De ce Guvernul trebuie sa iasa din cercul vicios al mizeriei?

Articol scris de Cristian Socol, conferentiar universitar si editor asociat la Revista de Economie Teoretica si Aplicata.

Dupa o guvernare comoda, bazata pe principiile “Ne imprumutam fara limita / Dupa noi, potopul” si “Orice problema apare n-o rezolvam, o aruncam in viitor” a construi pe baza unei viziuni macroeconomice este destul de dificil.

Cum altfel decat mizerie poti numi cresterea exploziva a cheltuielilor cu dobanzile? Cum altfel poti numi amanarea privatizarii Oltchim pentru a scapa de tensiunile sociale si pentru ca firmele capusa sa mai castige o tura pe spinarea statului? Cum altfel poti numi jaful de la Hidroelectrica? Cum putem decripta efortul zero de prioritizare a investitiilor publice in ultimii ani? In ce cheie putem citi alocarea aproape exclusiva pe criterii politice a fondurilor europene, si acelea cu un grad redus de absorbtie si cu masive fraude?

Cum putem intelege prelungirea contractelor cu baietii destepti din energie? Cum putem sa admitem fraudele fiscale de proportii comise chiar de catre oameni din sistem? Cum altfel sa citim eforturile marginale de crestere a PIB potential, in conditiile in care ritmul de crestere a acestuia s-a redus la mai mult de jumatate in perioada postcriza in Romania? Cum putem considera risipa banilor publici pe 40.000 de proiecte, in marea lor majoritate cu efecte de multiplicare aproape de zero?

Bun. Curatarea mizeriei este un pas necesar dar nu si suficient. Sunt bune economiile bugetare facute prin reducerea risipei si a fraudei. Cele 175-275 milioane de euro pierderi anuale stopate prin eliminarea contractelor cu intermediarii din energie si cele 1,2 miliarde ron plus de venituri bugetare aparute post destructurare a retelei evazioniste de la ANAF reprezinta un bun inceput.

Cred ca guvernul Ponta trebuie sa treaca la al doilea pas, dedicand mai mult timp constructiei, viziunii si inovarii in fundamentarea si implementarea politicilor publice. Finalizarea auditului facut in cadrul institutiilor publice trebuie sa mearga concomitent cu fundamentarea unei Viziuni pentru Romania, cu orizont temporal 2019/2020.

Gasirea unui trade off rezonabil intre convergenta nominala si cea reala cu UE se poate obtine propunand doua obiective tactice Stabilizare macroeconomica si relansare (termen scurt) si Consolidarea cresterii economice incluzive prin stimularea competitivitatii (termenul mediu si lung), subsumate unui obiectiv strategic – Adoptarea Euro. Crearea de locuri de munca mai multe si mai bune trebuie sa fie o alta tinta strategica.

Sigur. Riscurile de a ramane in capcana termenului scurt sunt mari si nu numai pentru Romania. Reducerea fluxurilor de capital, gradul redus de absorbtie al fondurilor europene, mentinerea incertitudinii pe pietele financiare de capital si lentoarea gasirii unei solutii de rezolvare a crizei datoriilor suverane din Zona euro, printre altele, nu vor oferi timp prea mare de manevra Guvernului actual. tinand cont si de riscurile interne legate de lipsa spatiului fiscal pentru relansare economica, deficitele bugetelor de asigurari sociale si de pensii cauzate indeosebi de numarul redus de contribuabili ca urmare a unei rate reduse de ocupare, imbatranirea populatiei, restructurarea companiilor de stat dar si posibila reizbucnire a inflatiei (socurile adverse de natura ofertei fiind principal cauza). Nu mai punem efectele distructive ale iernii trecute, secetei prelungite din vara si ale iernii viitoare, ce se anunta a fi grea.

Guvernul Ponta nu are de ales. Ramanerea la stadiul de gestiune a situatiei curente il condamna la anonimat. Diferenta fata de guvernarea anterioara trebuie realizata prin proiecte strategice, prin viziune.Gandirea strategica confera sustenabilitate si substanta guvernantei economice dintr-o tara, oricare ar fi ea.

Articol preluat de pe www.contributors.ro