avocatnet.ro 
Ma refer in special la sistemul nostru de pensii publice, sistem care este o uriasa schema Ponzy (adica un fel de Caritas), schema care ar fi trebuit sa sucombe deja daca nu ar fi sustina de bugetul de stat.
Ultimul studiu pe care l-am citit este intitulat “Evolutia demografica pe termen lung si sustenabilitatea sistemului de pensii”, studiu realizat sub bagheta fostului ministru al muncii, dl. Mihai Seitan. Pentru cine il cunoaste doar din aparitiile publice, atrag atentia ca dansul este un foarte slab comunicator, dar este unul dintre cei mai buni experti in sisteme publice de pensii pe care ii avem.
Cateva concluzii la care domnia sa a ajuns:
- pana in 2060 numarul de contribuabili va scadea cu 15%, iar cel de pensionari va creste cu 16% - adica ne vom apropia de un raport de 1 contribuabil la 2 pensionari!!;
- pana in 2050 deficitul sistemului public de pensii va ajunge la 12% din PIB – complet nesustenabil!!!
- pentru a deveni cat de cat sustenabil, rata de inlocuire nete a pensiei va scadea la mai putin de jumatate din cat este in prezent (de la 48,9% la 23%) sau varsta de pensionare va trebui sa creasca dramatic (peste 70 de ani).
Oricum, trebuie sa intelegem cu totii ca primul mare hop va veni chiar mai repede: intre 2030 si 2035 va iesi la pensie segmentul de varsta cel mai consistent de populatie: “decreteii” nascuti intre 1967 si 1970.
Care sunt cauzele pentru care s-a ajuns la aceasta situatie de-a dreptul dramatica? Pe cele mai multe dintre ele le stim deja:
- deciziile iresponsabile de scoatere la pensie anticipata pentru multe categorii de persoane, inclusiv prin disponibilizari;
- categorii de pensionari foarte tineri (in special din zona politiei, armatei si serviciilor speciale);
- abuzuri de pensionari pe caz de boala sau handicap;
- scaderea natalitatii;
- migratia masiva de dupa 1990.
Din nenorocire, aceasta problema nu este una care sa se poata rezolva peste noapte, din condei. Trebuie sa ne pregatim din timp, sa luam masuri care sa usureze sarcina asupra sistemului public de pensii, pentru a evita adevarate tragedii in viitorul mai mult sau mutin indepartat.
De asemenea, trebuie luate masuri, atat in ceea ce priveste cresterea accentuata in perioada urmatoare a sistemelor facultative de pensii (cu acumulare, nu ca cel public – de tipul pay as you go), dar si in ceea ce priveste educarea financiara a oamenilor, care sa inteleaga din timp nevoia de a economisi, de a investi in active/activitati care sa le asigure un venit decent cand nu vor mai putea munci.
In plus, trebuie create rapid conditii de crestere economica, de atragere de investitii, inclusiv prin reducerea costului muncii calificate.
Am facut aceasta introducere pentru a arata cat de mare este nevoia de actiune imediata pentru a pregati sistemul public de pensii pentru ce va veni si pentru a repune in discutie o propunere mai veche de a mea: plafonarea bazei de calcul a tuturor contributiilor sociale la un nivel rezonabil – propunere pe care initial am gandit-o pentru a creste competitivitatea Romaniei, pentru a atrage investitii directe (nu speculative), dar si pentru a ajuta la cresterea gradului de conformare voluntara si sucesul cotei unice (propunerea a fost facuta in mai 2004), dar pe care astazi o consider ca fiind cel putin la fel de importanta pentru a asigura stabilitatea viitoare a sistemului public de pensii + sistem la care din pacate nu o sa putem renunta mult timp de acum incolo.
Spun de multi ani ca sistemul nostru de contributii sociale este unul extrem de complicat si ineficient. Pe de o parte, avem cote ale contributiilor sociale foarte mari, aplicate la venitul brut, fara sa existe o plafonare a bazei de calcul a contributiilor sociale (cu exceptia contributiei individuale de 10,5% la asigurari sociale). De cealalta parte avem (inca) destul de multe exceptii si moduri de a “fenta”, cel putin in parte, plata contributiilor sociale.
Cat de jalnica este performanta sistemului nostru de contributii sociale se poate vedea si din Raportul pe 2011 al Consiliului Fiscal (pag. 67) - http://www.consiliulfiscal.ro/
Se poate vedea ca Romania colecteaza mai putin decat Slovacia (9,5% din PIB fata de 8,3% Romania, - 13%), in conditiile in care cotele sunt comparabile, dar in Slovacia baza de calcul a tuturor contributiilor sociale este plafonata la 1.000 Euro. De asemenea, se poate vedea ca Bulgaria reuseste sa colecteze 6,8% din PIB (-18% fata de Romania), dar cu contributii de doar 29% (-36,6%) si baza de calcul plafonata la 2.000 leva (aprox. 1.025 Euro)…
Modificarile din ultimii 2 ani nu au facut decat sa complice si mai mult lucrurile, cu rezultate mai mult decat modeste in planul colectarii.
