Ce bine-ar fi...

Ar fi bine si, desigur, aproape imposibil.

Cu toate acestea, putem face cate ceva pentru a limita efectele negative si pentru a inchide intr-o oarecare masura "vasele comunicante" prin care lasam problemele sa transgreseze granitele lor firesti.

Putem fi constienti de faptul ca uneori ne razbunam acasa/ la serviciu pentru dificultati sau conflicte pe care le avem in zona profesionala/ personala. Asta nu inseamna sa nu povestim, sa nu ne manifestam furia sau tristetea – dar, cu putina atentie, ne putem domoli tentatia de a-i folosi pe cei de acasa/ de la serviciu ca pe niste "saci de box" asupra carora sa varsam naduful acumulat dincolo. Sunt aproape convinsa ca tuturor ni s-a intamplat sa procedam asa.

Nu este o tragedie si nu este un pacat mortal – de regula, familia sau colegii nostri sunt capabili sa inteleaga pana la un punct aceste manifestari. Important este sa devenim constienti de ele si sa incercam sa le tinem la un nivel rezonabil. Repetate mult prea des si cu prea multa forta, aceste rabufniri ii vor uza pe cei in capul carora le varsam – care, paradoxal, nu numai ca nu sunt cei vinovati de starea noastra, ci dimpotriva, adeseori ne sunt cei apropiati, care tin cel mai mult la noi.

Nu spun ca ar fi simplu sa facem asta. Trebuie sa invatam sa ascultam feedback-ul celor din jur, sa invatam sa ne privim si sa ne auzim, sa recunoastem si sa ne controlam emotiile si sa riscam sa ne judecam "la rece" fara a cauta scuze care sa ne scoata "basma curata", fara a lasa orgoliul sa ne domine. Nu este deloc o treaba usoara.

Uneori, pentru a reusi, este nevoie de ajutor – un coach sau terapeut, sau macar un prieten adevarat. Iar daca recunoastem in noi aceasta tendinta, este bine sa invatam sa o recunoastem si s-o intelegem si la altii – da, se poate intampla ca oamenii sa "se supere pe noi" pentru motive care nu au, de fapt, legatura cu persoana noastra. Nu, nu spun ca asa ceva trebuie tolerat la nesfarsit!

Spun insa, ca foloseste mai mult sa raspundem cu intelegere decat sa intoarcem la randul nostru armele, intr-un razboi care, de fapt, nu ne apartine.


Articol aparut initial pe www.portalhr.ro. Puteti citi articolul original aici.