In orice poveste exista cel putin doua perspective

Ana lui Manole
               de Adrian Paunescu

Voi ziditi in jurul meu
Dar in zid aici sunt eu
Dar in zid aici sunt eu, sunt eu.
Hai, Manole, pune zid
Sa nu pot sa-l mai deschid
Hai imbraca-ma in zid, zid greu.

Turla-mi soarbe capu-n ea
In altar e fruntea mea
Ochii in feresti vor sta, spre cer.
Voi lucrati si va e greu
Insa de murit - mor eu
Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier.

Pe oriunde sunt zidiri
Omul meu, sa nu te miri
Le-au intruchipat doi miri de rand.
Doar ca tu de-a pururi pleci
Eu raman aici pe veci
Sclava caramizii reci, plangand.

Sangele mi-i inca viu
Voi nu stiti ca si eu stiu
C-am sa mor dintr-un pariu stupid.
Hai, Manole, fii mai demn
Cum sa-ti faci aripi din lemn
Mi se face-a moarte semn, in zid.

Sa te-nchini cand vei pleca
Sa nu uiti, sa nu uiti cumva
Ca-nauntru-i Ana ta, om crud.
Mila cum nu poti sa ai
Voi plecati catre alt rai
Eu in zid abia ma mai aud.
 

Voi despre ce personaje secundare imi veti vorbi astazi?

P.S. Versurile de mai sus, pe acorduri de chitara.