Decizia Curtii Constitutionale nr. 224 din 2012

Augustin Zegrean - presedinte Aspazia Cojocaru - judecator Acsinte Gaspar - judecator Ion Predescu - judecator Puskás Valentin Zoltán - judecator Tudorel Toader - judecator Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, exceptie ridicata de Iordache Carp, Petrica Carp si Ioan Frohlich in dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 si nr. 10.046/62/2011 ale Tribunalului Brasov - Sectia civila si care constituie obiectul dosarelor Curtii Constitutionale nr. 1.363D/2011-nr. 1.365D/2011. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 16 februarie 2012 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 13 martie 2012.

CURTEA, avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele: Prin incheierile din 10 noiembrie 2010, pronuntate in dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 si nr. 10.046/62/2011, Tribunalul Brasov - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii. Exceptia a fost ridicata de Iordache Carp, Petrica Carp si Ioan Frohlich cu prilejul solutionarii unor actiuni avand ca obiect contributia la asigurarile sociale de sanatate. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, ca prevederile de lege criticate, care instituie obligatia platii unei contributii la sistemul asigurarilor sociale de sanatate in procent de 5,5% aplicat asupra veniturilor din pensii, exceptand persoanele ale caror pensii nete sunt mai mici de 740 lei, creeaza discriminari intre diferite categorii de pensionari, in functie de cuantumul pensiei obtinute. De asemenea, considera ca, prin impunerea obligatiei de contributie la sistemul de asigurari sociale de sanatate, este afectata pensia, asupra careia titularii au un drept de proprietate. Tribunalul Brasov - Sectia civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate. Avocatul Poporului considera ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale. In acest sens, arata ca obligatia de contributie la fondul asigurarilor sociale de sanatate izvoraste din principiul solidaritatii pe care se intemeiaza sistemul public de asigurari sociale, ca o manifestare a statului social. De asemenea, considera ca nu este incalcat dreptul la pensie, intrucat art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 nu prevede diminuarea cuantumului pensiei contributive care este un drept castigat, ci a unei obligativitati de a contribui la constituirea fondurilor de asigurari de sanatate. In sfarsit, arata ca nu este infrant nici dreptul de proprietate privata, deoarece, asa cum a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu garanteaza un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia ca drept castigat. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA, examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele: Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Textul de lege criticat are urmatorul continut:
- Art. 259 alin. (2): „Contributia datorata de pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei este de 5,5% aplicata asupra acestor venituri si se vireaza odata cu plata efectueaza plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei.”
Autorii exceptiei considera ca textele de lege criticate contravin urmatoarelor texte din Constitutie: art. 16 privind egalitatea in drepturi a cetatenilor si art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privata. De asemenea, invoca art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitor la interzicerea discriminarii, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Europene de Justitie in materia interzicerii discriminarii. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 428 din 26 martie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, si Decizia nr. 343 din 10 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a respins criticile de neconstitutionalitate formulate in raport cu dispozitii constitutionale si motivari diferite de cele invocate in prezenta cauza. Prin Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1 martie 2012, Curtea a analizat insa criticile de neconstitutionalitate aduse art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 in raport cu prevederile art. 16 si art. 44 din Constitutie si a respins ca inadmisibile aceste critici, retinand ca „Faptul ca unele case judetene de pensii aplica aceasta cota de 5,5%, asupra intregii pensii, iar altele asupra diferentei ce depaseste suma de 740 de lei nu tine de constitutionalitatea textului de lege criticat, ci de modul de interpretare si aplicare a acestuia”. Prin urmare, fara a se pronunta cu privire la constitutionalitatea textului de lege in sine ori a interpretarii sale in sens constitutional, Curtea a constatat doar ca aspectele criticate de autorul acelei exceptii de neconstitutionalitate proveneau din faptul ca autoritatile aplicasera legea neunitar, iar aceasta problema putea face obiectul unui recurs in interesul legii, potrivit art. 329 si urmatoarele din Codul de procedura civila si ale art. 126 alin. (1) din Constitutie, iar nu al unei exceptii de neconstitutionalitate. Daca prin Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2012, Curtea doar semnala necesitatea unei interpretari unitare a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, in cauza de fata constata ca este pusa in discutie insasi constitutionalitatea uneia dintre interpretarile pe care acest text de lege a primit-o in practica. Prin urmare, analizand constitutionalitatea dispozitiilor de lege criticate in raport cu prevederile art. 44 din Constitutie, Curtea retine ca una dintre resursele principale care permit sistemului public de asigurari sociale de sanatate sa isi poata realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenta medicala pentru populatie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se afla in imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurari de sanatate, este contributia celor asigurati la acest sistem. De aceea, principiul solidaritatii ce se aplica sistemului asigurarilor sociale de sanatate impune si justifica obligatia platii contributiei pentru asigurari sociale de sanatate si pentru veniturile obtinute din pensii. In sensul celor aratate sunt si cele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007. De asemenea, prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a retinut ca art. 56 din Constitutie prevede obligatia cetatenilor de a contribui prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice. In cazul sistemului public de sanatate, aceste cheltuieli publice vizeaza insasi indeplinirea obligatiei constitutionale a statului de a asigura ocrotirea sanatatii si protectia sociala a cetatenilor. Constatand ca pensia contributiva intra nu doar in sfera de protectie a dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, ci si a dispozitiilor art. 44 din Constitutie, precum si a celor ale art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, asa cum de altfel arata si autorii exceptiei, Curtea retine insa, in acord cu cele statuate si prin Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, ca „exercitiul prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat facand abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora «Continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege», precum si de cele ale art. 136 alin. (5), care consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, in conditiile stabilite de legea organica. In virtutea acestor prevederi constitutionale, legiuitorul este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in asa fel incat sa nu vina in contradictie cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat”. De asemenea, Curtea constata ca protectia dreptului de proprietate nu poate fi invocata pentru a refuza indeplinirea obligatiei de ordin constitutional prevazuta de art. 56. De altfel, in acelasi sens este si jurisprudenta Comisiei Europene a Drepturilor Omului, care, in Cauza Wasa Liv Ömsesidigt, Försäkringsbolaget Valands Pensionsstiftelse si un grup de aproximativ 15000 de persoane contra Suediei, a retinut, in esenta, ca dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la protectia proprietatii, recunosc autoritatilor nationale competenta de a decide perceperea de impozite, alte taxe sau contributii, potrivit aprecierii necesitatilor politice, economice si sociale. Asa fiind, obligarea unui contribuabil la plata unui impozit sau a altei contributii nu ar putea fi contrara dreptului la respectarea bunurilor sale, decat daca cel interesat ar fi obligat la a suporta o sarcina insuportabila. Vazand toate aceste considerente, Curtea apreciaza ca obligatia de a contribui la fondul asigurarilor sociale de sanatate cu o cota-parte din veniturile provenind din pensii nu poate fi considerata ca reprezentand, in sine, o incalcare a prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la pensie ori la dreptul de proprietate. raportate la dispozitiile constitutionale si internationale referitoare la egalitatea in drepturi si interzicerea discriminarii, Curtea constata ca prevederile de lege criticate instituie obligatia persoanelor ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei de a contribui la fondul asigurarilor sociale de sanatate cu o cota de 5,5% din aceste venituri. Aceasta obligatie nu incumba persoanelor care au o pensie mai mica de 740 de lei. In practica, aceste prevederi de lege au fost interpretate de catre unele autoritati in sensul ca persoanele care, potrivit dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, sunt tinute sa contribuie, datoreaza o contributie egala cu o cota de 5,5% calculata asupra cuantumului intregii pensii. Or, Curtea constata ca prevederile de lege criticate se refera, in mod expres, la „contributia datorata de pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 de lei”, reglementare ce are semnificatia deducerii acestei sume de la obligatia de contributie. In plus, interpretarea de catre autoritati a acestor prevederi in sensul aratat are ca efect crearea unei situatii discriminatorii intre persoanele care au o pensie mai mica decat suma amintita si care nu sunt tinute de obligatia de a contribui si cele care au o pensie al carei cuantum depaseste aceasta suma, obligatia de contributie a acestora nepurtand doar asupra sumei care depaseste suma legal dedusa, ci asupra cuantumului intregii pensii. Astfel, in aceasta interpretare, persoanele aflate in aceasta din urma situatie nu ar beneficia de deducerea sumei de 740 de lei din cuantumul sumei asupra careia se datoreaza contributia. Curtea apreciaza ca aceasta interpretare este contrara principiului constitutional al egalitatii in drepturi. Astfel, daca necesitatea instituirii unor scutiri de la plata obligatiei contributiei reprezinta o reala manifestare a caracterului de stat social prevazut de art. 1 alin. (5) din Constitutie, aceasta nu poate constitui premisa obligarii celor care realizeaza venituri mai mari si au calitatea de contribuabili de a suporta, in mod disproportionat, contributia nu doar asupra veniturilor care depasesc suma dedusa de lege, ci si asupra acestei sume, creandu-se astfel o discriminare intre persoane pe criteriul averii. Este adevarat ca teza finala a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 stabileste ca prin aplicarea cotei de contributie asupra pensiei nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei, insa o asemenea dispozitie nu poate fi interpretata decat ca fiind o garantie a respectarii obligatiei de a deduce aceasta suma de la obligatia de plata a contributiei. O interpretare contrara ar crea discriminari intre pensionari si din perspectiva principiului contributivitatii, ca fundament al dreptului la pensie ocrotit de art. 47 alin. (2) din Constitutie, prin aceea ca ar obliga persoanele care au contribuit mai mult la fondul asigurarilor de pensii la plata, totodata, a unei contributii la fondul asigurarilor sociale de sanatate, care, in practica, ar anula reflectarea acestui principiu in cuantumul pensiei obtinute, prin diminuarea acestuia pana la pragul de 740 de lei. Astfel, persoanele care au avut contributii diferite la fondul asigurarilor de pensii ar putea ajunge la situatia in care, prin aplicarea dispozitiilor de lege criticate, sa obtina un cuantum al pensiei egal. Or, daca principiul egalitatii in drepturi presupune, asa cum s-a aratat in mod constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale, aplicarea unui tratament juridic egal pentru persoane aflate in situatii comparabile, din perspectiva textului de lege analizat, acest principiu impune ca obligatia de contributie la asigurarile sociale de sanatate sa fie astfel asezata incat sa reflecte, in mod egal, principiul contributivitatii. Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al a rt.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,


In numele legii DECIDE: Constata ca dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, care au format obiectu l exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Iordache Carp, Petrica Carp si Ioan Frohlich in dosarele nr. 10.043/62/2011, nr. 10.045/62/2011 si nr. 10.046/2011 ale Tribunalului Brasov - Sectia civila, sunt constitutionale in masura in care se interpr eteaza in sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei. Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. Definitiva si general obligatorie. Pronuntata in sedinta publica din data de 13 martie 2012.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea