Geniul pe care l-ai cunoscut si tu

Tatal tau nu este acolo sa va ajute. Mama ta se imbolnaveste si nu mai este capabila sa munceasca, asa ca este internata intr-un azil. Tu, impreuna cu fratele tau, esti trimis la orfelinat. Cu toate ca vi se dau haine, mancare si un loc unde sa dormiti, mama voastra nu este langa voi sa va iubeasca.

Multi copii care traiau in Anglia acelor ani duceau o astfel de viata. Insa dintre acestia, un baietel a reusit sa depaseasca obstacolul saraciei, disperarii si tristetii si sa ajunga unul dintre primele vedete de cinema ale Americii, si, cu siguranta, una dintre cele mai comice personaje din istoria cinematografului. Acest baietel genial se numea Charles Chaplin.

Charles Spencer Chaplin s-a nascut pe 16 aprilie 1889 in Anglia. Parintii sai erau actori de varieteu. In acele vremuri nu existau filme, radio sau televiziune asa ca spectacolele de varieteu erau o forma importanta de divertisment. De mic, Charles mergea la teatru impreuna cu mama sa si ii placea sa o priveasca cum danseaza si canta, era vrajit de intreg spectacolul si lumea fascinanta a teatrului. Intr-una din zile mama sa a cazut la pat din cauza unei laringite severe asa ca baietelul de cinci ani, Charles, a inlocuit-o pe scena. A imitat-o extrem de bine, a cantat si a dansat ca un profesionist. Atunci a descoperit Charles ca adora sunetul aplauzelor si sunetul monedelor aruncate pe scena cand isi termina spectacolul. Mai tarziu, amintindu-si cum s-a simtit cand a urcat prima data pe scena, Chaplin a declarat ca se simtea ca acasa.

Din cauza problemelor sale de sanatate, mama lui Chaplin nu a mai putut canta vreodata. Tatal lui Charles si-a abandonat familia, asa ca mama sa a inceput sa tricoteze pentru a castiga cativa banuti sa poata plati chiria si sa cumpere mancare. Anii de saracie si malnutritie i-au afectat mintea asa ca, in final, a fost internata intr-un azil de boli mentale. In toata acesata perioada Charles mergea la scoala din cand in cand, avea tot felul de slujbe ciudate si s-a alaturat trupelor de teatru. Cand a crescut suficient de mare, s-a hotarat sa paraseasca Anglia. Spiritul sau aventuros l-a adus in America, impreuna cu fratele sau si cu un grup de actori, sperand sa gaseasca aici ceva de munca.

Se pare ca Chaplin se nascuse sub o stea norocoasa. A ajuns in America exact la momentul potrivit. Afacerea in cinematografie era abia la inceput in anii 1900. Toate filmele facute erau filme mute, asa ca era extrem de important pentru actori sa poata face pantomima. Charles se pricepea extrem de bine sa transmita sentimente publicului doar prin gensturi si mima.

Mack Sennett, inovatorul comediilor americane de tip sceneta, l-a descoperit pe Chaplin in timpul unei aparitii trupei de vodevil cu care Chaplin venise in America. In 1913, Charles a semnat un contract pentru a aparea in filmele produse de Compania Keystone a lui Sennett.

Aici, in America, Chaplin a inventat pe cel mai faimos personaj de film din toate timpurile. Intr-o zi, unul dintre regizorii pentru care lucra a spus ca are nevoie de un personaj caraghios pentru una din scenele din film. Charles s-a imbracat atunci intr-o haina stramta, cu pantaloni largi si pantofi cu cateva numere mai mari. Si-a pus o palarie si si-a lipit o mustata. A insfacat un baston si a intrat pe platoul de filmare cu un merg caraghios. Astfel s-a nascut personajul cunoscut ca "Micul vagabond" pe care Chaplin l-a interpretat pentru prima data in filmul "Kid Auto Races at Venice" (1914) si apoi in peste alte 70 de filme.

Astfel, Charlie Chaplin a devenit prima stea de cinema a Americii. Era recunoscut oricunde se ducea. Se facusera papusi, jocuri si cantece folosindu-i imaginea. Si-a deschis propriul studio de inregistrari pentru a putea face filmele asa cum isi dorea el. Chaplin a regizat, a interpretat rolul principal, a scris scenariul, a produs si compus muzica comediilor sale de lung metraj, dintre care amintim Pustiul (1921), Febra aurului (1925), Luminile orasului (1925), Vremuri moderne (1936) si Dictatorul (1940). Aceste filme au ridicat probleme sociale si politice ale vremii, care, vazute prin ochii Micului vagabond, pareau usor intensificate. Dupa aparitia filmului sonor, la sfarsitul anilor '20, Chaplin a aparut mai rar in filme, insa faima sa a continuat sa creasca, pe masura ce filmele sale au dobandit un public nou si au fost recunoscute drept filme clasice.

Cu toate ca Chaplin a devenit un om extrem de bogat, nu a uitat niciodata de unde a plecat. Prin filmele sale le transmitea oamenilor obisnuiti ca le cunoaste si le intelege problemele. Poate si asta a fost motivul pentru care a avuit asa succes la public. Si-a adus mama in America, i-a cumparat o casa si a angajat o asistenta medicala care sa o ingrijeasca. Amintirile copilariei sale triste si grele nu l-au parasit niciodata. O mare parte a copilariei sale este reprezentata de Micul vagabond. In filmele sale, vagabondul hoinarea pe strazi cautand un loc unde sa doarma, mancare pentru a supravietui pana a doua zi, pe cineva care sa il iubeasca. Insa orice tragedie cadea peste micutul vagabond, el ramanea un adevarat gentleman. Daca se lovea de o lampa, se intoarcea, isi scotea palaria cerandu-si scuze de la lampa ca o lovise. Charlie era capabil sa transforme evenimete simple si triste in ceva haios. Poate ca aceasta capacitate de a face haz de necaz l-a ajutat sa supravietuiasca perioadelor grele din viata sa. Sau, cum spunea chiar el, "viata este o tragedie atunci cand e privita in prim-plan si o comedie cand o privesti in plan larg".

Multe s-au scris despre viata lui Chaplin, punandu-se accent pe scandalurile si lucrurile picante. Casatorit de patru ori si tata a zece copii, a trecut peste divorturi ajunse pe prima pagina a ziarelor vremii, peste procese de paternitate si chiar a fost acuzat ca are convingeri comuniste. Fortat sa-si plateasca impozitele si acuzat ca a sustinut cauzele subversive ale presedintelui McCarthy, Chaplin a parasit Statele Unite in 1952. Informat ca nu va fi primit prea bine daca se intoarce, a raspuns "Nu m-as intoarce acolo nici daca Iisus Christos ar fi presedinte". Astfel a parasit tara care il facuse celebru si a cerut permis de sedere in Elvetia. S-a intors in America o singura data, in 1972, pentru a accepta un premiu Oscar pentru contributia sa in cinematografie.

In ultimii ani ai vietii sale si-a scris autobiografia. A invatat singur sa cante la vioara si pian. Vorbea neincetat despre proiectele sale de film si ideile pe care le avea. A murit in ziua de Craciun in 1977, la 88 de ani.

Poate ca secretul succesului sau sta in invatamintele pe care le-a dat unor copii in cadrul unei intalniri la American Child Health Association cand era in culmea popularitatii: “Spalati-va pe dinti in fiecare zi ca sa fiti mereu mandri sa radeti. Si tineti minte ca, atata timp cat poti sa razi, esti fericit, iar fericirea inseamna mult pentru a va mentine sanatosi”.