Dupa cum se stie, salariatul cu fractiune de norma desfasoara un numar de ore normale de munca care, calculate saptamanal sau ca medie lunara, se situeaza sub cel realizat de salariatul cu norma intreaga comparabil, care are acelasi tip de contract individual de munca si fisa de post.
Teoretic, el poate avea, deci, un program de lucru variabil, inclusiv de o zi pe saptamana sau chiar pe luna.
Acesta, in baza art. 106 alin. 1 din Codul muncii „se bucura de drepturile salariatilor cu norma intreaga”.
„Dar, egalitatea nu este absoluta”1 . Am adauga ca nici marcanta. Dimpotriva, exista doar doua diferentieri determinate de durata timpului de lucru diferita:
- una se refera la drepturile salariale care se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru, deci, pro rata temporis (art. 106 alin. 2).
- cealalta se refera la stagiul de cotizare in sistemul de asigurari pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca si consta in faptul ca acesta se stabileste proportional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate in baza contractelor individuale de munca cu timp partial, deci tot pro rata temporis (art. 34 alin. 12 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul de asigurari pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, modificata si completata ulterior).
Astfel ca, drepturile care exista, ca atare, exclusiv in virtutea calitatii de salariat, in afara celor salariale, se acorda integral salariatului cu fractiune de norma:
- dreptul la concediul anual de odihna, cu mentiunea ca indemnizatia de concediu odihna se va calcula pro rata temporis 2 ;
- dreptul la concedii medicale, cu mentiunea ca indemnizatiile aferente se vor acorda tot pro rata temporis;
- dreptul la concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor;
- vechimea in munca si vechimea in specialitate3;
- egalitatea de sanse si tratament, la informare si consultare, la acces la formarea profesionala, la securitate si sanatate in munca;
- dreptul la negocieri colective si individuale, dreptul la greva etc.
Avem in vedere ca solutia contrara exprimata anterior la un alineat distinct al art. 106, (fost 103, care prevedea ca „in cazul salariatului care desfasoara activitatea in temeiul unui contract individual de munca cu timp partial, stagiul de cotizare la sistemul public de asigurari sociale se stabileste proportional cu timpul efectiv lucrat conform legii”) a fost abrogata prin OUG nr. 65/2005 privind modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.
In acest sens, se poate retine ca stagiul de cotizare este definit ca „perioada de timp pentru care s-au datorat contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii, precum si cea pentru care asiguratii cu declaratie individuala de asigurare sau contract de asigurare sociala au datorat si platit contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii” (art. 3 alin. 1 lit. p din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice).
Deci, se face referire la „perioada de timp pentru care s-au datorat contributiile” fara a se distinge intre tipul contractului in temeiul caruia acestea au fost virate – „standard” sau cu „timp partial”. De aceea nu intereseaza nici situatia cumulului de contracte individuale de munca pentru aceeasi perioada de timp ce reprezinta stagiu de cotizare.
Altfel spus, un salariat care a lucrat o ora pe saptamana are acelasi stagiu de cotizare cu cel care a lucrat cu norma intreaga (40 de ore pe saptamana), iar cei doi au acelasi stagiu de cotizare cu salariatul care a lucrat in baza a doua contracte de munca (muncind 80 de ore pe saptamana), diferentieri existand doar in ceea ce priveste cuantumul pensiilor.
___
1 Alexandru Ticlea, Dreptul muncii. Curs universitar, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2011, p. 216.
2 Ion Traian Stefanescu, Tratat teoretic si practic de drept al muncii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 495.
3 A se vedea in acelasi sens si Alexandru Ticlea, Dreptul muncii. Curs universitar, op. cit., p. 265.
Pentru opinie contrara celei de mai sus, a se vedea Ion Traian Stefanescu, Tratat teoretic si practic de drept al muncii, op. cit., p. 495 – 496.
4 A se vedea: Alexandru Ticlea, Dreptul muncii. Curs universitar, op. cit., p. 216; Ion Traian Stefanescu, Tratat teoretic si practic de drept al muncii, op. cit., p. 495. Insa, cum este si firesc, cuantumul pensiei se va calcula in functie de contributiile datorate la salariul diminuat pro rata temporis, fiind astfel redus proportional fata de cuantumul pensiei salariatului comparabil.
Comentarii articol (5)