Stii sa te ridici singur?

Am cunoscut zilele trecute o tipa extrem de simpatica, intr-o pozitie cheie intr-o companie relativ mica. Firava, cu o voce usor pierduta, cu capul usor plecat, cu tendinta de a nu mai continua sa vorbeasca daca o intrerupeai, deoarece o copleseau emotiile, a recunoscut cu fermitate insa ca nu are deloc incredere in ea. Si nu pentru ca nu era capabila sau inteligenta, ci pentru ca persoane de-a lungul vietii ei au facut-o sa si-o piarda.

Am intrebat-o, naiv, care sunt valorile si calitatile ei pe care pune ea cel mai mare pret. Raspunsul, evident, a fost unul de foarte mare bun simt, dar nu voi intra in detalii, deoarece cele mai importante aspecte in tot ce a spus erau dorinta de a ajuta si dorinta de a depasi esecul atunci cand el apare, indiferent de natura acestuia.

Urmatoarea intrebare a venit rapid - cum ai de gand sa ajuti oamenii sau sa depasesti esecul daca tu nu ai incredere in tine? Si i-am dat un exemplu - vine copilul tau la tine si te roaga sa-l ajuti cu un proiect la scoala. Prima oara citesti despre ce este vorba, iti explici tie, pe urma ii explici si copilului ca sa stie ce are de facut, daca nu a inteles. Pana aici totul e in regula. Ce faci daca nici tu nu intelegi, copilul chiar trebuie sa faca proiectul si sa-l predea, iar tu trebuie sa te descurci? Poate o data apelezi la un vecin, la un prieten.... dar de fiecare data vei continua sa faci asta, fiind constienta ca resursele sunt in tine si ca doar trebuie sa sapi putin mai adanc ca sa le descoperi?

I-am mai pus o intrebare, tot legata de sfera copilariei, deoarece toti am trecut pe acolo - ai un copil care de-abia incepe sa mearga. Din dorinta de a nu pati ceva, de a nu se lovi, il sprijini mereu, il ajuti, il iei imediat in brate cand cade, desi nu s-a lovit, te panichezi cand incepe sa planga.....ce tendinta va avea copilul respectiv cand va mai creste putin? Nu cumva va avea impresia ca mereu trebuie sa fie cineva langa el sa-l ajute si sa-l sprijine? Nu cumva ii va fi greu sa se descurce si singur atunci cand situatia o cere? Nu cumva va fi lipsit de incredere, ca si tine?

Ultima intrebare - crezi ca acum te-ai putea pune, ipotetic vorbind, in locul copilului respectiv si ai putea sa vezi cum te poti ajuta, de ce resurse te-ai putea folosi ca sa te ridici singura, de exemplu? Si asta pornind de la toate valorile tale si de la ce-ti doresti sa faci pe viitor.

Pana la urma,  cum spunea J.K. Rowling: “We do not need magic to transform our world. We carry all of the power we need inside ourselves already” (Nu avem nevoie de magie pentru a ne trasforma lumea. Avem deja in noi toata puterea de care avem nevoie - n.red.) Trebuie doar sa inveti sa cauti. E doar chestie de exercitiu.

Omul dispune de toate resursele pentru a se depasi pe sine si pentru a surmonta toate obstacolele si esecurile din viata. Omul este capabil intotdeauna de mult mai multe lucruri decat crede. Lipsa increderii in sine este pur mentala. Singuri ne impunem bariere, singuri le putem depasi. E doar chestie de exercitiu. Si de vointa. Si nimic nu e imposibil cand iti doresti cu adevarat.