Decizii, decizii...

Fapt este ca nu stim dinainte care este exact "durerea" pe care o decizie anume o poate determina. De cele mai multe ori, frica depaseste in intensitate durerea insasi (dar asta aflam de cele mai multe ori mult mai tarziu). Nu avem de unde sti inainte de a incerca – si totusi, teama ne tintuieste locului uneori mai mult decat ar fi cazul (in unele situatii, chiar si pentru eternitate).

Poate fi util ca, in loc sa ne imaginam durerea pe care o schimbare o poate atrage, sa ne imaginam durerea pe care o poate provoca (tot teoretic, desigur, insa avand mai multe date certe la indemana) ramanerea in starea respectiva (deci lipsa schimbarii).

Sa inchidem ochii, deci, si sa ne imaginam pe noi insine peste cativa ani; in conditiile in care nu schimbam nimic si in conditiile in care nu se intampla niciun miracol divin care sa ne "salveze" de lucrurile care astazi nu ne plac la noi, la cei de langa noi sau la viata noastra, incercand sa ramanem cat se poate de realisti si obiectivi. Fara sa ne mai gandim in paralel la consecintele pe care ne imaginam ca schimbarea le poate aduce – eliminand din ecuatie"“competitia" nedreapta dintre teama si obisnuinta, fara sa facem apel la "intelepciuni" de tipul: "e rau cu raul, dar mai rau e fara rau" si chiar fara sa ne gandim la ce ne asteapta dupa ce luam decizia respectiva.

Este posibil ca "tabloul" cu noi peste ani, infruntand in continuare aceeasi stare de fapt ca si astazi sa ne displaca si sa descoperim ca putem privi schimbarea in ochi cu mult mai multa relaxare? Poate ca uneori este bine sa initiem schimbarea chiar si fara a sti foarte clar catre ce va duce, constienti fiind numai de faptul ca nu mai putem continua intr-un anume fel? Nu stiu. Uneori da, alteori nu.

Dar cred ca merita sa incercam sa facem exercitiul, macar teoretic.

Articol aparut initial pe www.portalhr.ro. Puteti citi articolul original AICI.