Viata privata la locul de munca. Monitorizarea angajatului este legala?

Desi dreptul la viata privata este complex si poate imbraca multiple forme de manifestare, exista in practica cateva aspecte controversate specifice raporturilor de munca si care pun angajatorul in dificulate cand vine vorba de a gasi solutia corecta.

Potrivit prof. univ. dr. Raluca Dimitriu, problema obligatiei angajatorului de a respecta viata privata a lucratorilor, pe parcursul orelor de program, se ridica mai cu seama cu privire la:

• utilizarea de camere de supraveghere in toate spatiile companiei (inclusiv in cele care nu sunt destinate propriu-zis muncii);
• obligarea salariatilor la efectuarea de teste anti-drog;
• accesul angajatorului la corespondenta electronica a salariatilor, purtata de la locul de munca.

In sistemele de drept in care astfel de probleme au fost invocate in fata instantei, s-a distins intre:

a) ipoteza in care lucratorii nu au fost atentionati cu privire la o astfel de posibilitate. in acest caz, s-a considerat indeobste ca supravegherea constituie o ingerinta inacceptabila in viata privata a persoanei;
b) ipoteza in care lucratorii au fost in cunostinta de cauza cu privire la posibilitatea supravegherii persoanei sau a monitorizarii corespondentei. ¹

Teoretic, angajatorul are dreptul de a verifica modul in care sunt folosite echipamentele sale (calculatoarele, spre exemplu) si implicit de a monitoriza, in calitatea sa de proprietar, activitatea desfasurata prin intermediul acestora. Insa cand vine vorba despre monitorizarea corespondentei electronice private, protejate de parola, situatia se nuanteaza si opiniile difera. Aceeasi situatie o intalnim la monitorizarea continutului comunicatiilor angajatului, fie ca acestea sunt convorbiri telefonice sau corespondenta electronica in interes de serviciu.

Pentru a evita aceste situatii neclare, angajatorul isi poate lua masurile de siguranta necesare prin aducerea la cunostinta angajatului a modalitatilor in care intelege sa monitorizeze activitatile acestuia. Esential este ca monitorizarea sa nu se efectueze „pe ascuns”, in acest caz ideea de consimtamant al angajatului fiind exclusa.

Se poate porni de la premiza ca, la incheierea contractului de munca, angajatul isi da implicit consimtamantul de a fi monitorizat cu privire la sistemele de monitorizare pe care le cunoaste. Deoarece mijloacele tehnice de monitorizare cunosc o continua dezvoltare, aceasta prezumtie nu mai poate functiona. In aceste conditii, anuntarea angajatilor despre modalitatile de monitorizare pare a fi singura solutie ce ofera protectie angajatorului din punct de vedere legal.


__
¹Pentru mai multe detalii despre acest subiect, a se vedea articolul prof. univ. dr. Raluca Bercea, „Respectul vietii pivate a lucratorului si al demnitatii la locul de munca‘’, publicat in Revista Romana de Dreptul Muncii nr. 8/2011.