Parintii isi poarta dramele personale responsabilizand copiii pentru acestea si astfel de cazuri ne sunt relatate la Telefonul Copilului 116 111 frecvent, atat prin intermediul adultilor implicati direct sau nu, cat si prin copiii care ajung sa constientizeze problematica acestor conflicte.
“Numele meu este Bogdan si tocmai am asistat la o cearta a parintilor mei! Oribil!”…isi incepe conversatia un copil, in varsta de 13 ani, privat de caldura si armonia unei familii normale. Relatia tensionata a parintilor lui, in care unul sau ambii adulti adopta o maniera rigida de relationare atat cu celalalt adult, cat si cu copiii, lipsurile materiale, educationale, dar si neasumarea responsabilitatii faptelor comise pot conduce la sentimente de tristete si chiar situatii de timiditate excesiva, incapacitate de socializare, depresie, izolare etc.
“Doi oameni nu pot trai doar din dragoste, au nevoie si de respect, insa la ei asa ceva nu vad!”…copiii sunt pusi in roluri multe prea complexe pentru varsta lor, iar sustinerea unei parti aduce, dupa sine, respingerea de catre adultul nesustinut. Dramele acestor familii dezbinate pot avea urmari grave in cresterea, dezvoltarea, dar si in educatia copiiilor, acestia din urma simtindu-se parte vinovata a conflictelor aparute in cadrul familiei.
“Pur si simplu nu mai pot, nu mai support si imi doresc ca sora mea sa nu mai sufere, vreau ca ea sa inteleaga ca mama si tata nu se mai inteleg si trebuie sa ia o pauza mai lunga sau sa se desparta”. Copiii ajung sa caute solutii pentru fericirea parintilor si uita ca au o copilarie de trait, un zambet de exprimat si un viitor de creat!
„Cu ce pot ajuta sa fie bine pentru toti?”este intrebarea des adresata consultantilor aflati la Telefonul Copilului 116 111 de sute de copii gasitiin mijlocul dramelor traite de parinti, copii mult prea responsabilizati, raspunzatori de fericirea adultilor…
(Caz preluat de Asociatia Telefonul Copilului la 116 111, editat pentru pastrarea confidentialitatii)
Comentarii articol (3)