Oameni-care-nu-pot-spune-nu si Oameni-dominati-de-Ego: un fel de epilog

Revenind la oamenii despre care am tot vorbit, daca am parut cumva a sugera ca a nu spune nu sau a apara propriul Ego sunt, fara dar si poate, defecte, voi incerca azi sa schimb aceasta perceptie.

In noi toti coexista un om-care-uneori-nu-poate-spune-nu si un om-uneori-dominat-de-Ego. Daca suntem ceea ce conventional numim Omul-echilibrat, cei doi coexista in pace, acceptandu-se reciproc si “intrand in actiune” atunci cand este potrivit sa o faca. Asa se manifesta o serie de trasaturi carora le-am dat o serie de nume cu conotatie pozitiva: leadership, asertivitate, politete, dedicare, loialitate, altruism, tarie de caracter, incredere in sine etc.

Ca in orice, este nevoie de echilibru. Problema este cum gasim acel echilibru si, mai ales, cum stim ca l-am gasit?

Un posibil raspuns rezida in calitatea relatiilor pe care le stabilim. Atat omul-care-nu-poate-spune-nu cat si cel dominat-de-Ego constata la un moment dat ca ceva in dinamica si calitatea relatiilor pe care le stabileste “nu e bine”. De multe ori nici nu realizeaza ce anume exact “nu e bine”: e doar o senzatie de disconfort si constatarea ca in mod repetat “se intampla la fel” in (aproape) orice relatie nou stabilita, indiferent cat de mult pare sa se schimbe contextul. Intr-o prima instanta, incercam sa alungam senzatia de disconfort asa cum alungam o musca enervanta: e doar o senzatie, o intamplare.

Apoi, gasim o gramada de motive care tin de ceilalti (uneori generalizam: asa sunt toate femeile, toti barbatii, toti angajatii etc). In cele din urma insa, putem ajunge la intrebarile pe care trebuia sa ni le punem inca din capul locului: ce anume fac EU pentru asta? Ce as putea EU schimba la mine pentru ca relatiile pe care le stabilesc sa fie mai bune? Evident, calitatea unei relatii depinde de TOTI cei implicati. Insa singura persoana asupra careia putem realmente actiona suntem noi insine. Evident, ne-am dori ca CELALALT sa inceapa sa faca schimbari, insa aceasta poate fi o asteptare nerealista si cu siguranta neconstructiva.

O relatie de calitate este o relatie parteneriala – in care cei implicati intervin rand pe rand pentru a o mentine in acest echilibru; nu este vorba despre o reciprocitate absoluta, ci despre co-participare: relatia respectiva apartine tuturor celor implicati si, daca acestia si-o asuma ca atare, vor contribui toti si activ la mentinerea ei. Cand acest lucru nu se intampla, apare dezechilibrul si relatia este inegala. Atat Omul-care-nu-poate-spune-nu cat si Omul-dominat-de–Ego sunt mari maestri in stabilirea unor relatii inegale.

Nu traim singuri, drept urmare uneori trebuie sa stim sa spunem da chiar daca ne-am dori sa spunem nu, daca asta ajuta interactiunilor si relatiilor in care traim si nu ne afecteaza persoana. De asemenea, nu traim prin altii: drept urmare, trebuie sa ne ingrijim si de propriul Ego, de stima si increderea in noi insine. Stiu, suna simplu dar e foarte complicat! Vom face greseli, desigur. Nu vom sti intotdeauna ce si cum este “bine” sa facem. Dar daca pastram in minte calitatea relatiilor pe care le stabilim ca pe un fel de “hartie de turnesol” pentru actiunile noastre, este posibil sa alegem cu mai multa usurinta calea potrivita prin labirintul posibilitatilor.

Cu timpul, pe masura ce ne cunoastem pe noi insine, pe cei din jur si pe masura ce intelegem mecanismele interactiunilor interumane, vom invata dozajul potrivit noua (in functie de particularitatile specifice pe care le avem). Nu exista “reteta unica”, valabila pentru toti: suntem fiecare un unicat si, de aceea, ceea ce este potrivit unui individ nu se aplica in mod necesar si altuia.

Vestea buna este ca nimeni nu se naste invatat –ar fi deci nepotrivit sa ne auto-blamam pentru stangaciile pe care uneori le avem in a gasi tonul corect. Unii invatam mai lent, altii mai repede. Pe unii ne-au ajutat parintii mai mult, pe altii mai putin. Unii am avut parte de conjuncturi de viata mai usoare, altii de experiente mai dificile.

Dar important este sa vrem sa invatam: restul sunt detalii nesemnificative.

Articolul aparut initial pe www.portalhr.ro. Puteti citi articolul original aici.