pe care cei mai multi membri ai unei organizatii le impartasesc. Cultura organizatiei se dezvolta gradual si e posibil chiar ca angajatii sa nu constientizeze existenta ei. Ea se reflecta in modul in care acestia isi desfasoara zilnic activitatea si cum ei percep factorii care influenteaza actiunile lor. Cand ne plangem ca o companie nu are o cultura organizationala, raspunsurile sunt de multe ori mai degraba legate de lipsa unei strategii clare, de lipsa unor caracteristici care sa defineasca modul de lucru si atmosfera, aspecte observate in multe companii aflate la inceput de drum.
Cultura organizationala poate fi determinata de valorile si obiectivele conducerii firmei, de metodele de recrutare a angajatilor, de instrumentele si procedurile de lucru. Unii analisti considera ca mai multe tipuri de culturi pot coexista, desi unul dintre ele este intotdeauna dominant. Charles Shandy distinge in "Human Resources Management" patru tipuri de culturi organizationale: axate pe putere, pe rol, pe sarcina si pe persoana.
Cultura axata pe putere apare intr-o companie mica, aflata la inceput, unde exista putine reguli si proceduri, iar deciziile le iau cateva persoane. Intr-o cultura unde rolul primeaza, exista multe proceduri si reguli birocratice, care asigura un nivel ridicat de siguranta si predictibilitate, dar obstructioneaza uneori schimbarea. Un exemplu sunt firmele multinationale. Cultura organizationala bazata pe sarcina e marcata de activitatea pe proiecte, unde nu exista un lider dominant si sarcinile sunt colective, fiind mai dificil de controlat in mod centralizat. Cultura axata pe persoana apare in organizatiile unde angajatii se afla pe primul loc in interesele firmei, cum ar fi, de pilda, firmele de consultanta sau asociatiile profesionale.
David Maister, in cartea sa "Managing the Professional Service Firm", imparte in doua tipurile de culturi organizationale: a "fermierilor" si a "vanatorilor". Exista pe de o parte "fermierii" care "lucreaza pamantul" impreuna, fiind interesati de serviciile pe care le ofera si isi concentreaza impreuna eforturile pentru a le imbunatati. Conteaza succesul echipei si nu performantele individuale. "Fermierii" prefera sa patrunda pe piata incununati de succes, altfel nu o fac.
"Vanatorii" in schimb, mizeaza pe simtul antreprenorial al angajatilor lor, carora le acorda multa independenta. Angajatii sunt incurajati sa se adapteze conditiilor pietei, consecventa actiunilor firmei fiind sacrificata in favoarea exploatarii oportunitatilor pe plan local. O asemenea firma are succes doar cand angajeaza, motiveaza si recompenseaza cei mai buni angajati - antreprenorii. Eforturile individuale sunt singurele rasplatite. Fiecare are sarcina de a "haitui prada", nu e nevoie sa se preocupe de regulile "de la centru". Cei care nu obtin rezultate se autoelimina.
Maister subliniaza ca ambele tipuri de cultura organizationala pot functiona cu succes, dar nu pot coexista. Cele doua culturi nu sunt compatibile si orice incercare de a le combina se va solda cu un esec. De aceea, orice companie trebuie sa-si defineasca singura carui tip de cultura apartine si sa invete apoi sa profite de punctele sale tari, fara sa faca nici un compromis. Discutabil este insa punctul de vedere conform caruia, desi necesitatile unei organizatii se modifica in timp, cultura ramane aceeasi. Au existat pe piata romanesca firme care au disparut in momentul in care au incercat sa treaca de la o cultura de "fermieri" la una de "vanatori" fara a-si instrui personalul si fara a comunica foarte clar schimbarea strategiei. O asemenea schimbare trebuie gestionata cu multa grija si explicata celor care o vor simti cel mai puternic: angajatii.
Fara indoiala, nu exista retete privind succesul garantat al unui tip de cultura organizationala. O companie multinationala cu o cultura axata pe rol, cu proceduri inflexibile si care pune accent pe rolul echipei de "fermieri" nu este intotdeauna imbatabila, asa cum nu este nici o firma mica ai carei angajati au ca scop principal sa vanda cu orice pret. Altfel spus, oamenii creeaza ei insisi cultura organizatiei, o modeleaza si o parasesc daca nu mai sunt compatibili cu ea.
Corina Licea
Manager Consulting Division
Comentarii articol (1)