Oameni dominati de Ego (Prima Parte)

Spuneam saptamana trecuta ca omul-care-nu-poate-spune-nu formeaza o combinatie exploziva cu un alt fel de om: omul-dominat-de-ego. O combinatie care sta adeseori la originea multor probleme cu care ne confruntam in organizatiile noastre. Dar inainte de a vedea de ce, sa incercam sa vedem cum este omul-dominat-de-ego:

• Lipsa empatiei este vizibila in aproape tot ce face. Chiar daca-ti da binete si intreaba “ce mai faci?”, pare sa faca asta mai degraba din obisnuinta decat din interes real; tinde sa fie interesat numai de sine, catalogand perceptiile, emotiile si dorintele altora ca fiind futile, neimportante;
• Foarte multe dintre ideile si comportamentele sale sunt de fapt idei si comportamente preluate de la alte persoane, persoane pe care ei le considera “autoritati”;
• Manifesta o nemultumire generalizata privind lumea si viata; isi petrece o mare parte din timp criticand, blamand sau plangandu-se de lucrurile si oamenii care il inconjoara.
• Sensibil la criticile pe care le primeste (pe care le respinge cu vehementa) dar in acelasi timp, foarte critic la adresa altora;
• Absorbit de propria-i persoana si neempatic fiind – va intrerupe frecvent interlocutorii sau conversatia altora;
• Are convingeri  fixe despre “cum trebuie sa arate viata” si despre sine: tinde sa respinga si sa eticheteze drept “rau” sau “indezirabil” orice eveniment sau fapt care poate aduce schimbari acestor convingeri;
• Se asteapta ca treburile de rutina sa fie facute de altii: el este prea important pentru a-si pierde vremea cu asta (imi vine in minte o replica auzita cu multi ani in urma in relatarea cuiva: “eu nu schiez: eu am oamenii mei care schiaza pentru mine!”)
• Foloseste mult mai des decat altii “eu”, “meu” etc. Pare “indragostit de sine insusi”. Are o imagine grandioasa despre sine si se asteapta ca cei din jur sa sesizeze aceasta grandoare. In caz  contrar, simte frustrare si furie.
• Este competitiv si invidios;
• Ostil si “feroce”, omul-dominat-de-Ego este in acelasi timp pasiv si lipsit de initiativa. Se plange despre aceleasi lucruri ani la randul, insa arareori face ceva pentru a schimba situatia de care se plange atat de tare;
• Povesteste rar despre trairile interioare, visele si amintirile sale; atunci cand o face totusi in fata cuiva, tinde ulterior sa simta resentiment fata de persoana care l-a impins sa se “deschida”.
• Simte ca regulile sunt facute pentru altii si nu i se aplica in egala masura;
• Naiv si vulnerabil, in pofida arogantei si superioritatii afisate. Intelege cu greu ce vor/ simt alte persoane (din pricina lipsei empatiei) si, absorbit fiind de propria persoana, este neatent la ceea ce se petrece in jur dincolo de aparente. Asta il face sa fie usor exploatabil, trezindu-se adeseori in situatii pe care nu si le-a dorit;
• Tinde sa triseze si sa induca in eroare atunci cand simte ca asa poate scapa “basma curata”; selecteaza fapte in asa fel incat sa poata “fabrica” realitatea care ii convine: adeseori, cei care au a face cu asemenea oameni simt nevoia sa verifice realitatea cu o terta persoana – pentru a-si confirma ca nu sunt nebuni, ca perceptiile nu le joaca feste.
• Tinde sa-si aroge “partea leului” atunci cand lucreaza in echipa;
• Adora sa delege sarcini, pentru ca apoi sa interfereze cu cel/ cei carora le-a delegat actionand ca un micro-manager. Daca lucrurile merg bine, isi va asuma meritul; daca merg prost, va invinui pe cel/ cei carora le-a delegat sarcina;
• Pune presiune asupra celor cu care lucreaza si atmosfera de lucru este adeseori definita ca fiind “tensionata”; absenteismul si fluctuatia de personal tind sa fie mai mari in echipele conduse de catre omul-dominat-de-Ego;
• Devine plictisit, nerabdator si agitat atunci cand subiectul unei discutii nu-l implica – si, mai ales cand este vorba despre altcineva;
• Se contrazice frecvent, uneori chiar in cadrul aceleiasi declaratii (indiferent daca subiectul este ce vrea/ nu vrea sa faca/ manance/ bea, ce i se pare drept/ nedrept sau potrivit/ nepotrivit intr-o situatie sau la o persoana etc);
• Este inflexibil si autoritar; are accese de furie violenta si zgomotoasa;
• Se considera indreptatit sa primeasca orice, oricaand; se considera indreptatit sa exploateze alti oameni, fara a oferi reciprocitate; pe de alta parte, tinde sa-si piarda interesul in persoanele care ii ofera cu usurinta ceea ce isi doreste;
• Egoist si zgarcit: nu numai ca ofera cu greutate, dar isi face un punct de onoare din a nu oferi ceva ce stie ca altul si-ar dori sa primeasca (obiecte si gesturi, deopotriva);
• Naste asteptari din partea altora, pentru ca apoi sa “uite”; cel mai sigur mod prin care se poate obtine ceva de la omul-dominat-de Ego  este sa NU-i ceri acel lucru;
• Seducator, flirteaza usor cu persoane necunoscute si stie sa-i flateze cu talent pe cei de la care doreste sa obtina ceva; pe masura ce obtine ce doreste sau pe masura ce relatia devine mai apropiata, se va simti sub presiune si se va retrage;
• Impulsiv, actioneaza adeseori sub imboldul chefului de moment; are o capacitate redusa de a putea prevedea consecintele pe care actiunile sale impulsive le pot atrage – fiindu-i insa greu sa admita o incapacitate personala, va sustine cu vehementa ca nu-i pasa ce consecinte pot avea gesturile sale;
• Genereaza dispute pentru a-si apara Ego-ul atunci cand il simte amenintat.  In continuare, iata un dialog care poate exemplifica acest fenomen

