UPDATE: De astazi inspectorii fiscali nu mai pot face controale decat daca au o legitimatie speciala. Cum arata documentul?

Legitimatia de verificare fiscala atesta imputernicirea speciala a titularului in fata contribuabilului, ce implica exercitiul autoritatii de stat.

Documentul este eliberat inspectorilor cu atributii de verificare fiscala pentru desfasurarea verificarii fiscale si a inspectiei fiscale partiale privind obligatia de stabilire, retinere si plata a impozitului pe venit asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare.

Modelul acestui document a fost aprobat prin Ordinul ANAF nr. 1751/2012, publicat in Monitorul Oficial nr. 782 din 21 noiembrie 2012.

Potrivit actului normativ, legitimatiile de verificare fiscala au regim special, sunt nominale, netransmisibile si trebuie semnate de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Ele vor fi folosite incepand din 21 decembrie 2012, atunci cand ordinul ANAF intra in vigoare.

Pe langa legitimatie, inspectorii care efectueaza verificari fiscale trebuie sa detina si un ordin de serviciu semnat de conducatorul structurii cu atributii de verificare fiscala, fara de care legitimatia nu este valabila.

Ordinul ANAF mai precizeaza ca pierderea sau furtul legitimatiei de verificare fiscala se publica in presa si se anunta directiei emitente in termen de 48 de ore.
 

Iata cum trebuie sa arate legitimatia  de verificare fiscala:

Atentie! Orice inspector care vine in control  trebuie sa detina si o insigna a Fiscului, al carei model este urmatorul:

Cum verifica Fiscul daca ai venituri nedeclarate

Potrivit Codului de procedura fiscala (Titlul VII, cap. III), organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscala prealabila documentara a ansamblului situatiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit.

Orice venituri constatate de organele fiscale, in conditiile Codului de procedura fiscala, a caror sursa nu a fost identificata se impun cu o cota de 16% aplicata asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor si metodelor indirect de reconstituite a veniturilor sau cheltuielilor. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului si al accesoriilor.

Organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscal prealabila documentara a ansamblului situatiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de titlul III din Codul fiscal.

Prin situatie fiscala personala se intelege totalitatea drepturilor si a obligatiilor de natura patrimoniala, a fluxurilor de trezorerie si a altor elemente de natura sa determine starea de fapt fiscala reala a contribuabilului pe perioada verificata.

Verificarea consta in compararea intre, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit si, pe de alta parte, situatia fiscala personala a contribuabilului

Daca organul fiscal constata o diferenta semnificativa intre, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit si, pe de alta parte, situatia fiscala personala, acesta continua verificarea prin comunicarea avizului de verificare si stabileste baza impozabila ajustata prin utilizarea metodelor indirecte.

Diferenta este semnificativa daca intre veniturile estimate calculate in baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit este o diferenta mai mare de 10%, dar nu mai putin de 50.000 lei

In situatia in care organul fiscal constata diferente semnificative, acesta solicita contribuabilului prezentarea, in termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sanctiunea decaderii, de documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia sa fiscala.

Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singura data, la solicitarea justificata a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.

Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt urmatoarele:
a) metoda sursei si cheltuirii fondului. Metoda consta in compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate in
perioada supusa verificarii;
b) metoda fluxurilor de trezorerie. Metoda consta in analiza conturilor bancare si a fluxurilor de numerar pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si asocierea acestora cu sursele de venit si utilizarea lor;
c) metoda patrimoniului. Metoda consta in determinarea venitului impozabil pe baza cresterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Cresterea sau descresterea valorii patrimoniului net se determina prin compararea valorii patrimoniului net la inceputul perioadei cu cea de la sfarsitul perioadei.