Noul Cod Civil si domeniul energiei

Articol scris de Dana Dunel-Stancu, Avocat Partener pentru blogul Bostina & Asociatii

Reglementarea contractului de furnizare

Printre elementele de noutate cuprinse in noul Cod civil se regaseste si reglementarea, pentru prima oara, cu caracter general, a unor contracte speciale, dintre care, retinem ca fiind de interes pentru sectorul energie, petrol si gaze, contractul de furnizare. Acest contract special este reglementat in art. 1.766-1.771 din capitolul III al Titlului IX denumit „Diferite contracte speciale”.
Contractul de furnizare este, in noua reglementare, acela prin care o parte – furnizorul – se obliga sa transmita proprietatea asupra unei cantitati determinate de bunuri si sa le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare incheierii contractului ori in mod continuu, sau sa presteze anumite servicii, la termene ulterioare sau in mod continuu, iar cealalta parte – beneficiarul – se obliga sa preia bunurile sau sa primeasca prestarea serviciilor si sa plateasca pretul lor. Dispozitiile privind contractul de furnizare se intregesc, in mod corespunzator, cu cele privind contractul de vanzare, in masura in care nu este prevazuta o reglementare speciala.

Dupa cum rezulta din definitia sa, contractul de furnizare este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, real si cu executare in timp. Elementele definitorii ale contractului de furnizare sunt, pe de o parte, transmiterea proprietatii unei cantitati determinate de bunuri si, pe de alta parte, predarea acestora la mai multe termene ulterioare contractului sau in mod continuu. Momentul transmiterii dreptului de proprietate este concordant cu momentul predarii bunului, iar la momentul preluarii bunului de catre consumator are loc si individualizarea acestora.

In ceea ce priveste pretul produselor sau pretul serviciilor, acesta trebuie sa fie prevazut in contract sau stabilit de lege. In cazul in care la un moment ulterior incheierii contractului, reglementarea legala care stabileste pretul sau mecanismul de determinare a acestuia se modifica, intre parti va continua sa se aplice pretul stabilit in contract, daca legea nu prevede expres altfel. De mentionat este faptul ca in cazul in care legea prevede expres modificarea pretului, in contractele incheiate ulterior noii reglementari, partile au dreptul de a denunta contractul intr-un termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a noii legi.

Subcontractarea este permisa in cazul in care partile nu au considerat contractul ca fiind intuitu personae, sau in cuprinsul contractului nu exista interdictia expresa a subcontractarii. Furnizorul va raspunde, in continuare, fata de beneficiar cu privire la calitatea produselor si a serviciilor prestate de tertul subcontractant, intelegand astfel ca executarea contractului de furnizare ramane sub supravegherea sa. Totusi furnizorul initial va avea un drept de regres impotriva tertului subcontractant.

Din perspectiva impactului reglementarii contractului de furnizare asupra operatiunilor economice, trebuie avut in vedere ca, sub aspectul aplicarii sale in timp in noul Cod civil, exista cateva norme care consacra principiul neretroactivitatii legii noi, principiu de altfel prevazut expres si in Constitutia Romaniei, in art. 15 alin. 2, excluzand actele juridice incheiate sub imperiul reglementarii anterioare, de la aplicabilitatea dispozitiilor noului Cod civil. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) din Noul cod civil „legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare si nu are putere retroactiva”. Conform alin. (2) al aceluiasi articol, actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.

In acelasi sens, art. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil („Legea nr. 71/2011”) consacra regula conform careia actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor. Asadar, dispozitiile Noului cod civil se vor aplica tuturor actelor juridice incheiate dupa intrarea sa in vigoare.

In materie contractuala, art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 vine sa confirme regula anterioara, astfel incat contractul va fi supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa. Modificarea contractului se va face, potrivit alin. (2) al art. 102 cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de legea in vigoare la data modificarii, elementele nemodificate urmand a fi supuse regulii stabilite la alin. (1).

In ceea ce priveste raporturile juridice nascute ulterior intrarii in vigoare a Noului cod civil, potrivit alin. (5) al art. 6 din acest act normativ, actele si faptele juridice incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea in vigoare a noii reglementari vor fi supuse prevederilor legii noi. Acest principiu al aplicarii imediate a legii civile noi este confirmat si de prevederile art. 5 din Legea nr. 71/2011.

In Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil se precizeaza la art. 230, lit. b) ca, la data intrarii in vigoare a Codului civil se abroga „orice alte dispozitii contrare, chiar daca acestea sunt cuprinse in legi speciale”. Asadar, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod civil, dreptul comun in materie de contracte de furnizare il reprezinta reglementarea din capitolul III al Titlului IX, dispozitiile cuprinse in legi speciale – cum este cazul legilor din domeniul energiei – ramanand aplicabile daca si in masura in care nu contravin noii legi.

Reglementarea cuprinsa in capitolul III al Titlului IX din noul Cod civil nu face altceva decat sa raspunda unei necesitati de codificare a unui contract nenumit, insa extrem de des intalnit si folosit in practica.

Exercitarea drepturilor de uz si servitute consacrate de Legea gazelor, dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil

O importanta modificare adusa de noua reglementare, prin art. 230, lit. z) din Legea de punere in aplicare a noului Cod civil, este reprezentata de abrogarea art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 90 alin. (2) prevedea caracterul gratuit al exercitarii drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile din domeniul gazelor naturale de care beneficiaza concesionarii din sectorul gazelor naturale, pe toata durata existentei capacitatilor. Teza a doua a aceluiasi alineat stabilea ca, daca, cu ocazia interventiilor pentru retehnologizari, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinatatea capacitatilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligatia sa plateasca despagubiri in conditiile legii.

Acordarea de despagubiri era, deci, conditionata de producerea de pagube, exercitarea drepturilor in sine fiind cu titlu gratuit. Caracterul gratuit al exercitarii drepturilor de uz si servitute constituind o situatie de exceptie, trebuie sa fie expres prevazut de lege, abrogarea textului de lege care permitea concesionarilor din sector gazelor naturale exercitarea acestor drepturi cu titlu gratuit, atragand dupa sine, aplicabilitatea dreptului comun in materie.

Consacrarea posibilitatii constituirii ipotecii mobiliare asupra petrolului, gazului natural si celorlalte resurse minerale

Noul Cod Civil a adus importante modificari si in ceea ce priveste garantiile reale si privilegiile, reglementand noi institutii precum cea a ipotecii mobiliare.

Potrivit Noului Cod Civil, ipoteca mobiliara este o garantie reala, accesorie si indivizibila, constituita prin contract scris pentru garantarea unei creante, opozabila tertilor prin publicitate, care produce efectele specifice (drept de preferinta, urmarire, inspectie) de la data la care creanta garantata ia nastere.

Obiect al unei ipoteci mobiliare pot fi, conform articolului 2389 lit. f) si petrolul, gazul natural si celelalte resurse minerale care urmeaza a fi extrase.

In ceea ce priveste conditiile de valabilitate ce urmeaza a fi indeplinite in cazul grevarii cu ipoteca a resurselor naturale, particularitatea consta in faptul ca acestea sunt reglementate de legea locului unde se afla exploatarea. Astfel conditiile de valabilitate, publicitate si efectele ipotecii asupra resurselor minerale, petrolului sau gazelor ori asupra unei creante rezultate din vanzarea acestora la sursa, care se naste de la data extragerii bunurilor sau de la data la care sumele obtinute din vanzare sunt virate in cont, sunt supuse principiului „locus regit actum”.

Blogul Bostina & Asociatii poate fi citit aici.