De ce nu credem in magie

Unora nu le plac sarbatorile, fug de ele, asa cum fug si de zilele de nastere. Nu pentru ca nu vor sa cheltuie exagerat pe cadouri, desi ar putea fi un motiv plauzibil, ci pentru ca nu se simt confortabil in centrul atentiei. Cunosc persoane care de zilele de nastere isi iau o zi de concediu. Motivul? Nu putem decat sa ne dam cu parerea, pentru ca nu cred ca indrazneste cineva sa intrebe :) .

Unii nu vor nici sa organizeze, nici sa participle la petreceri de Craciun. Considera ca a devenit un obicei prost de a cheltuii banii companiei pentru o seara in care toata lumea va consuma alcool peste masura si va fi prinsa in ipostaze rusinoase. Nimic de comentat aici…

Altii sunt selectivi si prefera sa-si aleaga singuri locul petrecerii si compania. De inteles, pe banii lor fac ce vor.

Insa majoritatea dintre noi ne dorim sa credem in magie si sa ne inconjuram de cei dragi, de atmosfera calda si frumoasa a sarbatorilor, de mirosurile de prajituri, vin fiert, cozonac, turta dulce…..

Tocmai am vazut ceva ce mi-a placut si care m-a inspirat pentru a scrie aceste randuri:

La un moment dat toti ne dorim sa ni se intample un miracol: sa castigam la Loto, sa ne descoperim iubirea din povesti sau din filme, sa castigam un premiu, sa devenim peste noapte sefi, sa ne lecuim de vreo boala cruda, de vreun viciu, etc etc etc. Cand se intampla, spunem ca am avut parte de magie. Cand nu se intampla, dezastru! Magia nu exista, ne pierdem orice speranta, incetam sa mai speram, magia este pentru copii, nu mai exista nici Mos Craciun, nici Mos Ene, nici orice alt mos care ne-ar putea aduce vreodata vreo bucurie…..

Copiii cred totusi in magie, si nu neaparat a sarbatorilor. Cred ca atunci cand pun dintisorul sub perna si gasesc un banut, sigur i-a vizitat Zana Maseluta. Cred ca atunci cand gasesc cadouri sub brad, sigur a venit Mos Craciun cu sania si cu renii, iar daca nu gasesc cadouri, primesc explicatia puerila ca anul acela nu au fost cuminti… care se lasa cu plansete si cu suferinta eterna, pe care copilul nu o va uita niciodata si va ajunge sa-l si urasca pe Mosul pentru ca nu l-a bagat in seama… si ii arata el anul viitor daca nu trece si pe la el.

Sunt copii carora li se spune de mici ca nu exista Mos Craciun. Nu e nimic de comentat aici, sunt deciziile parintilor, dar cred ca dreptul la a visa si a crede in miracole nu ni-l poate lua nimeni… nici macar mama sau tata. 

Mai sunt si adulti care cred in magie si au si parte de ea. Ma uitam la Dirty Dancing intr-o zi si ma intrebam daca in realitate exista o asa mare iubire…. O prietena a mea mi-a spus ca da si ca ea este protagonista. Mie imi este suficienta o confirmare…..

Peter Pan e iar un exemplu – il vezi, il revezi si-ti place de fiecare data la fel de mult. Pentru ca vrand-nevrand te regasesti in el. Maria-Mirabela, Veronica, Alice in Tara Minunilor, Cenusareasa… Pretty Woman, Ghost, Pe aripile vantului, Liceenii, Declaratie de dragoste….am o lista lunga de exemple pe care cu siguranta le stiti si va plac multora dintre voi. De ce? Pentru simplul motiv ca-ti dau o stare extraordinara de frumos, de bine, de iubire, pasiune, dorinta… MAGIE!!!

Si atunci de ce tot nu credem in magie? De ce ne ferim sa visam, sa ne lasam, uneori, purtati si invaluiti de atmosfera specifica? Si daca Mos Craciun, Mos Ene, Zana Maseluta si altii ca ei nu exista…. de ce au fost inventati? Nu oare pentru ca avem nevoie, cu totii, de MAGIE in vietile noastre?