Medierea in lumina noilor modificari ale Legii 192/2006. Este medierea o procedura "obligatorie"?

Modificarile aduse Legii 192/2006 privind medierea

O dovada a faptului ca medierea a inceput sa capete o noua dimensiune si o importanta crescuta, o reprezinta noile modificari aduse Legii 192/2006 privind medierea, demers ce vine sa confirme preocuparea constanta a legiuitorului in a gasi si promova solutiile cele mai eficiente pentru ca aceasta procedura sa devina un mijloc real si eficient de solutionare alternativa a disputelor.

Obligativitatea informarii cu privire la mediere

Astfel, incepand cu data de 01 octombrie 2012, odata cu intrarea in vigoare a Legii 115/2012, care a modificat si completat Legea 192/2006, se instituie obligativitatea informarii cu privire la mediere pentru fiecare persoana fizica sau juridica care isi propune sa initieze un proces pe rolul instantelor de judecata, in domeniile expres prevazute de lege - in materie civila, de familie, in materie penala, in domeniul protectiei consumatorului si in alte materii, in conditiile prevazute de lege. Aceeasi obligatie este stabilita si pentru partile care au deja o cauza pendinte pe rolul instantelor de judecata.

Desi discutiile care se pot naste pe marginea acestui subiect sunt mai ample, doua sunt aspectele pe care ne propunem sa le analizam in legatura cu aceasta interventie legislativa: ce inseamna informarea obligatorie si daca medierea a devenit o procedura „obligatorie” in lumina noilor modificari asupra legii privind medierea - intrebari la care vom raspunde in cadrul acestui articol; care sunt sanctiunile care intervin in cazul incalcarii obligatiei de a parcurge etapa obligatorie a informarii si care este eficienta acestor dispozitii legale - intrebari ce vor face subiectul unei analize in articolul viitor pe aceasta tema.

Ce inseamna informarea obligatorie?

Prin informare obligatorie cu privire la mediere intelegem acea etapa prealabila incheierii contractului de mediere prin care mediatorul ajuta partile ca, in cunostinta de cauza, sa accepte rezolvarea neintelegerilor dintre ele prin mediere. Concret, in cadrul unei sedinte, mediatorul informeaza partile despre avantajele medierii, scopul si limitele medierii, rolul mediatorului, efectele juridice ale medierii si ale acordului de mediere, fara insa a se intra în detalii legate de cauza. Fiecare parte are dreptul sa isi aleaga mediatorul, informarea urmand a fi realizata de catre mediatorul ales.
Aceasta activitate de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia este gratuita.

Indiferent daca informarea se face in sedinta comuna sau in sedinte separate, mediatorul va elibera un proces verbal de informare, ce va fi semnat de mediator si de partea sau partile ce au participat la sedintele de informare.

Ce se intampla daca paratul in proces evita / nu doreste sa se supuna acestei obligatii?

Daca situatia este mai simpla si eficienta, atat din perspectiva timpului si resurselor implicate, in ipoteza in care ambele parti decid sa se prezinte la sedinta de informare privind medierea, lucrurile devin mai delicate cand persoana ce urmeaza a fi chemata in judecata sau paratul in proces evita/nu doreste sa se supunã acestei obligatii. Pentru ca in acest caz, fie partea care se prezinta la mediator va trebui sa faca personal demersurile sau eforturile necesare pentru ca cealalta parte sa se prezinte la sedinta de informare, fie mediatorul va adresa celeilalte parti o invitatie insotita de o confirmare de primire, in vederea informarii si acceptarii medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se va transmite de mediator prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului, partea solicitanta urmand a comunica mediatorului toate datele pe care le are la dispozitie pentru a contacta cealalta parte (telefon, email etc.).

Ghidul pentru organizarea sedintei de informare privind medierea

Lacuna legiuitorului in a stabili explicit modalitatea in care partea solicitanta va face dovada ca a realizat demersurile necesare pentru a aduce partea cealalta la mediere, este acoperita de Ghidul pentru organizarea sedintei de informare privind medierea, adoptat de Consiliul de mediere la data de 28 septembrie 2012, care prevede ca partii i se va elibera un document din care sa reiasa toate demersurile pe care le-a realizat, atasand si copie dupa confirmarea/confirmarile de primire a invitatiei (invitatiilor) pe care le-a transmis. Acest document scris eliberat de mediator are scopul de a dovedi instantei de judecata faptul ca partea care s-a adresat mediatorului a fost de buna-credinta si a incercat sa invite cealalta parte in vederea participarii la sedinta de informare obligatorie.

Desi nici legiuitorul si nici Ghidul referit anterior nu disting expres, consideram ca si in aceasta ipoteza, in care nu s-a reusit cooptarea partii adverse la sedinta de informare, persoanei informate i se va elibera un proces verbal de informare. Pentru ca altfel s-ar ajunge la sanctionarea nejustificata a partii diligente, care si-a indeplinit obligatiile stabilite de lege si totodata a realizat demersurile necesare pentru a obtine si informarea partii adverse cu privire la mediere.

Promovarea procedurii medierii depinde de intelegerea avantajelor si beneficiilor pe care le implica

Primele concluziile care se desprind in legatura cu modificarile survenite asupra legii ce reglementeaza procedura medierii sunt in sensul ca legiuitorul nu si-a schimbat optica in privinta caracterului voluntar al acestei metode alternative de solutionare a disputelor, cel putin in materiile avute in vedere de aceasta modificare, obligativitatea impusa de legiuitor privind doar parcurgerea sedintei de informare cu privire la mediere. Medierea nu a devenit o procedura obligatorie de solutionare a disputelor dintre parti, ceea ce legiuitorul a impus fiind doar parcurgerea sedintei de informare obligatorie cu privire la aceasta procedura.

Pe langa beneficiul de a obtine o consacrare legislativa a obligativitatii parcurgerii acestei etape prealabile de informare, atat in Legea privind medierea, in cazul anumitor materii, dar si in Codul de procedura civila la art. 7201, in privinta disputelor contractuale dintre profesionisti (in cazul acestora din urma legiuitorul reglementand si un efect suspensiv al termenului de prescriptie pe o perioada de cel mult 3 luni), in realitate marele castig pe care interventia legiuitorului il aduce este pasul inainte pe care il propune spre cunoasterea acestei metode alternative de solutionare a disputelor. Pentru ca cea mai eficienta metoda de a obtine o schimbare s-a dovedit a fi insasi impunerea ei; practica dovedind ca ori de cate ori am fost constransi sa apelam la parghiile necesare pentru a cunoaste o anumita procedura, schimbarea s-a produs.

Oricat de ciudata ar parea concluzia noastra in acest sens, cert este ca nu numai in Romania, dar la nivelul intregii Uniunii Europene, reticenta in a apela la aceasta metoda alternativa a disputelor, si a celorlalte in general, este generata de lipsa de cunoastere a acestei proceduri si a beneficiilor pe care le implica, astfel cum rezulta din Raportul Parlamentului European referitor la solutionarea alternativa a litigiilor in materie civila, comerciala si de familie din 13 octombrie 2001. Totodata, experienta altor state a dovedit ca prezenta partilor la mediator ajuta la promovarea acestei metode, nu de putine ori partile exprimandu-si acordul de a solutiona disputa prin mediere, odata cunoscandu-i avantajele.

Articol scris de:
Dr. Cosmin Vasile, Partener Zamfirescu Racoti Predoiu
Monica Strimbei, Avocat Senior Zamfirescu Racoti Predoiu