Articol scris de Anca Alexandrescu, Corporate Services Consultant Accace Romania (www.accace.com)
Un pas important in acest sens a fost largirea situatiilor in care companiile pot angaja in regim temporar. Inainte de modificarea Codului Muncii, contractul de munca temporara putea fi incheiat doar pentru inlocuirea unui salariat al carui contract individual de munca era suspendat, pe durata suspendarii, pentru prestarea unor activitati cu caracter sezonier, pentru prestarea unor activitati specializate, ori ocazionale.
In prezent, legea limiteaza doar tipul de activitate, in sensul in care acesta trebuie sa priveasca o sarcina precisa si cu caracter temporar, nefiind acceptata o activitate generala. Singura prevedere expresa care interzice utilizatorului sa beneficieze de serviciile unui salariat temporar este instituita de art. 93 Codul Muncii, unde se precizeaza ca utilizatorul nu poate beneficia de serviciile angajatului temporar, daca urmareste sa inlocuiasca astfel un salariat al sau al carui contract de munca este suspendat ca urmare a participarii la greva.
Munca temporara este definita de Codul Muncii ca fiind munca prestata de un salariat temporar in favoarea unui utilizator, din dispozitia agentului de munca temporara. In Romania, munca temporara se poate derula printr-un agent de munca temporara conform prevederilor Codului muncii, articolele 88-102.
Prin lege se delimiteaza notiunile de agent de munca temporara, salariat temporar si utilizator, ca parti ale unei relatii triunghiulare. Astfel, salariatul temporar este persoana care a incheiat un contract de munca temporara cu un agent de munca temporara, in vederea punerii sale la dispozitia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia din urma. Agentul de munca temporara este persoana juridica autorizata de Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale, care incheie contracte de munca temporara cu salariatii temporari, pentru a-i pune la dispozitia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilita de contractul de punere la dispozitie sub supravegherea si conducerea acestuia. Utilizatorul, pe de alta parte, este persoana fizica sau juridica pentru care si sub supravegherea si conducerea caruia munceste temporar un salariat pus la dispozitie de agentul de munca temporara.
Ce trebuie sa stim despre contractul de munca temporara
Din punct de vedere al naturii juridice, contractul de munca temporara este un contract de munca pe durata determinata, dar de tip special, deoarece salariatul nu presteaza munca in folosul celui care l-a angajat, ci in beneficiul unui tert (utilizatorul).
Contractul de munca temporara are natura unui contract individual de munca, prin urmare trebuie respectate conditiile prevazute de Codul Muncii pentru incheierea si continutul acestuia.
Si in ceea ce priveste nivelul de salarizare, drepturile angajatului temporar sunt aceleasi cu ale unui angajat pe perioada nedeterminata. Astfel, un angajat temporar trebuie sa beneficieze de acelasi nivel de salarizare ca si un angajat pe perioada nedeterminata care indeplineste acelasi tip de munca sau unul similar, indiferent de felul in care a fost angajat. Singura diferenta este ca salariul, ca si contributiile si impozitele datorate de salariatul temporar, sunt platite de agentul de munca temporara si nu de utilizator.
Durata initiala pentru care poate fi incheiat un contract de munca temporara (termenul misiunii temporare initiale) nu poate depasi 24 luni, potrivit Codului Muncii, dar poate fi prelungit pe perioade succesive, pana la 36 de luni. Conditiile in care durata contractului poate fi prelungita trebuie sa fie prevazute in contractul de munca temporara sau pot face obiectul unui act aditional.
Munca temporara presupune un raport triunghiular intre salariatul temporar, agentul de munca temporara si utilizator si este bazata pe incheierea a doua contracte, diferite ca natura juridica:
1. Contractul de munca temporara, incheiat intre agentul de munca temporara si salariat (contract individual de munca ce se incheie pe durata unei misiuni). Contractul trebuie sa fie incheiat in forma scrisa, ca si conditie ad validitatea (pentru incheierea sa valabila) si trebuie sa contina urmatoarele elemente:
- Elementele cu caracter general prevazute la art. 17 Codul Muncii (elemente ce se regasesc in orice contract de munca);
- Elementele ce se regasesc la art. 18 alin 1 din Codul Muncii care vizeaza activitatea desfasurata in strainatate;
- Elementele strict specifice ale contractului de munca temporara, respectiv: conditiile in care urmeaza sa se desfasoare misiunea, durata misiunii, identitatea si sediul utilizatorului, cuantumul si modalitatea remuneratiei salariatului temporar.
2. Contractul de punere la dispozitie, incheiat intre agentul de munca temporara si utilizator, care este la baza un contract de prestari servicii, ce trebuie incheiat in scris. Acesta trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu:
- Durata misiunii;
- Conditiile concrete de munca;
- Caracteristicile specifice postului, in special calificarea necesara, locul executarii misiunii si programul de lucru;
- Echipamentele individuale de protectie;
- Orice alte servicii si facilitati in favoarea salariatului;
- Valoarea comisionului de care beneficiaza agentul de munca temporara, precum si remuneratia la care are dreptul salariatul;
- Conditiile in care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispozitie de un agent de munca temporara.
In anul 2011, in Romania, peste 55.000 de persoane au apelat la aceasta forma de angajare, in crestere cu 10% fata de anul anterior, conform estimarilor expertilor Accace, unul dintre liderii din Europa Centrala si de Est in management financiar si externalizare. Companiile care apeleaza frecvent la serviciile unui furnizor de munca temporara fac parte din domenii diverse, precum FMCG, auto, asigurari, farma, HoReCa, agricultura, constructii, industria prelucratoare, componente electronice. In general, este vorba despre companii mari, multinationale, cu un numar mare de angajati sau cu o cultura orientata foarte puternic pe externalizare.