Scena casnica: Pete a uitat sa cumpere lapte, asa cum stabilise impreuna cu Bethany ca va face.
Bethany: Ai cumparat laptele?
Pete: Nu avem nevoie de lapte, deoarece vom bea vin la cina.
Bethany: Totusi avem nevoie si ai zis ca vei cumpara. Esti dragut sa mergi sa cumperi, te rog?
Pete: Nu ma mai pisa.
Bethany: Nu te pisez. Te rog doar sa mergi sa cumperi lapte. Nu mai avem deloc si am nevoie de el pentru a gati cina. Oricum, vom avea nevoie pentru micul dejun.
Pete: Tu chiar ai un talent special sa calci omul pe nervi, stiai? Intotdeauna faci asta. Esti insuportabila. Nu am niciodata timp pentru mine.
Bethany: Ce anume fac intotdeauna?
Pete: Ma enervezi. Intotdeauna gasesti ceva sa-mi reprosezi..
Bethany: De ce te enervez? Tot ce am facut a fost sa te rog sa mergi sa cumperi lapte.
Pete: Ma enervezi pentru ca deschizi gura aia mare si reprosezi. Reprosuri, reprosuri, reprosuri, aud numai asta.
Bethany: Nu fac asta…
Pete: Ba da. Mi-ai reprosat si saptamana trecuta ca n-am facut curatenie.
Bethany: Dar ai facut.
Pete: Am facut-o pentru tine.

(sursa: David Thomas; Narcissism behind the Mask)

Si disputa continua. Ceea ce sare imediat in ochi in asemenea dispute este ca faptele sunt neimportante: nu e lapte in casa si Pete urma sa-l cumpere – toate astea nu par sa conteze. Ceea ce conteaza pentru Pete este sa evite vina: a uitat sa cumpere lapte, desi stabilisera ca o va face, motiv pentru care face tot posibilul sa distraga atentia de la ceea ce ar putea fi neplacut pentru el, atragand-o pe Bethany intr-o discutie in care aceasta va uita complet de lapte, ocupata fiind sa se apere de acuzatiile ca “are gura mare”, “reproseaza intotdeauna”, “este insuportabila” etc.

Felul in care omul-dominat-de-Ego se poarta la locul de munca seamana mult cu cel in care se poarta in viata privata. Ceea ce uneori se intampla este ca daca reuseste sa obtina admiratia si superioritatea intr-unul dintre cele doua medii (profesional sau privat) se va putea comporta ceva mai firesc in celalalt mediu.

Alaturi de omul-dominat-de-Ego ai impresia ca trebuie sa “mergi ca pe oua” pentru a nu-i declansa furia si resentimentul. Despre cum este sa lucrezi cu un astfel de coleg, saptamana viitoare.

Articol aparut initial pe www.portalhr.ro. Puteti citi articolul original aici.