Dar haideti sa nu ne mai plangem. Analizele acestea comparative sunt motive de retrospectie, de analiza; trebuie sa intelegem ce anume nu merge la noi. Ce au ei si noi nu avem? Din cele doua exemple anterioare, un lucru este clar: ei au un plafon al bazei de calcul a contributiilor la un nivel rezonabil. Noi nu avem asa ceva! Nu cunosc foarte bine cele doua legislatii, dar am motive sa presupun ca ei nu prea au nici exceptii…
Dar haideti sa vedem ce avem noi acum:
- contributii sociale de aproximativ 16.5% pentru angajat si 28% pentru angajator (44,5% in total);
- plafon de 5 salarii medii pe economie la baza de calcul a contributiei sociale (efectiv la angajat, teoretic doar la angajator – plafonul se calculeaza pe fondul de salarii, ceea ce inseamna ca angajatorul plateste sume pentru care angajatul nu plateste puncte de pensie, ceea ce eu am spus mai jos ca este jaf la drumul mare);
- contributii diferentiate pentru alte tipuri de venituri.
Practic, cuantumul contributiilor nu depinde numai de CaT castiga contribuabilul, ci mai ales de CUM castiga!
Evident, cea mai mare sarcina fiscala este pe munca. Cei care presteaza, creeaza etc, platesc mai putin. Uneori muuult mai putin!
Pe langa ineficienta si dificultate in administrare, mutantul nostru mai genereaza si frustrari de genul: “da’ eu sunt prost sa platesc si ala nu?”. Mai ales ca sistemul public al contributiilor sociale ar trebui sa se bazeze si pe principiul solidaritatii (halal solidaritate!).
Care este propunerea mea?
Inocuirea actualului sistem de calcul al contributiilor (practic rescrierea Titlului IX.2 din Codul fiscal) cu unul simplificat, care sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
- baza de calcul a tuturor contributiilor sociale plafonata la un nivel rezonabil. Pentru a fi rezonabil, un astfel de plafon trebuie sa fie suficient de mic pentru a stimula conformarea voluntara, dar suficient de mare pentru a nu reduce veniturile bugetului consolidat. in 2010 am calculat ca un plafon egal cu trei salarii medii este perfect sustenabil, putand aduce venituri suplimentare de cel putin 0,5 miliarde Euro. Sunt in curs de refacere a calculelor si am convingerea ca se poate demonstra ca plafonul poate fi stabilit la 2, cel mult 2,5 salarii medii ;
- cuantumul contributiilor sa nu mai depinda de modul in care se obtine venitul, ci doar in functie de cat venit este obtinut.
Logica de functionare a unui astfel de sistem va fi urmatoarea:
Am redactat chiar si textul de lege care sa implementeze aceasta schema logica, il puteti gasi in capitolul 12 al lucrarii “Despre fiscalitate si competitivitate”, lansata recent de mine la Editura Universul Juridic.
Analizati-o si veti vedea ca raspunde intru totul cerintelor exprimate chiar si de Consiliul Fiscal (a se vedea pagina 70 din Raportul anual). Acestea sunt, insa, cerinte pe termen scurt, care tin de echilibrarea bugetara in perioada imediat urmatoare.
Haideti sa vedem de ce aceasta solutie ajuta, insa, si (in special) pe termen lung:
- in primul rand, va duce la cresterea numarului de contribuabili in sistemele de asigurari sociale, inclusiv de pensii;
- in al doilea rand, va reduce sarcina fiscala, in special pentru cei mai competitivi dintre noi, deci va stimula investitiile exact in zonele cu valoare adaugata mare;
- in al treilea rand, prin plafonarea numarului de puncte de pensie la 2, maxim 2,5 salarii, se vor reduce semnificativ obligatiile de plata ale sistemului public de pensii, in special dupa ajungerea la perioada critica (2035) – deci se creeaza premisele pentru reducerea graduala a deficitelor;
- in al patrulea rand, elibereaza resurse pentru scheme private de pensii sau investitii;
Promit sa revin in curand cu calculele care sa sustina afirmatiile mele in legatura cu plafonul. Sunt convins ca acestea o sa arate atat sustenabilitatea unui plafon mai mic de 3 salarii medii (plafon sustinut de mine pana in prezent), cat si resurse pentru o reducere de cote.
Pana atunci, de abia astept comentariile dvs.
madara
Comentarii articol (67)