Un cantec care a schimbat lumea

In 1936, Abel Meeropol, un profesor din New York, a publicat poezia “Strange fruit”, fiind inspirat de uciderea, cu 6 ani mai devreme, in Indiana, a doi barbati afro-americani de catre o multime de oameni din care faceau parte si fortele de ordine.

Cele doua victime, Thomas Shipp si Abram Smith, au fost acuzati ca au talharit si ucis un alb, dar si ca au violat-o pe prietena acestuia. Cand se aflau in arest, o multime de oameni au invadat inchisoarea, i-au batut crunt pe cei doi, dupa care i-au spanzurat. Linsajul s-a petrecut sub vazul politiei care nu numai ca nu a intervenit la restabilirea ordinii, ci a participat la uciderea lui Shipp si Smith.

Meerpol descrie in poezia sa atat scena de groaza petrecuta in Indiana (imortalizata de fotograful Lawrence Beitler), cat si luptele rasiale din America acelor vremuri. Negrii ucisi sunt vazuti ca bizare roduri ale pamantului, ale caror cadavre atarna de ramurile plopilor, fiind prada pentru corbi.

Nu dupa mult timp, versurile au fost puse pe muzica de sotia autorului, Laura Duncan. Insa, cea mai cunoscuta versiune apartine lui Billie Holliday. In interpretarea sa, cantecul (sau, daca vreti, poezia) a devenit un cantec de protest pentru lupta impotriva discriminarii din America acelei vremi. Cand Billie canta piesa, isi tinea ochii inchisi, ca si cum ar spune o rugaciune. In prestatiile live din cafenele si baruri, luminile se stingeau, iar chelnerii nu mai serveau la mese.

Traindu-si viata intr-o epoca in care drepturile ii erau limitate din cauza culorii pielii, Billie Holliday a avut parte de suficiente experiente care au determinat-o sa dea o nota personala acestei piese: copilaria dificila alaturi de o mama adolescenta, renegata de familie pentru ca a ramas insarcinata la 13 ani si care ulterior a lasata in grija unor rude indepartate, suferinta de a fi abandonata de aceasta, abuzul sexual la care a fost supusa pe cand avea 11 ani, munca intr-un bordel, inchisoarea sau refuzul medicilor de a-i asigura tratament tatalui ei, bolnav de o boala incurabila.

“Strange fruit” este un manifest impotriva unor astfel de lucruri, dar si a multor altora cel putin la fel de dureroase si de nedrepte. Ne pune pe ganduri, indemnandu-ne sa apreciem mai mult ceea ce avem acum, aici.